ROŞIA MONTANĂ - Ordine în dezordine

- Unul dintre cele mai performante programe de calculator din lume a decis: viitorul Roşiei Montane trebuie să fie turismul! -

- Pentru prima oară în România, un program de calculator patentat în Suedia şi folosit în luarea unor decizii strategice complicate a fost utilizat pentru a evalua controversatul proiect de exploatare a aurului de la Roşia Montană. După ce au revăzut munţi de date şi au evaluat opinii alternative, analiştii au cerut soft-ului "DecideIT" să dea verdictul în mai multe scenarii propuse. Soluţia aleasă a fost turismul!
Cea mai profitabilă şi mai sigură variantă pentru viitorul Roşiei Montane nu e exploatarea aurului, ci valorificarea tezaurului natural şi istoric al locului prin turism -

Vorbe goale

Emoţiile acelei veri a anului 2013 au trecut. Lar­ma zecilor de mii de tineri s-a stins, au mai rămas, din loc în loc, pe ziduri vechi, desene cu frunze în roşu şi ver­de şi sloganuri ce rimează cu refrene cântate, par­că, în altă viaţă. Oameni care s-au cunoscut chiar acolo, la protestele de "la fântână", şi s-au sărutat pri­ma oară atunci, pe caldarâmul fierbinte al Pieţei Uni­versităţii, sunt azi oameni la casa lor şi îşi plimbă nos­talgici ţâncul cu căruciorul, pe traseele lor de bici­clişti-corporatişti-ecologişti de acum doi ani.
Au fost momente în care drama oamenilor de la Pungeşti şi rezistenţa lor admirabilă într-un sat militarizat, mai ceva ca-n România anilor '80, au furat atenţia opiniei publice. Apoi au venit alegerile prezi­denţiale şi, cum s-a întâmplat de ani buni încoace, subiectul Roşia Montană a redevenit subiect-tabu, îngropat sub un dosar gros de presă, cu clişee scornite de politicieni, care nu vor să spună nimic. "E impor­tant să găsim cele mai bune soluţii pentru exploatarea resurselor naturale ale României", "Trebuie să pri­mim cele mai bune garanţii de mediu din partea in­ves­titorilor", "Se cere o reevaluare a întregului pro­ces, vom numi o comisie care să se ocupe de asta"... Vorbe goale! Nimeni nu şi-a asumat un verdict clar, în cazul Roşia Montană. Dosarul e suspendat, în stilul tipic al birocraţiei româneşti, undeva între două ştam­pile, şi nimeni nu ştie ce va urma. Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), investitorul cel mai agre­siv şi mai cunoscut al anilor de după Revoluţia din '89, a început să-şi dea oamenii afară şi a dispărut, aproape, de pe agenda publică, după ce a ameninţat statul român cu un proces-mamut, în care va încerca să îşi recupereze toţi banii investiţi aici, în aşteptarea clarificărilor legale din partea instituţiilor noastre.
E o tăcere periculoasă care mocneşte în jurul poveş­tii de la Roşia Montană. Ea va exploda din nou, într-o zi, dintr-un motiv sau altul, poate când vom înţe­lege cât ne va costa, şi de data aceasta, laşitatea ce­lor puşi acolo sus, să ne apere interesele şi să ia deci­zii lucide, iar atunci vom realiza, încă o dată, că suntem iarăşi nepregătiţi, că nu avem, de fapt, nici o alternativă la ce ni se oferă de către RMGC, că iarna ne surprinde din nou cu zăpezi, ca pe edilii marilor oraşe. Sunt deja decenii de când s-au închis vechile mine de la Roşia Montană, iar şomajul a transformat zona într-un veritabil focar social. Sunt ani buni de când se vorbeşte despre exploatarea auriferă cu cia­nuri de la Roşia Montană. Au trecut, iată, nişte veri de la cele mai mari proteste anti-corporaţie din România şi tot nu ştim, aplicat, cu argumente solide, de ce ne opunem proiectului RMGC şi ce am putea pune în locul lui dacă îl refuzăm. Miza e extrem de ridicată. Sunt, în primul rând, interese economice enorme. Renunţăm la atât de mulţi bani pentru liniştea noas­tră ecologică? Dar ce ne facem, totuşi, cu oamenii care au nevoie de locuri de muncă? Şi, până la urmă, indiferent de verdictul în cazul complex de la Roşia Montană, cum facem dacă apare un caz similar? Cum facem să ştim care ne sunt priorităţile şi cum decidem în funcţie de ele, pe viitor?

