Puterea rugăciunii

- Cititorii mărturisesc... -

Vremea minunilor nu a trecut...

De-a lungul vieţii, mi s-au întâmplat multe lucruri care pentru mine au fost adevărate minuni, deşi mul­tora poate nu li s-ar părea destul de "spectaculoase". Încă din copilărie am fost salvată din câteva posibile accidente grave, dar abia mai târziu mi-am dat seama că îngerul meu păzitor m-a vegheat întotdeauna. Mai târziu, când am învăţat să mă rog, am primit ajutor pentru multe din necazurile pe care viaţa ni le-a pus înainte, atât mie, cât şi familiei mele.
Despre Sfântul Nectarie şi minunile săvâr­şite de el am aflat pentru prima dată, cu ani în urmă, dintr-un articol publicat în "Formula AS". Impresionată de cele aflate, am încercat să aflu mai multe, am căutat o carte, o iconiţă, însă atunci nu am găsit nimic. Dar într-o zi (pentru că lucrurile aşa au fost rânduite), un prieten de familie ne-a adus o carte despre via­ţa şi minunile Sfântului, spunându-ne că o par­te din moaştele sale se află la Mânăstirea "Radu Vodă" din Bucureşti, iar uleiul de la candela mereu aprinsă acolo face minuni.
Într-o zi de iarnă, fiind mâhnită şi tulburată sufleteşte din cauza mai multor probleme de familie, am plecat în căutarea mânăstirii, pe care am găsit-o întrebând din om în om. Este aşezată într-un loc deosebit de frumos, lângă Seminarul Ortodox. Imediat ce am intrat în biserică, ochii mi s-au îndreptat singuri spre icoana Sfântului Nectarie şi am fost cuprinsă de o mare linişte şi mulţumire, ca şi cum aş fi în casa unor prieteni dragi şi apropiaţi care m-au primit cu multă bucurie la ei. Înăuntru era linişte, şi cred că eram singură. Am înge­nuncheat în faţa icoanei şi a sipetului cu sfin­tele moaşte şi am început să mă rog. Nu ştiu cât am stat, dar în minutele sau poate ceasurile acelea, gândurile negre cu care venisem s-au limpezit şi s-au risipit, de parcă nici n-ar fi fost. Am plecat cuprinsă de pace şi linişte, cu spe­ranţa în suflet că viaţa mea va reintra pe făga­şul cel bun. Şi aşa a şi fost.
De atunci, m-am dus de multe ori la bise­rica "Radu Vodă", cu nădejdea că îmi vor fi îndeplinite rugăminţile care pentru mine şi fa­milia mea erau foarte importante, şi Sfântul Nectarie m-a ascultat şi ne-a ajutat. M-am ru­gat pentru sănătatea familiei mele, şi Sfântul Nectarie mi-a îndeplinit cererea. Acum doi ani, am avut probleme mari cu coloana şi articu­laţia şoldului, încât aproape nu mai puteam să merg, dar după un foarte scurt tratament, du­blat de nelipsitele rugăciuni către Sfântul Nec­tarie, toată suferinţa a dispărut ca şi cum nici n-ar fi fost... Anul trecut a început să mă supere inima, simptomele s-au agravat, am stat mult prin spi­tale, a fost vorba şi de o intervenţie chirurgicală, dar până la urmă toate s-au ameliorat. De câte ori l-am chemat, Sfântul Nectarie n-a încetat să-mi răspundă, ba de la o vreme am avut sentimentul că nici nu mai pleacă, că face parte, clipă de clipă, din viaţa mea.
Are, cumva, o prezenţă reală, îl simţi alături ca şi cum ai putea să-l atingi, dăruindu-ţi binele pe care i-l ceri. Dumnezeu să-l ţină veşnic în slava sa! Dacă i-a dat atâta putere, cu siguranţă că e un sfânt între sfinţi. Îmi doresc din tot sufletul ca tot mai mulţi oameni bolnavi trupeşte şi sufleteşte să-l cheme în ajutor. Vor vedea ce înseamnă adevărata putere a rugăciunii atunci când o faci parte din viaţa ta.
A fost o vreme când am crezut că nu trebuie să spun nimic despre ajutorul primit, că trebuie să ră­mână ca o taină în sufletul meu, dar apoi mi-am dat seama că toată lumea trebuie să cunoască puterea rugăciunii şi ajutorul dat de bunul şi marele Dum­ne­zeu prin Sfinţii săi.
ADINA SAVA

"Îţi mulţumesc, Sfinte Nectarie, pentru minunea pe care ai făcut-o cu viaţa mea!"

