Vremea minunilor nu a trecut...
De-a lungul vieții, mi s-au întâmplat multe lucruri care pentru mine au fost adevărate minuni, deși multora poate nu li s-ar părea destul de "spectaculoase". Încă din copilărie am fost salvată din câteva posibile accidente grave, dar abia mai târziu mi-am dat seama că îngerul meu păzitor m-a vegheat întotdeauna. Mai târziu, când am învățat să mă rog, am primit ajutor pentru multe din necazurile pe care viața ni le-a pus înainte, atât mie, cât și familiei mele.
Despre Sfântul Nectarie și minunile săvârșite de el am aflat pentru prima dată, cu ani în urmă, dintr-un articol publicat în "Formula AS". Impresionată de cele aflate, am încercat să aflu mai multe, am căutat o carte, o iconiță, însă atunci nu am găsit nimic. Dar într-o zi (pentru că lucrurile așa au fost rânduite), un prieten de familie ne-a adus o carte despre viața și minunile Sfântului, spunându-ne că o parte din moaștele sale se află la Mânăstirea "Radu Vodă" din București, iar uleiul de la candela mereu aprinsă acolo face minuni.
Într-o zi de iarnă, fiind mâhnită și tulburată sufletește din cauza mai multor probleme de familie, am plecat în căutarea mânăstirii, pe care am găsit-o întrebând din om în om. Este așezată într-un loc deosebit de frumos, lângă Seminarul Ortodox. Imediat ce am intrat în biserică, ochii mi s-au îndreptat singuri spre icoana Sfântului Nectarie și am fost cuprinsă de o mare liniște și mulțumire, ca și cum aș fi în casa unor prieteni dragi și apropiați care m-au primit cu multă bucurie la ei. Înăuntru era liniște, și cred că eram singură. Am îngenuncheat în fața icoanei și a sipetului cu sfintele moaște și am început să mă rog. Nu știu cât am stat, dar în minutele sau poate ceasurile acelea, gândurile negre cu care venisem s-au limpezit și s-au risipit, de parcă nici n-ar fi fost. Am plecat cuprinsă de pace și liniște, cu speranța în suflet că viața mea va reintra pe făgașul cel bun. Și așa a și fost.
De atunci, m-am dus de multe ori la biserica "Radu Vodă", cu nădejdea că îmi vor fi îndeplinite rugămințile care pentru mine și familia mea erau foarte importante, și Sfântul Nectarie m-a ascultat și ne-a ajutat. M-am rugat pentru sănătatea familiei mele, și Sfântul Nectarie mi-a îndeplinit cererea. Acum doi ani, am avut probleme mari cu coloana și articulația șoldului, încât aproape nu mai puteam să merg, dar după un foarte scurt tratament, dublat de nelipsitele rugăciuni către Sfântul Nectarie, toată suferința a dispărut ca și cum nici n-ar fi fost... Anul trecut a început să mă supere inima, simptomele s-au agravat, am stat mult prin spitale, a fost vorba și de o intervenție chirurgicală, dar până la urmă toate s-au ameliorat. De câte ori l-am chemat, Sfântul Nectarie n-a încetat să-mi răspundă, ba de la o vreme am avut sentimentul că nici nu mai pleacă, că face parte, clipă de clipă, din viața mea.
Are, cumva, o prezență reală, îl simți alături ca și cum ai putea să-l atingi, dăruindu-ți binele pe care i-l ceri. Dumnezeu să-l țină veșnic în slava sa! Dacă i-a dat atâta putere, cu siguranță că e un sfânt între sfinți. Îmi doresc din tot sufletul ca tot mai mulți oameni bolnavi trupește și sufletește să-l cheme în ajutor. Vor vedea ce înseamnă adevărata putere a rugăciunii atunci când o faci parte din viața ta.
A fost o vreme când am crezut că nu trebuie să spun nimic despre ajutorul primit, că trebuie să rămână ca o taină în sufletul meu, dar apoi mi-am dat seama că toată lumea trebuie să cunoască puterea rugăciunii și ajutorul dat de bunul și marele Dumnezeu prin Sfinții săi.
ADINA SAVA
"Îți mulțumesc, Sfinte Nectarie, pentru minunea pe care ai făcut-o cu viața mea!"