Care este cea mai importantă decizie?

Pentru prima oară în toţi aceşti ani, un studiu realizat de două tinere din România, cu asistenţă internaţională de specialitate, face un curajos pas în acest sens. La capătul unei jumătăţi de an de muncă labo­rioasă, în care au pus cap la cap toate datele rele­vante vehiculate în legătură cu dosarul Roşia Mon­tană, cele două specialiste au făcut o simulare a felului în care ar trebui să fie luată o decizie raţională în acest caz. "Care este cea mai înţeleap­tă decizie în cazul Roşia Mon­tană?", s-au întrebat tinerele cerce­tătoare. Şi au trecut, temei­nic, la treabă: aceea de a aduna date cât se poate de clare şi de a face o bună evaluare a importan­ţei lor, în complexul caz al Ro­şiei Montane, iar apoi, când totul a fost migălos pus la punct, când fiecare pătrăţel din fişierele sta­tis­tice a fost bifat, au pus această între­bare, marea întrebare în ca­zul Roşiei Montane, unuia dintre cele mai bune programe de cal­cu­lator specializate în luarea de decizii. Un soft folosit de mari com­panii în luarea de decizii stra­tegice, un soft folosit de insti­tuţii publice din Occident pentru a-şi uşura munca în opţiunile pe care trebuie să le facă pentru binele contribuabililor lor, a fost folosit pentru prima oară în Ro­mânia, aplicat pe cazul Roşia Mon­tană. "Care este cea mai înţe­leaptă decizie în cazul Roşia Montană?", a fost întrebarea pe care i-au pus-o şi calculatorului Adina Marincea şi Adriana Mi­hai. Iar calculatorul a dat verdic­tul: cea mai bună variantă nu e nici proiectul de exploatare în versiunea lui din 1999, nici ver­siunea îmbunătăţită din 2013. Şi nu e nici versiunea pe care Roşia Montană tocmai o trăieşte acum, când nu se face nimic. Soluţia cea mai bună e a patra dintre ver­siunile plauzibile, una vehiculată de mulţi, dar fără să fie dublată de analiză şi fără să aibă, până acum, în spate, date de specia­litate: soluţia dezvoltării turis­tice. Asta a decis calculatorul, cu marjă clară de siguranţă, în opt din nouă simulări. În niciuna din­tre ele, exploatarea auriferă cu cia­nuri nu a ieşit pe primul loc!

Un dosar manipulat

Niciun dosar nu a fost, în ultimii 25 de ani, mai complicat decât dosarul "Roşia Montană". Niciun proiect nu a fost supus unei mai mari presiuni media­tice. În niciun proiect nu s-a investit mai mult în zona de comunicare şi de relaţii publice, niciun proiect nu a fost mai expus la lobby, în niciun caz, cifrele şi da­tele cu pretenţii de responsabilitate şi de credibi­litate nu s-au intersectat mai mult cu manipulări de tot felul. Un mare investitor străin venea cu o soluţie necruţă­toare de exploatare a resurselor naturale ale ţării, munţi întregi urmau să fie raşi de pe locurile pe unde moţii lui Horea şi Avram Iancu îşi apăraseră credinţa şi identitatea, complicaţiile ecologice legate de folosi­rea cianurii dădeau o şi mai mare rezonanţă situaţiei. Sume uriaşe de bani s-au pompat din prima clipă, su­me încă mai mari erau promise (în afara celor băgate, la negru, în buzunare) după startul proiectului, iar o întreagă comunitate, victimă a unei situaţii sociale căreia statul român s-a dovedit incapabil să-i găsească o rezolvare, aştepta să se întâmple ce­va. Peste toate se suprapunea o lipsă cronică de transparenţă, o mul­ţime de detalii secretizate ale negocierilor din­tre investitor şi statul român, plus ma­rea neîncredere care plana şi încă pla­nează şi astăzi asupra capacităţii insti­tuţiilor statului român de a lua decizii drepte, nein­fluenţate de interese şi de şpăgi.

