La o distanță de aproape două milenii, situația pare că se repetă. Uniunea Europeană, slăbită de crizele interne, este asaltată de valuri de imigranți legali sau ilegali, care, atrași de o viață mai bună, îi forțează mereu granițele culturale și geografice, și, de cele mai multe ori, reușesc să le și treacă. Cu asimilarea pare să fie mai greu. Deși a ajuns la prima generație născută și crescută în Europa, valul de imigranți veniți la mijlocul secolului trecut nu s-a integrat în țările-gazdă (Germania, Olanda, Franța) și încearcă să-și facă legea pe străzile marilor metropole, în cartiere devenite neguvernabile.
Recent, Marea Britanie, îngrozită de cei care-i trec ilegal granițele venind din Franța prin tunelul de sub Canalul Mânecii, a pus la punct un proiect legislativ, prin care gazdele veniților să ajungă la închisoare. Concret, dacă ești cetățean britanic și îți închiriezi locuința vei fi silit să verifici actele propriului tău chiriaș. Dacă nu o faci și vei fi prins de poliție cu imigranți ilegali în chirie, riști pușcăria. Nici mai mult, nici mai puțin.
Stânga se va isteriza, probabil, plângându-le de milă nevoiașilor care, forțați de condițiile dure de trai din țările lor de baștină, își caută un loc de muncă mai bun, sub cerul prosper al Uniunii Europene. Stânga uită sau nu vrea să vadă realitatea dură - anume, că proiectul ei de secol XX, multiculturalismul și ideea generoasă a integrării imigranților, a eșuat lamentabil. Nu poți să integrezi popoare care nu vor acest lucru. Majoritatea neamurilor nu imigrează în Europa pentru a-i asimila principiile, felul de trai și sistemul ei democratic. Nu. Imigranții vor doar o pâine mai mare și mai bună decât au acasă. Dacă o pot avea trăind exact ca acasă, cu atât mai bine! Fiecare popor are un nucleu dur de valori și principii care nu sunt negociabile și care - evident! - nu se pot îngloba, transforma, integra, ci pot, mai degrabă, naște conflicte. A fost visul postmodernității și al globalizării să le armonizeze astfel încât să putem conviețui în supra-state multi-etnice, bucuroase să-și pună în comun aceste principii, valorizându-le astfel reciproc. Proiectul a eșuat, din punctul meu de vedere, și, la ora actuală, nu avem un plan B, încercând să cârpim cu petice vechi, ambalate ca noi, o haină europeană care pârâie din toate încheieturile.
Acum, Uniunea are de ales. Fie înțelege, asemeni Marii Britanii că multiculturalismul nu poate fi impus cu forța, și atunci ai nevoie de o sită prin care să-ți protejezi propria identitate, fie continuă experimentele sociale, până când conflictul dintre cultura europeană și cele importate va atinge un climax și se va exprima violent, eventual în stradă, cu morți și răniți. După atentatele de la Paris și după demonstrațiile de stradă din Germania, mie mi se pare evident că o cale de mijloc nu (mai) există.