După mai multe tentative eșuate, îmi fac curaj și vă scriu, în sfârșit. În august 2008, am fost diagnosticată cu cancer ovarian, stadiul III C. Vestea a căzut ca un trăznet asupra mea, și parcă toată lumea s-a prăbușit. Nu reușeam să mă gândesc decât la un singur lucru: cum o să crească iubita mea fetiță, care avea atunci doar 7 ani, fără mamă? Cu ajutorul colegilor (cărora le mulțumesc) am ajuns în Cluj, unde m-am operat și am făcut și tratamentul cu citostatice. Nu am destule cuvinte câte mi-ar trebui pentru a lăuda personalul care deservește Institutul Oncologic din Cluj-Napoca. Niște oameni sufletiști și devotați în ceea ce fac. Și tot acolo, am avut șansa să-l cunosc pe preotul care slujește în bisericuța legată, printr-un coridor, de spital. Datorită lui, am redescoperit viața spirituală, credința în Dumnezeu, puterea credinței și a rugăciunilor. Și tot acolo, am auzit pentru prima dată în viața mea despre Sfântul Nectarie, cel care ajută bolnavii de cancer. Mi-am cumpărat Acatistul Sfântului Nectarie și am primit în dar, de la acest minunat preot, și Acatistul Maicii Domnului "vindecătoare de cancer" Pantanassa. Citeam și plângeam, citeam și mă rugam Sfântului Nectarie, Maicii Domnului și bunului Dumnezeu.
Trebuie să vă povestesc o întâmplare, chiar dacă nu o să fiu crezută sau se va spune altceva despre mine, dar nu contează, eu știu ce am simțit și asta nu poate să-mi ia nimeni. În acea perioadă, când mă deplasam cu greutate, pentru că operația a fost destul de mare (tumora a plecat de la ovare și mi-a ajuns pe peritoneu, atingându-mi ganglionii), citeam aproape încontinuu acatiste și rugăciuni. Totul a culminat într-o dimineață devreme, când m-am trezit brusc din somn, având senzația că cineva mă privește. M-am ridicat, sprijinită de pernă, și mă uitam în întunericul camerei ca să văd cine e. Simțeam clar o prezență lângă mine. Pentru o fracțiune de secundă, m-am speriat, dar apoi am realizat că nu am niciun motiv de teamă. Și atunci am deschis larg ochii și am întins mâna, în dorința de a-l atinge pe acel "cineva". Dispăruse. Am simțit aerul mișcându-se în urma lui. Am fost convinsă și sunt și acum că era Sfântul Nectarie care venise, ca de obicei, să mă ajute. Și a făcut o treabă nemaipomenită cu mine. Au trecut ani de zile de la operație, și în prezent nu mai am nimic, iar ultimele analize au ieșit foarte bine.
Încercarea prin care am trecut m-a învățat să mă bucur de fiecare zi din viață și să înțeleg că fără voia Domnului nu e nimic! Vă scriu din dorința de a le comunica cititorilor dvs. că minunile făcute de Sfântul Nectarie sunt adevărate și posibile. Cu condiția să te rogi. Să crezi în rugăciune și să te rogi. Îți mulțumesc, Sfinte Nectarie, pentru minunea pe care ai făcut-o cu viața mea!
DAIANA - Timișoara
"Cum să nu crezi că a fost o minune divină?"
Sunt o cititoare fidelă a revistei dvs. și vă aștept cu nerăbdare apariția în fiecare vineri. În lumea în care trăim, din păcate o lume din ce în ce mai agresivă și mai puțin civilizată, articolele cuprinse în revista "Formula AS" înseamnă pentru mine un balsam sufletesc, o oază de liniște, o terapie mai puțin convențională, cu care mă tratez la sfârșitul fiecărei săptămâni.