Adina Marincea
Fumigenele se risipesc

Era acum doi ani, când Adina Ma­rincea, doctor în Ştiinţele Comunicării şi cercetătoare în cadrul Median Re­search Center din Bucureşti, s-a ambi­ţionat să or­do­neze, într-un fel, uriaşa cantitate de informaţii legate de proiec­tul Roşia Montană. S-a dovedit a fi o muncă sisifică, pentru că Adina trebuia nu doar să parcurgă mii de pagini, ci şi să sorteze şi să pună în re­laţie cele mai relevante dintre informaţiile disponi­bile.
"Proiectul generează dezbateri aprinse de ani de zile, cu argumente de o parte şi de alta. Date fiind implicaţiile importante, atât la nivel socio-econo­mic, cât şi la nivel de mediu, pe plan cul­tural şi chiar juridic, politic, parti­cipanţii la dezbaterea publică au adus argumente diferite pe fiecare palier şi le-au prioritizat, evident, în funcţie de propria specializare sau de propria agen­dă. Dilema apare atunci când ar­gu­mentele necesită un grad crescut de specializare şi expertiză. Pe de o parte, studiile şi declaraţiile par­ti­cipanţilor la dezbatere se contrazic, pe de altă parte, publicul larg nu dispune de cunoştinţele de specia­litate necesare formării unei opinii infor­mate, şi nici de timpul cerut de o documentare amă­nunţită. O altă problemă ţine de faptul că multe dintre informaţiile disponibile în presă provin din diverse declaraţii, şi nu dintr-o documentare serioasă, lipsită de partiza­nat. Toate astea generează confuzie la nivelul opiniei publice. De aceea am considerat nece­sară o centra­lizare - pe cât posibil obiectivă - a argu­mentelor aduse de principalii participanţi la dezba­tere: RMGC, reprezentanţii statului, precum şi socie­tatea civilă, Academia Română, Academia de Studii Economice etc.", explică Adina complicaţiile proiec­tului său, finalizat cu studiul "Argumente pro şi contra proiec­tului de exploatare de la Roşia Montană". În plin clinci al partizanilor proiectului de exploatare cu o parte foarte vocală şi foarte critică a societăţii civile, Adina Marincea venea, în premieră, în 2013, cu o voce raţională şi cu argumente structurate logic, în jurul principalilor actori din dosar - Roşia Montană Gold Corporation, Compania de stat MINVEST, sta­tul român, comunitatea locală, opinia publică şi socie­tatea civilă - şi al principalelor problematici care apăreau, mereu, în discursurile celor implicaţi - miza economică, miza ecologică, miza culturală şi miza politico-juridică. O bibliografie lungă cât o dizertaţie de masterat stă în coada ambiţioasei cercetări a Adinei Marincea. O treabă pe care trebuiau să o facă oameni din ministere şi din cabinete parlamentare a făcut-o, pe cont propriu, o cercetătoare venită din zona pri­vată...

Adriana Mihai
Unde-s doi puterea creşte

Exact la cercetarea Adinei Marincea s-a gândit Adriana Mihai, atunci când a fost abordată de profe­sorul suedez Love Ekenberg în timpul unei conferinţe ţinute la Cluj. Era în plină febră a protestelor pentru salvarea Roşiei Montane, iar Clujul era, cum bine se ştie, epicentrul mişcărilor de stradă. Mii de oameni ocupaseră Piaţa Unirii pentru a apăra Roşia Montană, iar profesorul Ekenberg era impresionat. A vorbit cu Adriana despre cazul Roşia Montană şi a găsit o su­medenie de detalii care se apropiau de interesele sale de cercetare. Doctor în Matematică şi în Ştiinţele Sistemelor şi Computerelor la Universitatea din Stock­holm şi specialist de top în domeniul analizei de risc şi al asistenţei în luarea deciziilor, tânărul profesor suedez dezvoltase un program de calculator, DecideIT, folosit cu succes tocmai în luarea unor decizii complexe, cum era şi cazul proiectului de la Roşia Montană.


