Pentru că nu cunoaşteţi amănunte despre boala cu care vă confruntaţi, voi începe cu o scurtă informare despre particularităţile ei, urmată de recomandările privitoare la regimul alimentar adecvat acestui gen de afectare intestinală.
Diverticuloza reprezintă formarea unor săculeţi (mici caverne), numiţi diverticuli, la nivelul peretelui colonic. Majoritatea bolnavilor nu prezintă semne sau simptome, de obicei afecţiunea rămânând nedescoperită sau fiind identificată întâmplător, în timpul unor teste diagnostice pentru alte motive. Complicaţiile apar când la nivelul unuia sau al mai multor diverticuli apar inflamaţii (diverticulită), care este cel mai probabil să se manifeste la nivelul porţiunii inferioare a colonului (sigmoid) şi poate fi cauzată de alimentele nedigerate sau de acumularea bacteriilor. Efectul poate varia de la un abces de dimensiuni reduse, până la infecţie masivă sau perforaţie. Procesul seamănă cu apendicita, cu excepţia faptului că se produce la nivelul părţii stângi inferioare a colonului. Simptomele diverticulitei constau în dureri cu caracter de crampe, care de obicei sunt mai accentuate pe partea stângă a abdomenului, şi se pot asocia, uneori, cu febră şi greaţă. În unele situaţii, un diverticul inflamat se poate rupe, împrăştiind conţinut intestinal în cavitatea abdominală, fenomen ce poate produce peritonită şi reprezintă o urgenţă medicală.
Cauza diverticulozei rămâne deocamdată necunoscută, deşi se presupune că aportul redus de fibre (caracteristic dietei occidentale, bogată în carne şi grăsimi) poate fi un factor determinant. Riscul de boală diverticulară creşte cu vârsta, deoarece peretele muscular extern al colonului se îngroaşă, în timp, îngustând lumenul colonic şi accentuând astfel presiunea intracolonică. De asemenea, presiunea asupra peretelui colonic poate fi crescută de efortul efectuat în timpul expulziei unor materii fecale dure, care pot fi consecinţa unui aport redus de fibre alimentare. Creşterea presiunii face ca punctele slabe de la nivelul peretelui colonic să cedeze, formând săculeţi (intrânduri).
Pentru diverticuloza fără semne şi simptome, tratamentul nu este de obicei necesar. O alimentaţie bogată în fibre şi consumul de lichide în cantitate suficientă pot reduce riscul complicaţiilor şi pot împiedica dezvoltarea altor diverticuli, iar în unele cazuri poate fi recomandată o medicaţie antispastică.
În cazul diverticulitei (inflamaţie), tratamentul presupune, adeseori, repaus la pat, laxative, alimentaţie bogată în lichide şi antibiotice administrate pe cale orală (în cazul în care inflamaţia este uşoară şi diverticulul nu s-a rupt). În caz de ruptură sau de infecţie larg răspândită, tratamentul intravenos cu antibiotice, efectuat în spital, poate fi necesar.
În ceea ce priveşte regimul alimentar, trebuie să ştiţi că dieta adecvată diverticulozei are drept obiectiv prevenirea inflamaţiilor. Recomandările generale vizează creşterea treptată a aportului de fibre alimentare (fructe, legume, seminţe, pâine şi alte produse din cereale integrale, leguminoase), reducerea consumului de cereale rafinate (produse de patiserie şi brutărie, din făină rafinată, pâinea albă, macaroanele, orezul alb, cartofi prăjiţi, chips-uri, piure), hidratarea suficientă (în cazul unei diete cu aport crescut de fibre, se recomandă un consum de 3 litri de lichid pe zi), reducerea consumului de carne şi grăsimi (unt, margarină, maioneză, carne grasă, sosuri, prăjeli, brânzeturi grase), consumul de probiotice (iaurt, lapte, brânză, degresate) sau administrarea de suplimente probiotice care conţin, în special, Lactobacillus casei şi combaterea sedentarismului, care dăunează digestiei. Instituirea unui program regulat de activităţi fizice vine, de asemeni, în completarea alimentaţiei sănătoase şi poate preveni formarea diverticulilor.