Motivul pentru care vă scriu este acela de a depune încă o mărturie (dacă mai e necesar) despre minunile înfăptuite de Sfântul Nectarie. În urmă cu mai bine de trei ani, cu câteva zile înainte de a împlini 43 de ani, soțul meu a fost diagnosticat cu tumoră la colon. Durerile asimptomatice, de spate, extrem de puternice, au început cu cel puțin o jumătate de an înainte. Am consultat numeroși medici - interniști, urologi, fizioterapeuți, a făcut numeroase investigații - ecograf, RMN, a făcut fizioterapie, amândoi fiind convinși că problemele sunt la coloană sau rinichi. Niciun medic nu ne-a dat un diagnostic clar. Am ajuns într-un final la un medic internist care, dintr-o simplă palpare, a realizat că are o problemă gravă și l-a trimis la colonoscopie. Diagnosticul a căzut ca o ghilotină asupra capului meu: tumoră de colon, malignă, foarte mare, atât de gravă, încât am fost nevoiți să hotărâm operația extrem de repede, întrucât exista riscul ca soțul meu să intre în blocaj. Era cu puțin timp înaintea sfintei sărbători a Nașterii Domnului.
Nu vreau să insist asupra sentimentelor de disperare care m-au cuprins și asupra nopților chinuitoare care au urmat. Cu toate că inițial ne-am gândit la o clinică din Cluj sau Szeged, Ungaria, soțul meu a luat hotărârea să se opereze în orașul în care locuim. Am acceptat, convinsă fiind că Dumnezeu mă va sprijini, așa cum m-a ajutat ori de câte ori am avut nevoie. Din momentul în care am aflat diagnosticul, gândul meu a fost la Acatistul Sfântului Nectarie. L-am citit în fiecare zi, împreună cu Acatistul Maicii Domnului - Grabnic Ajutătoare și Acatistul Maicii Domnului - Pantanassa - Izbăvitorea de cancer, m-am rugat fierbinte, cerând Domnului ajutor, iar acesta nu a întârziat să apară. La o săptămână după diagnosticare, soțul meu a fost operat. Cu toate că inițial medicul a fost îngrijorat, spunându-mi că tumora este veche și nu știe ce va descoperi decât atunci când îl va opera, în urma intervenției s-a constatat că tumora nu era atât de mare cât presupuseseră medicii și nu prezenta metastaze. Cum să nu crezi că a fost o minune divină, mijlocită de Dumnezeu prin sfinții noștri ocrotitori? După operație au urmat câteva luni chinuitoare de chimioterapie, dar soțul meu s-a vindecat și a putut să-și reia viața așa cum a fost ea înainte.
Sunt absolut convinsă că Dumnezeu, Maica Domnului și Sfântul Nectarie mi-au ascultat rugăciunile și l-au vindecat pe soțul meu. Atunci când sunteți în mari necazuri, rugați-vă Domnului, Maicii Sale și tuturor sfinților, pentru că sunt sprijinul nostru și nimeni care s-a rugat lor nu a rămas neascultat.
Cu respect,
LAVINIA
"Le mulțumesc Sfântului Nectarie și părintelui Arsenie Boca, pentru că m-au ajutat să respir din nou"
După o pneumonie contractată în vara anului 2009 și netratată la timp, mi s-a pus diagnosticul de fibroză pulmonară, atât radiologic, cât și prin tomografie computerizată. Când am auzit diagnosticul, am făcut atac de panică, cu care m-am luptat timp de doi ani. Mă vedeam pusă în situația de a-mi găsi sfârșitul, prin lipsă de aer. Atunci am decis să mă rog Sfântului Nectarie și Sfântului Arsenie Boca. Am apelat și la tratamente naturiste, deoarece medicii îmi spuseseră că boala poate fi controlată, dar nu are leac. Când mă aplecam sau mergeam repede, simțeam cum mi se zbate în piept ceva, probabil plămânii care erau atât de afectați, încât nu mai umpleau în totalitate cutia toracică. M-am lăsat în nădejdea rugăciunilor, citind zi și noapte acatistele celor doi sfinți. După 7 luni, într-o bună zi, am simțit că m-am vindecat. Simptomele toracice au dispărut și respiram ușor. Doi medici cărora m-am adresat, specializați în tomografie computerizată, examinându-mi rezultatul tomografic, mi-au confirmat presimțirea. Imaginea arăta un plămân sănătos și integru. Le mulțumesc în genunchi Sfântului Nectarie și Sfântului părinte Arsenie Boca, pentru că mi-au ascultat rugăciunile și m-au ajutat să respir din nou. Îi sfătuiesc pe toți cei aflați în necaz să le ceară, cu încredere, sprijinul. Sunt degrabă ajutători. Vă mulțumesc!