Trei pentru eternitate.
Profesorul Ekenberg şi calculatorul său genial

Sistemul DecideIT fusese deja folosit în 2012, pentru un studiu de caz cu privire la râul Tisa din Un­garia. Profesorul Ekenberg a evaluat patru scenarii diferite pentru proiectarea unui sistem de asigurare împotriva riscului de inundaţii în Ungaria, în con­textul în care principalii actori aveau păreri relativ contrare. Pe de o parte, cei mai mulţi dintre cetăţeni se aşteptau ca guvernul să îi protejeze şi să acopere pierderile în caz de inundaţii, în timp ce, pe de altă parte, autorităţile considerau că această politică nu mai putea fi susţinută financiar şi vroiau să transfere responsabilitatea către sectorul privat. În analiza sa, Love Ekenberg a folosit datele furnizate de Academia de Ştiinţe a Ungariei şi a efectuat, de asemenea, inter­viuri cu actorii principali, pentru a crea un model de simulare a efectelor diferitelor opţiuni politice. O analiză decizională similară a fost realizată în insula Älgö, din Suedia, zonă marcată de deza­cor­durile pe termen lung, între cetăţeni şi guvern, cu privire la alternativele pentru noul sistem de apă şi canalizare, noul plan al dru­murilor şi un port nou, pentru navetă. Un alt studiu de caz în care s-a folosit De­cideIT a avut în vedere problema plani­ficării traficului urban în Stockholm. La rândul său, cazul Roşia Montană avea toate ingredientele pentru a testa capa­ci­tatea de analiză a sistemului: avea con­troverse cât cuprinde, diviza puternic societatea, informaţiile şi variantele de lucru ale diverselor părţi se băteau cap în cap. Profesorul Ekenberg era dispus să pună la dispoziţie gratuit sistemul De­cideIT, ca şi expertiza sa, în domeniul ana­lizei deciziilor. Doctorandă în dome­niul culturii digitale, Adriana Mihai era şi ea încântată să colaboreze cu profesorul sue­dez în acest caz care o interesa, iar studiul realizat deja de Adina Marincea era cea mai bună bază de start în acest proiect, care îşi propunea să vină, în premieră, cu o variantă logică şi susţinută de date cât se poate de clare pentru viitorul Roşiei Mon­tane.

Patru variaţiuni pe aceeaşi temă

Pentru început, cei trei cercetători - Adina Marincea, Adriana Mihai şi Love Ekenberg - au definit clar principalii ac­tori ai dosarului Roşia Montană: Roşia Montană Gold Corporation, Compania de stat MINVEST, statul român, comunitatea locală, opinia publică şi societatea civilă. După ce au parcurs munţi de rapoarte oficiale, acte legis­lative - proiecte sau legi aprobate, de­crete guvernamen­tale, ordo­nanţe de urgenţă, contracte, studii tehnice, studii financiare, cărţi, articole ştiinţifice, articole de presă, site-urile RMGC şi ale instituţiilor publice, declaraţii, petiţii, contestaţii, discursuri şi după ce i-au trecut în revistă pe toţi emitenţii acestor documente - Guvernul României, instituţii publice naţionale şi locale, Comisia Specială pentru Roşia Montană din Parlament, Comisia Europeană, Parla­mentul European, promotorul proiectului Roşia Mon­tană Gold Corporation, experţi independenţi, naţio­nali şi internaţionali, institute de cercetare, academii, universităţi, comunitatea locală, Alburnus Maior, comunitatea Uniţi Salvăm, jurnalişti, organizaţii ne­guvernamentale, asociaţii, fundaţii etc., cei trei spe­cialişti s-au asigurat ca aceste puncte de vedere cu pri­vire la proiect să fie preluate în cercetare într-un mod cât se poate de echilibrat.
Pe baza acestei cercetări laborioase s-au clarificat, în cele din urmă, patru alternative pentru Roşia Mon­tană. Alternativa 1 o reprezintă proiectul de exploa­tare cu cianură, actualizat cu prevederile acordului din 2013 între RMGC şi Guvernul Român. Alter­nativa 2 presupunea faptul că s-ar renunţa la proiectul minier, dar nimic altceva nu s-ar iniţia în locul aces­tuia. Alternativa 3 însemna implementarea proiectului în forma sa iniţială, cu pre­vederile din Licenţa de Ex­ploatare din 1999, în care statul român negociase foarte permisiv, şi în ter­meni economici, şi în ter­meni ecologici, cu RMGC. În fine, alternativa 4 era cea a dezvoltării turistice în zona Roşia Montană. "Pe pagina electronică a Camerei Deputaţilor, foru­mul de dezbatere cu privire la proiectul Roşia Monta­nă are un spaţiu destinat discutării alternativelor la proiectul RMGC. Cea mai populară soluţie propusă de utilizatori este prac­ti­carea turismului în zonă", se arată în cercetarea rea­lizată de Adina Marincea, Adriana Mihai şi Love Ekenberg. Marea proble­mă nu a fost, însă, identi­ficarea soluţiei turismului pentru Roşia Montană, ci acoperirea ei cu studii de specialitate şi cu date rele­vante.