După mai multe tentative eşuate, îmi fac curaj şi vă scriu, în sfârşit. În august 2008, am fost diagnosticată cu cancer ovarian, stadiul III C. Vestea a căzut ca un trăznet asupra mea, şi parcă toată lumea s-a prăbuşit. Nu reuşeam să mă gândesc decât la un singur lucru: cum o să crească iubita mea fetiţă, care avea atunci doar 7 ani, fără mamă? Cu ajutorul colegilor (cărora le mulţumesc) am ajuns în Cluj, unde m-am operat şi am făcut şi tratamentul cu citostatice. Nu am destule cuvinte câte mi-ar trebui pentru a lăuda personalul care deserveşte Institutul Oncologic din Cluj-Napoca. Nişte oameni sufletişti şi devotaţi în ceea ce fac. Şi tot acolo, am avut şansa să-l cunosc pe preotul care slu­jeşte în bisericuţa legată, printr-un coridor, de spital. Datorită lui, am redescoperit viaţa spirituală, credinţa în Dumnezeu, puterea credinţei şi a rugăciunilor. Şi tot acolo, am auzit pentru prima dată în viaţa mea despre Sfântul Nectarie, cel care ajută bolnavii de cancer. Mi-am cumpărat Acatistul Sfântului Nectarie şi am primit în dar, de la acest minunat preot, şi Acatistul Maicii Domnului "vindecătoare de cancer" Pantanassa. Citeam şi plângeam, citeam şi mă rugam Sfântului Nectarie, Maicii Domnului şi bunului Dum­nezeu.
Trebuie să vă povestesc o întâmplare, chiar dacă nu o să fiu crezută sau se va spune altceva despre mine, dar nu contează, eu ştiu ce am simţit şi asta nu poate să-mi ia nimeni. În acea perioadă, când mă de­plasam cu greutate, pentru că operaţia a fost destul de mare (tumora a plecat de la ovare şi mi-a ajuns pe peri­toneu, atingându-mi ganglionii), citeam aproape încontinuu acatiste şi rugăciuni. Totul a culminat într-o dimineaţă devreme, când m-am trezit brusc din somn, având senzaţia că cineva mă priveşte. M-am ridicat, sprijinită de pernă, şi mă uitam în întunericul camerei ca să văd cine e. Simţeam clar o prezenţă lân­gă mine. Pentru o fracţiune de secundă, m-am speriat, dar apoi am realizat că nu am niciun motiv de teamă. Şi atunci am deschis larg ochii şi am întins mâna, în dorinţa de a-l atinge pe acel "cineva". Dispăruse. Am simţit aerul mişcându-se în urma lui. Am fost con­vinsă şi sunt şi acum că era Sfântul Nectarie care venise, ca de obicei, să mă ajute. Şi a făcut o treabă nemaipomenită cu mine. Au trecut ani de zile de la operaţie, şi în prezent nu mai am nimic, iar ultimele analize au ieşit foarte bine.
Încercarea prin care am trecut m-a învăţat să mă bucur de fiecare zi din viaţă şi să înţeleg că fără voia Domnului nu e nimic! Vă scriu din dorinţa de a le comunica cititorilor dvs. că minunile făcute de Sfântul Nectarie sunt adevărate şi posibile. Cu condiţia să te rogi. Să crezi în rugăciune şi să te rogi. Îţi mulţumesc, Sfinte Nectarie, pentru minunea pe care ai făcut-o cu viaţa mea!
DAIANA - Timişoara

"Cum să nu crezi că a fost o minune divină?"