DORA - Cluj-Napoca
"Sfântul Efrem cel Nou a aprins în mine flacăra credinței"
Sunt vreo 12 ani de când citesc această minunată revistă. Parcurg toate articolele, dar rubrica "Spiritualitate" mă fascinează! Recunosc că încep cu "Puterea rugăciunii", pe care adeseori am simțit-o în momente dificile din viață. Vorbind despre ea, nu pot trece peste ajutorul primit de la Maica Domnului, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Nectarie, Sfânta Matrona, Sfântul Ioan Rusul, dar mai ales Sfântul Efrem cel nou, care este sufletul meu, bucuria de a trăi, aerul pe care îl respir, raza de lumină și speranță...
Nu voi putea să îi mulțumesc niciodată Sfântului pentru minunile și dragostea Sa, pentru milă și ocrotire, pentru blândețe și, nu în ultimul rând, pentru răbdarea pe care o are cu mine... A aprins în mine flacăra credinței și nu se poate spune în cuvinte ceea ce simt!
Într-o zi, am cumpărat întâmplător Acatistul Sfântului Efrem cel Nou, la îndemnul unei doamne, care zicea că este bun pentru a nu-ți pierde serviciul. Nu lucram atunci, nici acum nu lucrez, dar m-a atras poza de pe cărticică. Eram la slujbă, la moaștele Sfântului Nectarie, care se săvârșește în fiecare duminică după-amiază, la biserica Sfântul Andrei din Galați. Aveam mari probleme de sănătate, o rată cu ipotecă, alte datorii care depășeau cu mult singurul salariu, de 700 de ron, al soțului meu. Tocmai descoperisem că am o glicemie mare, care îmi afectase dantura și era oribil. Dar cel mai mult mă afecta faptul că fetița mea, de 16 ani, avea probleme de sănătate, de la doi ani, fără să i se fi stabilit un diagnostic exact. Avea probleme renale, mai precis, pierdea sânge și proteine prin urină. Am fost la trei spitale renumite din țară și de fiecare dată mi s-a propus biopsia renală, pe care am refuzat-o.
Dar m-am dus prea departe și am uitat să vă spun cum în ziua când am venit cu Acatistul acasă, l-am pus undeva pe un raft. Cred că a stat mai bine de o lună, până când, într-o zi, băiatul meu, în vârstă de 14 ani, s-a uitat prin el și mi-a zis că Sfântul vindecă diabetul. M-am apucat imediat să citesc și eu despre viața și minunile lui, i-am căutat icoana și toate cărțile despre el și l-am adus în casa mea cu drag. Am început să citesc, să vorbesc cu El, să îl rog să mă ajute, să facă și pentru mine o minune pe care să o pot spune tuturor. Uneori am citit Acatistul, alteori Paraclisul, altă dată l-am rugat să mă ierte că nu citesc, dar să mă ajute, să nu mă lase. Am nădăjduit și nu m-a lăsat!
E foarte mult de scris... Cei care îl cunosc pe Sfânt știu despre ce vorbesc, iar celorlalți le recomand să îl cunoască cât mai repede. Nu vor regreta. M-a ajutat din prima clipă, numai cât mă gândeam, dar în scrisoarea aceasta vreau să vorbesc despre minunea cea mare pe care a făcut-o, și pe care i-am promis Sfântului Efrem cel Nou că o voi face publică. În urma agravării stării de sănătate a fetiței mele, am plecat cu ea la un alt spital din București, primul lucru pe care l-am luat cu mine fiind cartea Sfântul Efrem Cel Nou, "Mărturii ale minunilor săvârșite în zilele noastre", împreună cu o icoană pe care mi-am pus în gând s-o dăruiesc unei persoane care ar avea nevoie de ajutor. Au fost făcute investigațiile necesare, două zile la rând, și minunea a avut loc. Diagnosticul fetei a fost stabilit fără biopsie: nefrită cu IgA, recomandându-se un tratament de întreținere și control periodic. Sunt sigură că Sfântul a fost la spital cu mine. Am vorbit tot timpul și l-am rugat. Nu l-am văzut, dar i-am simțit mireasma și prezența. E de o bunătate fără margini. Îl simți lângă tine la orice chemare, asemenea unui prieten drag.