Turismul: ascuns după uşă de guvernanţi

"Una dintre marile surprize ale cercetării a fost să descoperim că nicăieri pe site-urile ministerelor sau pe lista de documente disponibile a Camerei Deputaţilor privind cazul Roşia Montană nu exista un studiu privind potenţialul turistic de dezvoltare a zonei!", spune Adriana Mihai. Practic, statul român urma să ia o decizie privind exploatarea cu cianuri, fără ca măcar să ia în calcul o analiză riguroasă a alternativei legate de dezvoltarea turismului în zonă! "Cu greu am găsit, până la urmă, un astfel de studiu, realizat de Institutul Naţional de Cercetare-Dez­voltare în Turism în perioada 2004-2006, finanţat printr-un program PHARE. Institutul este responsabil cu elaborarea strategiilor şi studiilor de impact pen­tru dezvoltarea turistică în toată România, multe din rezultate conducând la strategii de dezvoltare regio­nală şi fiind finanţate de Ministerul Turismului. Mo­delul lor de dezvoltare a zonelor din Munţii Apuseni afectate de închideri miniere este disponibil în arhi­vele Institutului şi cuprinde cinci volume care, con­form cercetătoarei principale, Georgeta Maiorescu, cu care am discutat, au fost trimise ministerelor în 2006 şi au rămas fără răspuns. De asemenea, d-na Maiorescu a prezentat rezultatele la Minis­terul Me­diului drept o alternativă viabilă la proiectul RMGC în cadrul consultării publice cu privire la rapoartele EIM, dar a primit un răs­puns din partea companiei, şi nu din partea Mi­nisterului!". Încă o dovadă a "se­riozităţii" cu care statul român a tratat un caz de importanţa celui de la Roşia Montană! Asta, pe lângă faptul că - aşa cum aveau să descopere cu surprindere cele două cercetătoare - niciunul dintre minis­terele-cheie implicate în acest proiect nu şi-a făcut şi nu a publicat un studiu propriu de impact al proiectului. În condiţiile în care RMGC era disperată să pună cât mai repede în aplicare pro­iectul, majoritatea studiilor care puteau lămuri decidenţii erau plătite şi realizate chiar de RMGC, iar studiile serioase, precum cel le­gat de modelul de dezvoltare turistică a zonei miniere Zlatna - Bucium - Roşia Montană - Baia de Arieş, erau complet ignorate de autorităţi!!!