Sunt o cititoare fidelă a revistei dvs. şi vă aştept cu nerăbdare apariţia în fiecare vineri. În lumea în care trăim, din păcate o lume din ce în ce mai agresivă şi mai puţin civilizată, articolele cuprinse în revista "Formula AS" înseamnă pen­tru mine un balsam sufletesc, o oază de li­nişte, o terapie mai puţin convenţională, cu care mă tratez la sfârşitul fiecărei săptămâni.
Motivul pentru care vă scriu este acela de a de­pune încă o mărturie (dacă mai e necesar) des­pre minunile înfăptuite de Sfântul Nectarie. În urmă cu mai bine de trei ani, cu câteva zile înainte de a împlini 43 de ani, soţul meu a fost diagnosticat cu tumoră la colon. Durerile asimp­tomatice, de spate, extrem de puternice, au început cu cel puţin o jumătate de an înainte. Am consultat numeroşi medici - internişti, uro­logi, fizioterapeuţi, a făcut numeroase investi­ga­ţii - ecograf, RMN, a făcut fizioterapie, amân­doi fiind convinşi că problemele sunt la coloană sau rinichi. Niciun medic nu ne-a dat un diagnostic clar. Am ajuns într-un final la un medic internist care, dintr-o simplă palpare, a realizat că are o problemă gravă şi l-a trimis la colonoscopie. Diagnosticul a căzut ca o ghilo­tină asupra capului meu: tumoră de colon, ma­lignă, foarte mare, atât de gravă, încât am fost nevoiţi să hotărâm operaţia extrem de repede, întrucât exista riscul ca soţul meu să intre în blo­caj. Era cu puţin timp înaintea sfintei sărbă­tori a Naşterii Domnului.
Nu vreau să insist asupra sentimentelor de dis­perare care m-au cuprins şi asupra nopţilor chinuitoare care au urmat. Cu toate că iniţial ne-am gândit la o clinică din Cluj sau Szeged, Un­garia, soţul meu a luat hotărârea să se opere­ze în oraşul în care locuim. Am acceptat, con­vin­să fiind că Dumnezeu mă va sprijini, aşa cum m-a ajutat ori de câte ori am avut nevoie. Din mo­mentul în care am aflat diagnosticul, gân­du­l meu a fost la Acatistul Sfântului Necta­rie. L-am citit în fiecare zi, împreună cu Acatis­tul Maicii Domnului - Grabnic Ajutătoare şi Acatistul Mai­cii Domnului - Pantanassa - Izbăvitorea de can­cer, m-am rugat fierbinte, cerând Domnului ajutor, iar acesta nu a întârziat să apară. La o săptă­mâ­nă după diag­nosticare, soţul meu a fost operat. Cu toate că ini­ţial medicul a fost îngrijorat, spunându-mi că tumora este veche şi nu ştie ce va descoperi decât atunci când îl va opera, în urma intervenţiei s-a con­statat că tu­mora nu era atât de mare cât presupuseseră medicii şi nu prezenta metastaze. Cum să nu crezi că a fost o minune divină, mijlocită de Dumnezeu prin sfinţii noştri ocrotitori? După operaţie au urmat câteva luni chinuitoare de chimioterapie, dar soţul meu s-a vinde­cat şi a putut să-şi reia viaţa aşa cum a fost ea înainte.
Sunt absolut convinsă că Dumnezeu, Maica Dom­nului şi Sfântul Nectarie mi-au ascultat rugăciunile şi l-au vindecat pe soţul meu. Atunci când sunteţi în mari necazuri, rugaţi-vă Domnului, Maicii Sale şi tuturor sfinţilor, pentru că sunt sprijinul nostru şi nimeni care s-a rugat lor nu a rămas neascultat.
Cu respect,
LAVINIA

"Le mulţumesc Sfântului Nectarie şi părintelui Arsenie Boca, pentru că m-au ajutat să respir din nou"

După o pneumonie contractată în vara anului 2009 şi netratată la timp, mi s-a pus diagnosticul de fibroză pulmonară, atât radiologic, cât şi prin tomografie com­puterizată. Când am auzit diagnosticul, am făcut atac de panică, cu care m-am luptat timp de doi ani. Mă vedeam pusă în situaţia de a-mi găsi sfârşitul, prin lipsă de aer. Atunci am decis să mă rog Sfântului Nectarie şi Sfântului Arsenie Boca. Am apelat şi la tratamente naturiste, deoarece medicii îmi spuseseră că boala poate fi controlată, dar nu are leac. Când mă aple­cam sau mergeam repede, simţeam cum mi se zba­te în piept ceva, probabil plămânii care erau atât de afectaţi, încât nu mai umpleau în totalitate cutia toracică. M-am lăsat în nădejdea rugăciunilor, citind zi şi noapte acatistele celor doi sfinţi. După 7 luni, într-o bună zi, am simţit că m-am vindecat. Simptomele toracice au dispărut şi respiram uşor. Doi medici că­rora m-am adresat, specializaţi în tomografie compu­terizată, examinându-mi rezultatul tomografic, mi-au confirmat presimţirea. Imaginea arăta un plămân să­nătos şi integru. Le mulţumesc în genunchi Sfântului Nectarie şi Sfântului părinte Arsenie Boca, pentru că mi-au ascultat rugăciunile şi m-au ajutat să respir din nou. Îi sfătuiesc pe toţi cei aflaţi în necaz să le ceară, cu încredere, sprijinul. Sunt degrabă ajutători. Vă mulţumesc!
DORA - Cluj-Napoca