Pentru lămuriri suplimentare şi abordarea unui tratament naturist al diverticulozei, mă puteţi contacta telefonic. Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor şi homeopat - Bucureşti. Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"La 23 de ani, fiul meu are lupus eritematos sistemic"
(Răspuns pentru MARIA - Sighetu Marmaţiei, F. AS 1105)
Lupusul eritematos sistemic face parte din bolile autoimune, când sistemul imunitar, care ne apară împotriva agenţilor cauzatori de boală, se întoarce împotriva propriului corp.
În lupusul eritematos sistemic (există şi o formă localizată, numită lupus eritematos cutanat, mai puţin distructivă) are loc lezarea multor organe ale corpului, cum e şi cazul fiului dvs. Boala poate avea următoarele manifestări:
* Simptomele generale cum ar fi febră, pierdere în greutate, oboseală cronică.
* Psihoză, convulsii, paralizie, depresie.
* Dureri articulare, în special la articulaţiile mici ale mâinilor, dureri ale muşchilor.
* Insuficienţă renală.
* Tulburări pulmonare, inclusiv tuse cu sânge, dificultate în respiraţie.
* Dureri abdominale, infarcturi (blocarea circulaţiei, soldate cu moarte de ţesut) ale intestinului, icter.
* Dureri cardiace, insuficienţă cardiacă.
* Anemie, leucopenie (numărul mic al celulor albe).
Cu toate acestea, cele mai des întâlnite simptome sunt: ochi uscaţi, ulcere ale gurii, oboseală, dureri, umflare şi înţepenire articulară, erupţie (în fluture) pe faţă, dureri de piept, dureri de cap, pierdere de memorie, sindrom Raynaud (degetele mâinilor şi picioarelor devin albe, vinete la expunere la frig sau la stres).
Din cauza complicaţiilor severe posibile, este bine să vă consultaţi medicul dacă aveţi aceste simptome.
Nu există o cauză precisă, cunoscută, pentru lupusul eritematos sistemic. Factori declanşatori pot fi expunerea solară, unele medicamente (pentru hipertensiune, antibiotice şi pentru convulsii).
Factorii de risc includ sexul (este mult mai frecvent întâlnită la femei, în raport de 11 femei la 1 bărbat), rasă (negrii, hispanicii, asiaticii sunt mai predispuşi). Totuşi, negrii din Anglia prezintă o rată mult mai mare de îmbolnăvire decât cei din Africa, sugerând o influenţă a mediului. Fumatul şi expunerea la praful de siliciu sunt alţi factori de risc. Expunerea la estrogen, după menopauză, şi lipsa de vitamină D sunt şi ele factori de risc. În schimb, alăptarea diminuează riscul.
Complicaţiile bolii includ: * rată crescută de infecţii, adesea legată de medicamente tradiţionale pentru lupus eritematos * rată crescută de avort spontan, hipertensiune în sarcină şi naşteri premature * rată crescută de distrugeri osoase şi de deformare articulară * risc sporit de cancer * boli cardiace, ale vaselor sanguine, ale sistemului nervos, ale plămânilor şi ale rinichilor.
Din punct de vedere naturist, lupusul eritematos ar putea fi cauzat de tulburări la nivelul intestinului gros şi al plămânului energetic, cu o afectare a ficatului energetic. Aceste tulburări duc la blocarea fluxului energetic prin corp (funcţia plămânului şi a ficatului), ceea ce duce la dureri, tulburări cutanate, dureri de ochi, rinichi. Tulburările intestinului gros ar putea afecta pielea, sistemul nervos, iar tulburările secundare ale ficatului afectează inima şi sistemul digestiv.
