- Pentru prima oară în România, un program de calculator patentat în Suedia și folosit în luarea unor decizii strategice complicate a fost utilizat pentru a evalua controversatul proiect de exploatare a aurului de la Roșia Montană. După ce au revăzut munți de date și au evaluat opinii alternative, analiștii au cerut soft-ului "DecideIT" să dea verdictul în mai multe scenarii propuse. Soluția aleasă a fost turismul!
Cea mai profitabilă și mai sigură variantă pentru viitorul Roșiei Montane nu e exploatarea aurului, ci valorificarea tezaurului natural și istoric al locului prin turism -
Vorbe goale
Emoțiile acelei veri a anului 2013 au trecut. Larma zecilor de mii de tineri s-a stins, au mai rămas, din loc în loc, pe ziduri vechi, desene cu frunze în roșu și verde și sloganuri ce rimează cu refrene cântate, parcă, în altă viață. Oameni care s-au cunoscut chiar acolo, la protestele de "la fântână", și s-au sărutat prima oară atunci, pe caldarâmul fierbinte al Pieței Universității, sunt azi oameni la casa lor și își plimbă nostalgici țâncul cu căruciorul, pe traseele lor de bicicliști-corporatiști-ecologiști de acum doi ani.
Au fost momente în care drama oamenilor de la Pungești și rezistența lor admirabilă într-un sat militarizat, mai ceva ca-n România anilor '80, au furat atenția opiniei publice. Apoi au venit alegerile prezidențiale și, cum s-a întâmplat de ani buni încoace, subiectul Roșia Montană a redevenit subiect-tabu, îngropat sub un dosar gros de presă, cu clișee scornite de politicieni, care nu vor să spună nimic. "E important să găsim cele mai bune soluții pentru exploatarea resurselor naturale ale României", "Trebuie să primim cele mai bune garanții de mediu din partea investitorilor", "Se cere o reevaluare a întregului proces, vom numi o comisie care să se ocupe de asta"... Vorbe goale! Nimeni nu și-a asumat un verdict clar, în cazul Roșia Montană. Dosarul e suspendat, în stilul tipic al birocrației românești, undeva între două ștampile, și nimeni nu știe ce va urma. Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), investitorul cel mai agresiv și mai cunoscut al anilor de după Revoluția din '89, a început să-și dea oamenii afară și a dispărut, aproape, de pe agenda publică, după ce a amenințat statul român cu un proces-mamut, în care va încerca să își recupereze toți banii investiți aici, în așteptarea clarificărilor legale din partea instituțiilor noastre.
E o tăcere periculoasă care mocnește în jurul poveștii de la Roșia Montană. Ea va exploda din nou, într-o zi, dintr-un motiv sau altul, poate când vom înțelege cât ne va costa, și de data aceasta, lașitatea celor puși acolo sus, să ne apere interesele și să ia decizii lucide, iar atunci vom realiza, încă o dată, că suntem iarăși nepregătiți, că nu avem, de fapt, nici o alternativă la ce ni se oferă de către RMGC, că iarna ne surprinde din nou cu zăpezi, ca pe edilii marilor orașe. Sunt deja decenii de când s-au închis vechile mine de la Roșia Montană, iar șomajul a transformat zona într-un veritabil focar social. Sunt ani buni de când se vorbește despre exploatarea auriferă cu cianuri de la Roșia Montană. Au trecut, iată, niște veri de la cele mai mari proteste anti-corporație din România și tot nu știm, aplicat, cu argumente solide, de ce ne opunem proiectului RMGC și ce am putea pune în locul lui dacă îl refuzăm. Miza e extrem de ridicată. Sunt, în primul rând, interese economice enorme. Renunțăm la atât de mulți bani pentru liniștea noastră ecologică? Dar ce ne facem, totuși, cu oamenii care au nevoie de locuri de muncă? Și, până la urmă, indiferent de verdictul în cazul complex de la Roșia Montană, cum facem dacă apare un caz similar? Cum facem să știm care ne sunt prioritățile și cum decidem în funcție de ele, pe viitor?
Care este cea mai importantă decizie?