"Sfântul Efrem cel Nou a aprins în mine flacăra credinţei"

Sunt vreo 12 ani de când citesc această minunată revistă. Parcurg toate articolele, dar rubrica "Spiritualitate" mă fascinează! Recu­nosc că încep cu "Puterea rugăciunii", pe care adeseori am simţit-o în momente dificile din viaţă. Vorbind despre ea, nu pot trece peste aju­torul primit de la Maica Domnului, Sfânta Cu­vioasă Parascheva, Sfântul Nectarie, Sfânta Ma­trona, Sfântul Ioan Rusul, dar mai ales Sfântul Efrem cel nou, care este sufletul meu, bucuria de a trăi, aerul pe care îl respir, raza de lumină şi speranţă...
Nu voi putea să îi mulţumesc niciodată Sfântului pentru minunile şi dragostea Sa, pen­tru milă şi ocrotire, pentru blândeţe şi, nu în ultimul rând, pentru răbdarea pe care o are cu mine... A aprins în mine flacăra credinţei şi nu se poate spune în cuvinte ceea ce simt!
Într-o zi, am cumpărat întâmplător Acatistul Sfântului Efrem cel Nou, la îndemnul unei doamne, care zicea că este bun pentru a nu-ţi pierde serviciul. Nu lucram atunci, nici acum nu lucrez, dar m-a atras poza de pe cărticică. Eram la slujbă, la moaştele Sfântului Nectarie, care se săvârşeşte în fiecare duminică după-amiază, la biserica Sfântul Andrei din Galaţi. Aveam mari probleme de sănătate, o rată cu ipotecă, alte datorii care depăşeau cu mult singurul salariu, de 700 de ron, al soţului meu. Tocmai descoperisem că am o glicemie mare, care îmi afectase dantura şi era oribil. Dar cel mai mult mă afecta faptul că fetiţa mea, de 16 ani, avea probleme de sănătate, de la doi ani, fără să i se fi stabilit un diagnostic exact. Avea probleme renale, mai precis, pierdea sânge şi proteine prin urină. Am fost la trei spitale renu­mite din ţară şi de fiecare dată mi s-a propus biopsia renală, pe care am refuzat-o.
Dar m-am dus prea departe şi am uitat să vă spun cum în ziua când am venit cu Acatistul acasă, l-am pus undeva pe un raft. Cred că a stat mai bine de o lună, până când, într-o zi, băiatul meu, în vârstă de 14 ani, s-a uitat prin el şi mi-a zis că Sfântul vindecă diabetul. M-am apucat imediat să citesc şi eu despre viaţa şi minunile lui, i-am căutat icoana şi toate cărţile despre el şi l-am adus în casa mea cu drag. Am început să citesc, să vorbesc cu El, să îl rog să mă ajute, să facă şi pentru mine o minune pe care să o pot spune tuturor. Uneori am citit Acatistul, alteori Paraclisul, altă dată l-am rugat să mă ierte că nu citesc, dar să mă ajute, să nu mă lase. Am nădăjduit şi nu m-a lăsat!
E foarte mult de scris... Cei care îl cunosc pe Sfânt ştiu despre ce vorbesc, iar celorlalţi le recomand să îl cunoască cât mai repede. Nu vor regreta. M-a ajutat din prima clipă, numai cât mă gândeam, dar în scri­soarea aceasta vreau să vorbesc despre minunea cea mare pe care a făcut-o, şi pe care i-am promis Sfân­tului Efrem cel Nou că o voi face publică. În urma agravării stării de sănătate a fetiţei mele, am plecat cu ea la un alt spital din Bucureşti, primul lucru pe care l-am luat cu mine fiind cartea Sfântul Efrem Cel Nou, "Mărturii ale minunilor săvârşite în zilele noastre", împreună cu o icoană pe care mi-am pus în gând s-o dăruiesc unei persoane care ar avea nevoie de ajutor. Au fost făcute investigaţiile necesare, două zile la rând, şi minunea a avut loc. Diagnosticul fetei a fost stabilit fără biopsie: nefrită cu IgA, recomandându-se un tratament de întreţinere şi control periodic. Sunt sigură că Sfântul a fost la spital cu mine. Am vorbit tot timpul şi l-am rugat. Nu l-am văzut, dar i-am simţit mi­reasma şi prezenţa. E de o bunătate fără margini. Îl simţi lângă tine la orice chemare, asemenea unui prieten drag.
Din dorinţa de a le face bine şi altora, am dăruit cărţi şi icoane cu Sfântul meu drag unor prietene afla­te, şi ele, la încercare, ba chiar şi duhovnicului meu, care a fost impresionat.
Mai am probleme de rezolvat, de sănătate, finan­ciare, dar cred că cea mai grea dintre ele a fost rezol­vată cu ajutorul acestui mare Sfânt: fetiţa mea se află pe drumul sigur al vindecării. Ştiu că va veni şi rândul celorlalte. Doamne ajută!
ELENA BUNACIU - Iaşi