Aceste tulburări îşi au originea, în parte, în hrana noastră, destul de necorespunzătoare şi plină de toxine. Tendinţa spre sentimente negative, distructive, este o altă sursă de energii toxice, ce contribuie, fără îndoială, la boală.
Abordări naturiste:
* Evitaţi sentimentele şi atitudinile negative, inclusiv furia, nervozitatea, grijile excesive şi blamarea. Acestea nu fac altceva decât să dezorganizeze fluxul energetic în corp, făcând ceva proiectat armonios să devină haotic.
* Evitaţi fumatul, căci lezează plămânii şi ficatul. Blochează fluxul energetic din corp.
* Mişcarea, deşi dificilă atunci când te dor articulaţiile şi muşchii, este importantă. Durerile sunt un semn de blocaj energetic, iar mişcarea ajută la deblocarea lui. În plus, ea ameliorează simptomele de depresie care pot însoţi această boală.
* Respiraţia regulată este importantă. Pe cât posibil, exerciţiile de respiraţie nu trebuie să aibă loc în zonele aglomerate, poluate, ci în linişte, în locuri unde există şi multă vegetaţie (sub un pom, în parc, de pildă). Acest lucru ne ajută să absorbim energie sănătoasă prin plămân, care contribuie la restaurarea ordinii în corp.
* Dieta să includă multe legume şi vegetale. Mai puţine lactate, mai puţină carne (ele ar putea creşte aciditatea sângelui şi căldura din intestin). Peştele este mai bun.
* Uleiurile de peşte (conţin acizi graşi Omega-3) sunt utile. La fel, suplimentele cu această substanţă şi, de asemenea, vitamina D.
* Masajul ajută la ameliorarea durerilor şi menţinerea tonusului muscular.
* Acupunctura este excelentă pentru lupusul eritematos. Reechilibrează energiile plămânului, ale intestinului gros şi ale ficatului. Punctele cele mai utile se află pe meridianele Plămân, Intestinul Gros, Ficat, Vezică urinară, Vasul guvernator, Stomac.
* Homeopatia este foarte bună şi ea pentru lupusul eritematos. Medicamente precum Aurum metallicum, Bryonia, Radium bromatum, Rhus toxicodendron ar putea fi utile pentru dureri osoase, însă ideal pentru această boală este un medicament constituţional, individualizat (preparat de medic).
* Apa am lăsat-o la urmă, pentru a dezvolta subiectul. Nu doar consumul unei cantităţi mai mari de apă este necesar, ci şi întărirea energetică a apei. Apa constituie aproape 70% din corpul nostru, este un bun stocator al energiei, în special a celei subtile. Energiile înmagazinate în apa pe care o bem pot fi decisive asupra stării noastre de sănătate. Se recomandă a pune apă filtrată la fereastră, dimineaţa, o oră-două, pentru a absorbi energiile soarelui la începutul zilei (de când răsare). Apa poate fi expusă într-un vas de lut sau de sticlă, nu de plastic. Apoi poate fi băută. În mod opţional, ea poate fi încărcată energetic prin rugăciune. Vasul din care vom bea, plin cu apă expusă soarelui, este ţinut în ambele mâini. Cu ochii închişi, persoana în cauză spune o rugăciune sau formulează un gând pozitiv. Dar atenţie! Nicidecum un gând legat de propria persoană. Trebuie asigurată o încărcătură de dragoste cât mai curată posibil! Gânduri precum "Scapă-mă de această boală nenorocită", sau "Fă-mă bine, Doamne!", cu dedicaţie personală, trebuie să fie excluse, căci poartă în ele sâmburi de egoism. Indicate sunt gânduri precum: "Să fie lumea plină de dragostea ta, Doamne!", "Fie în tot, voia Ta!", căci acestea sunt gânduri neutre. Le este de folos şi oamenilor care suferă de boli severe, cum ar fi cancerul.
Vă urez succes!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