Pentru prima oară în toți acești ani, un studiu realizat de două tinere din România, cu asistență internațională de specialitate, face un curajos pas în acest sens. La capătul unei jumătăți de an de muncă laborioasă, în care au pus cap la cap toate datele relevante vehiculate în legătură cu dosarul Roșia Montană, cele două specialiste au făcut o simulare a felului în care ar trebui să fie luată o decizie rațională în acest caz. "Care este cea mai înțeleaptă decizie în cazul Roșia Montană?", s-au întrebat tinerele cercetătoare. Și au trecut, temeinic, la treabă: aceea de a aduna date cât se poate de clare și de a face o bună evaluare a importanței lor, în complexul caz al Roșiei Montane, iar apoi, când totul a fost migălos pus la punct, când fiecare pătrățel din fișierele statistice a fost bifat, au pus această întrebare, marea întrebare în cazul Roșiei Montane, unuia dintre cele mai bune programe de calculator specializate în luarea de decizii. Un soft folosit de mari companii în luarea de decizii strategice, un soft folosit de instituții publice din Occident pentru a-și ușura munca în opțiunile pe care trebuie să le facă pentru binele contribuabililor lor, a fost folosit pentru prima oară în România, aplicat pe cazul Roșia Montană. "Care este cea mai înțeleaptă decizie în cazul Roșia Montană?", a fost întrebarea pe care i-au pus-o și calculatorului Adina Marincea și Adriana Mihai. Iar calculatorul a dat verdictul: cea mai bună variantă nu e nici proiectul de exploatare în versiunea lui din 1999, nici versiunea îmbunătățită din 2013. Și nu e nici versiunea pe care Roșia Montană tocmai o trăiește acum, când nu se face nimic. Soluția cea mai bună e a patra dintre versiunile plauzibile, una vehiculată de mulți, dar fără să fie dublată de analiză și fără să aibă, până acum, în spate, date de specialitate: soluția dezvoltării turistice. Asta a decis calculatorul, cu marjă clară de siguranță, în opt din nouă simulări. În niciuna dintre ele, exploatarea auriferă cu cianuri nu a ieșit pe primul loc!
Un dosar manipulat
Niciun dosar nu a fost, în ultimii 25 de ani, mai complicat decât dosarul "Roșia Montană". Niciun proiect nu a fost supus unei mai mari presiuni mediatice. În niciun proiect nu s-a investit mai mult în zona de comunicare și de relații publice, niciun proiect nu a fost mai expus la lobby, în niciun caz, cifrele și datele cu pretenții de responsabilitate și de credibilitate nu s-au intersectat mai mult cu manipulări de tot felul. Un mare investitor străin venea cu o soluție necruțătoare de exploatare a resurselor naturale ale țării, munți întregi urmau să fie rași de pe locurile pe unde moții lui Horea și Avram Iancu își apăraseră credința și identitatea, complicațiile ecologice legate de folosirea cianurii dădeau o și mai mare rezonanță situației. Sume uriașe de bani s-au pompat din prima clipă, sume încă mai mari erau promise (în afara celor băgate, la negru, în buzunare) după startul proiectului, iar o întreagă comunitate, victimă a unei situații sociale căreia statul român s-a dovedit incapabil să-i găsească o rezolvare, aștepta să se întâmple ceva. Peste toate se suprapunea o lipsă cronică de transparență, o mulțime de detalii secretizate ale negocierilor dintre investitor și statul român, plus marea neîncredere care plana și încă planează și astăzi asupra capacității instituțiilor statului român de a lua decizii drepte, neinfluențate de interese și de șpăgi.
Adina Marincea
Fumigenele se risipesc
Era acum doi ani, când Adina Marincea, doctor în Științele Comunicării și cercetătoare în cadrul Median Research Center din București, s-a ambiționat să ordoneze, într-un fel, uriașa cantitate de informații legate de proiectul Roșia Montană. S-a dovedit a fi o muncă sisifică, pentru că Adina trebuia nu doar să parcurgă mii de pagini, ci și să sorteze și să pună în relație cele mai relevante dintre informațiile disponibile.
"Proiectul generează dezbateri aprinse de ani de zile, cu argumente de o parte și de alta. Date fiind implicațiile importante, atât la nivel socio-economic, cât și la nivel de mediu, pe plan cultural și chiar juridic, politic, participanții la dezbaterea publică au adus argumente diferite pe fiecare palier și le-au prioritizat, evident, în funcție de propria specializare sau de propria agendă. Dilema apare atunci când argumentele necesită un grad crescut de specializare și expertiză. Pe de o parte, studiile și declarațiile participanților la dezbatere se contrazic, pe de altă parte, publicul larg nu dispune de cunoștințele de specialitate necesare formării unei opinii informate, și nici de timpul cerut de o documentare amănunțită. O altă problemă ține de faptul că multe dintre informațiile disponibile în presă provin din diverse declarații, și nu dintr-o documentare serioasă, lipsită de partizanat. Toate astea generează confuzie la nivelul opiniei publice. De aceea am considerat necesară o centralizare - pe cât posibil obiectivă - a argumentelor aduse de principalii participanți la dezbatere: RMGC, reprezentanții statului, precum și societatea civilă, Academia Română, Academia de Studii Economice etc.", explică Adina complicațiile proiectului său, finalizat cu studiul "Argumente pro și contra proiectului de exploatare de la Roșia Montană". În plin clinci al partizanilor proiectului de exploatare cu o parte foarte vocală și foarte critică a societății civile, Adina Marincea venea, în premieră, în 2013, cu o voce rațională și cu argumente structurate logic, în jurul principalilor actori din dosar - Roșia Montană Gold Corporation, Compania de stat MINVEST, statul român, comunitatea locală, opinia publică și societatea civilă - și al principalelor problematici care apăreau, mereu, în discursurile celor implicați - miza economică, miza ecologică, miza culturală și miza politico-juridică. O bibliografie lungă cât o dizertație de masterat stă în coada ambițioasei cercetări a Adinei Marincea. O treabă pe care trebuiau să o facă oameni din ministere și din cabinete parlamentare a făcut-o, pe cont propriu, o cercetătoare venită din zona privată...