"Am avut încredere totală în Sfântul Nectarie şi el m-a ajutat"

După naşterea primului copil, pe colul uterin a apărut o rană. Nu ridica prea mari probleme, dar cu trecerea anilor a devenit tot mai urâtă şi mai mare. În cele din urmă, mi-am luat inima în dinţi şi am acceptat cauterizarea. Asta se întâmpla prin 2001. De atunci, totul a fost ok, până în urmă cu doi ani, când am simţit un disconfort, o durere surdă în abdomen. La control, mi s-a spus că rana mea recidivase, şi la recoltarea pentru testul Papanicolau, a apărut sângerarea. Am primit un tratament scump şi pe termen lung şi "încu­rajarea" că la sfârşit, tot la amputare de col uterin ajung sau la histerectomie.
Nu m-a mulţumit perspectiva care îmi era prezen­tată şi m-am dus la alt medic. Mi-a recoltat din nou analiza, rezultatul a fost acelaşi (grad 3), dar în loc de medicamente, mi-a recomandat amestec de plante din care să-mi fac ceai şi apoi, cu ajutorul unei pompiţe, să-l introduc în vagin şi să stau cât mai mult culcată pentru ca ceaiul să-şi facă treaba. Am urmat recoman­dările întocmai şi, în acelaşi timp, am început să citesc acatistul Sfântului Nectarie, timp de 40 de zile. Am făcut o pauză de o săptămână, apoi am reluat tratamentul şi rugăciunile, timp de încă 40 de zile. După două săptămâni, am mers la control, şi medicului nu i-a venit să creadă: rana se vin­decase complet, nu mai sân­gera. Mi-a recoltat un nou "Papanicolau". Când am mers după rezultat, asistenta mi-a spus că e tare curioasă să vadă răspunsul venit de la labo­rator. I-am spus că e foarte bun. Când a luat hâr­tia în mână a făcut ochii mari: PAP-ul era 1. M-a întrebat de unde ştiam. Cum să nu ştiu? Am avut atât de multă încredere în Sfântul Nectarie, iar el m-a ajutat să mă vindec şi să nu ajung la operaţie. Îi mulţumesc pentru tot!
Aceasta este povestea mea şi sper să fie de folos şi altora, care caută un ajutor şi nu ştiu unde să-l găsească.
CRISTINA

"Rugăciune de dimineaţă"

Mă numesc Daniela şi sunt fiica unui cititor fidel al dvs., în vârstă de 87 de ani. Se numeşte Popescu Dumitru, locuieşte la Mediaş şi are un talent nativ de orator şi poet. Vă ataşez o poezie a lui, intitulată "Rugăciune de dimineaţă", cu ru­gămintea de a o publica în revista dvs. Cred că ar bucura mulţi cititori.
În această dimineaţă
Fiindcă m-am trezit la viaţă
Îndrept primul gând al meu
Către bunul Dumnezeu.
Dumnezeul creator,
Dumnezeul tuturor,
Tatăl nostru cel ceresc,
Căruia îi mulţumesc,
Pentru toate ce-a creat,
Pentru toate ce mi-a dat
Pentru ziua cea de azi,
Să mă scape de necaz,
Să mă ierte de păcate
Şi să-mi deie sănătate.
Pentru apă, pentru pâine,
Pentru ziua cea de mâine.
Pentru aer, pentru soare,
Pentru vreme roditoare,
Pentru tot ce-mi va mai da,
Pentru tot ce-mi va ierta.
Şi închei zicând aşa:
Doamne, fie voia Ta!
Voia Ta şi mila Ta,
Peste toată casa mea!
Aleluia, Osana,
Vie împărăţia ta!
Cu mulţumiri,
DANIELA