Georgeta Maiorescu
Îngerul bun al Munţilor Apuseni

Cele cinci volume ale studiului coordonat de Georgeta Maiorescu aduceau, încă de acum 10 ani, argumente solide ca alternativă pentru proiectul de exploatare a aurului. "Activităţile extractive presupun afecta­rea gravă a mediului în­conjurător şi, în plus, nu rezolvă problemele so­ciale, problema disponibili­zărilor masive prin închi­derea unor mine nerenta­bile. Pe de altă parte, zona beneficiază de o mare con­centrare în va­lori de pa­trimoniu turis­tic de interes naţional cu valoare excep­ţională, pa­trimoniu care poate fi iremediabil distrus de activitatea minieră de extracţie", se arăta în studiul realizat de Georgeta Maiorescu. Turismul rural, cel cultural, turismul in­dustrial, turismul montan, turismul pentru sporturile de iarnă, turismul ştiinţific, speoturismul şi turismul de tranzit spre Alba Iulia, Sibiu sau Cluj sunt pre­zentate ca având un mare potenţial în zonă. Cerce­tătoarea de la Institutul Naţional de Cercetare-Dez­voltare în Turism vine cu propuneri clare, de investiţii private şi publice în zonă, pornind de la un necesar de 9 milioane de euro pentru modernizarea infrastruc­turii în zonă, şi sugerează inclusiv amenajări turistice, precum înfiinţarea unui Parc Naţional Roşia Monta­nă, care să includă rezervaţiile Piatra Corbului, Piatra Despicată şi Avenul din Hoanca Urzicarului. Inves­tiţiile în infrastructura de acces, în structurile de cazare, în centrele de informare turistică, în parcul turistic, în pavilioanele expoziţionale s-ar fi ridicat, conform proiectului, la 16 milioane de euro, dintre care 4 milioane de euro investiţii private şi 12 mili­oane de euro investiţii publice. Analiza prevedea venituri anuale de milioane de euro din exploatarea spaţiilor de cazare, a spaţiilor pentru alimentaţie, a zonelor de agrement şi a celor de conferinţe, din ex­ploatarea unui teleschi etc., estimând o recuperare foarte rapidă a investiţiilor, într-un orizont de timp de circa 10 ani, în timp ce numărul de locuri de muncă noi în zonă ar fi fost de aproape 600, comparabil cu cele mai optimiste promisiuni ale RMGC. Practic, dacă ar fi fost pus în practică în 2006, când a fost prezentat acest plan, Roşia Montană putea fi deja una dintre problemele rezolvate ale României. În loc să fie astfel, zona Apusenilor rămâne şi azi o zonă gri, la intersecţia delăsării, corupţiei şi incompetenţei celor puşi să decidă pentru noi...

În loc de epilog

Argumentele studiului realizat de Institutul Naţio­nal de Cercetare-Dezvoltare în Turism aveau să atâr­ne greu în evaluarea făcută de Adina Marincea, Adriana Mihai şi Love Ekenberg, cu ajutorul pro­gramului DecideIT. În opt din cele nouă scenarii realizate pe baza criteriilor şi subcriteriilor celor mai importante alese de cei trei cercetători, varianta dezvoltării turistice iese ca fiind cea mai bună va­riantă pentru zonă. În toate scenariile analizate, soluţia dezvoltării turistice bate de departe soluţia exploatării aurifere la Roşia Montană! Iar asta nu o spun foştii manifestanţi din Piaţa Unirii de la Cluj sau din Piaţa Universităţii de la Bucureşti, nu o spun cei de la Alburnus Maior, nu o spun investitorii în turism din zona Apusenilor. O spune, fără chip de părtinire, un program de calculator specializat în luarea unor astfel de decizii "la rece", realizat în Suedia şi asistat de trei cercetători aflaţi din­co­lo de orice dubiu pro­fesional. Sunt 10 ani de când prima cercetare serioasă a alternativei de dezvoltare turistică în zona Roşiei Montane stă ascunsă în birourile guvernamentale din Ro­mânia. Sunt 10 ani de când propuneri clare şi grafice riguroase de­mon­strează că zona pu­tea fi salvată cu un chi­lipir de 12 milioane de euro, infim la cât se fură şi se risipeşte în Româ­nia. Şi sunt ani de zile de când proiecte precum DecideIT al profesoru­lui Ekenberg rezolvă di­leme serioase, în cele mai importante oraşe din lume. A trebuit să vină trei tineri cercetă­tori ca să ne demon­stre­ze cât de simplu e să iei o decizie dacă ai do­rinţa de a o face şi ca să ne arate, încă o dată, cât de putred e sistemul care decide în locul nos­tru dacă vom avea sau nu iazuri cu cianuri în inima Apusenilor...