Din dorința de a le face bine și altora, am dăruit cărți și icoane cu Sfântul meu drag unor prietene aflate, și ele, la încercare, ba chiar și duhovnicului meu, care a fost impresionat.
Mai am probleme de rezolvat, de sănătate, financiare, dar cred că cea mai grea dintre ele a fost rezolvată cu ajutorul acestui mare Sfânt: fetița mea se află pe drumul sigur al vindecării. Știu că va veni și rândul celorlalte. Doamne ajută!
ELENA BUNACIU - Iași
"Am avut încredere totală în Sfântul Nectarie și el m-a ajutat"
După nașterea primului copil, pe colul uterin a apărut o rană. Nu ridica prea mari probleme, dar cu trecerea anilor a devenit tot mai urâtă și mai mare. În cele din urmă, mi-am luat inima în dinți și am acceptat cauterizarea. Asta se întâmpla prin 2001. De atunci, totul a fost ok, până în urmă cu doi ani, când am simțit un disconfort, o durere surdă în abdomen. La control, mi s-a spus că rana mea recidivase, și la recoltarea pentru testul Papanicolau, a apărut sângerarea. Am primit un tratament scump și pe termen lung și "încurajarea" că la sfârșit, tot la amputare de col uterin ajung sau la histerectomie.
Nu m-a mulțumit perspectiva care îmi era prezentată și m-am dus la alt medic. Mi-a recoltat din nou analiza, rezultatul a fost același (grad 3), dar în loc de medicamente, mi-a recomandat amestec de plante din care să-mi fac ceai și apoi, cu ajutorul unei pompițe, să-l introduc în vagin și să stau cât mai mult culcată pentru ca ceaiul să-și facă treaba. Am urmat recomandările întocmai și, în același timp, am început să citesc acatistul Sfântului Nectarie, timp de 40 de zile. Am făcut o pauză de o săptămână, apoi am reluat tratamentul și rugăciunile, timp de încă 40 de zile. După două săptămâni, am mers la control, și medicului nu i-a venit să creadă: rana se vindecase complet, nu mai sângera. Mi-a recoltat un nou "Papanicolau". Când am mers după rezultat, asistenta mi-a spus că e tare curioasă să vadă răspunsul venit de la laborator. I-am spus că e foarte bun. Când a luat hârtia în mână a făcut ochii mari: PAP-ul era 1. M-a întrebat de unde știam. Cum să nu știu? Am avut atât de multă încredere în Sfântul Nectarie, iar el m-a ajutat să mă vindec și să nu ajung la operație. Îi mulțumesc pentru tot!
Aceasta este povestea mea și sper să fie de folos și altora, care caută un ajutor și nu știu unde să-l găsească.
CRISTINA
"Rugăciune de dimineață"
Mă numesc Daniela și sunt fiica unui cititor fidel al dvs., în vârstă de 87 de ani. Se numește Popescu Dumitru, locuiește la Mediaș și are un talent nativ de orator și poet. Vă atașez o poezie a lui, intitulată "Rugăciune de dimineață", cu rugămintea de a o publica în revista dvs. Cred că ar bucura mulți cititori.
În această dimineață
Fiindcă m-am trezit la viață
Îndrept primul gând al meu
Către bunul Dumnezeu.
Dumnezeul creator,
Dumnezeul tuturor,
Tatăl nostru cel ceresc,
Căruia îi mulțumesc,
Pentru toate ce-a creat,
Pentru toate ce mi-a dat
Pentru ziua cea de azi,
Să mă scape de necaz,
Să mă ierte de păcate
Și să-mi deie sănătate.
Pentru apă, pentru pâine,
Pentru ziua cea de mâine.
Pentru aer, pentru soare,
Pentru vreme roditoare,
Pentru tot ce-mi va mai da,
Pentru tot ce-mi va ierta.
Și închei zicând așa:
Doamne, fie voia Ta!
Voia Ta și mila Ta,
Peste toată casa mea!
Aleluia, Osana,
Vie împărăția ta!
Cu mulțumiri,
DANIELA