Adriana Mihai
Unde-s doi puterea crește
Exact la cercetarea Adinei Marincea s-a gândit Adriana Mihai, atunci când a fost abordată de profesorul suedez Love Ekenberg în timpul unei conferințe ținute la Cluj. Era în plină febră a protestelor pentru salvarea Roșiei Montane, iar Clujul era, cum bine se știe, epicentrul mișcărilor de stradă. Mii de oameni ocupaseră Piața Unirii pentru a apăra Roșia Montană, iar profesorul Ekenberg era impresionat. A vorbit cu Adriana despre cazul Roșia Montană și a găsit o sumedenie de detalii care se apropiau de interesele sale de cercetare. Doctor în Matematică și în Științele Sistemelor și Computerelor la Universitatea din Stockholm și specialist de top în domeniul analizei de risc și al asistenței în luarea deciziilor, tânărul profesor suedez dezvoltase un program de calculator, DecideIT, folosit cu succes tocmai în luarea unor decizii complexe, cum era și cazul proiectului de la Roșia Montană.
Trei pentru eternitate.
Profesorul Ekenberg și calculatorul său genial
Sistemul DecideIT fusese deja folosit în 2012, pentru un studiu de caz cu privire la râul Tisa din Ungaria. Profesorul Ekenberg a evaluat patru scenarii diferite pentru proiectarea unui sistem de asigurare împotriva riscului de inundații în Ungaria, în contextul în care principalii actori aveau păreri relativ contrare. Pe de o parte, cei mai mulți dintre cetățeni se așteptau ca guvernul să îi protejeze și să acopere pierderile în caz de inundații, în timp ce, pe de altă parte, autoritățile considerau că această politică nu mai putea fi susținută financiar și vroiau să transfere responsabilitatea către sectorul privat. În analiza sa, Love Ekenberg a folosit datele furnizate de Academia de Științe a Ungariei și a efectuat, de asemenea, interviuri cu actorii principali, pentru a crea un model de simulare a efectelor diferitelor opțiuni politice. O analiză decizională similară a fost realizată în insula Älgö, din Suedia, zonă marcată de dezacordurile pe termen lung, între cetățeni și guvern, cu privire la alternativele pentru noul sistem de apă și canalizare, noul plan al drumurilor și un port nou, pentru navetă. Un alt studiu de caz în care s-a folosit DecideIT a avut în vedere problema planificării traficului urban în Stockholm. La rândul său, cazul Roșia Montană avea toate ingredientele pentru a testa capacitatea de analiză a sistemului: avea controverse cât cuprinde, diviza puternic societatea, informațiile și variantele de lucru ale diverselor părți se băteau cap în cap. Profesorul Ekenberg era dispus să pună la dispoziție gratuit sistemul DecideIT, ca și expertiza sa, în domeniul analizei deciziilor. Doctorandă în domeniul culturii digitale, Adriana Mihai era și ea încântată să colaboreze cu profesorul suedez în acest caz care o interesa, iar studiul realizat deja de Adina Marincea era cea mai bună bază de start în acest proiect, care își propunea să vină, în premieră, cu o variantă logică și susținută de date cât se poate de clare pentru viitorul Roșiei Montane.
Patru variațiuni pe aceeași temă
Pentru început, cei trei cercetători - Adina Marincea, Adriana Mihai și Love Ekenberg - au definit clar principalii actori ai dosarului Roșia Montană: Roșia Montană Gold Corporation, Compania de stat MINVEST, statul român, comunitatea locală, opinia publică și societatea civilă. După ce au parcurs munți de rapoarte oficiale, acte legislative - proiecte sau legi aprobate, decrete guvernamentale, ordonanțe de urgență, contracte, studii tehnice, studii financiare, cărți, articole științifice, articole de presă, site-urile RMGC și ale instituțiilor publice, declarații, petiții, contestații, discursuri și după ce i-au trecut în revistă pe toți emitenții acestor documente - Guvernul României, instituții publice naționale și locale, Comisia Specială pentru Roșia Montană din Parlament, Comisia Europeană, Parlamentul European, promotorul proiectului Roșia Montană Gold Corporation, experți independenți, naționali și internaționali, institute de cercetare, academii, universități, comunitatea locală, Alburnus Maior, comunitatea Uniți Salvăm, jurnaliști, organizații neguvernamentale, asociații, fundații etc., cei trei specialiști s-au asigurat ca aceste puncte de vedere cu privire la proiect să fie preluate în cercetare într-un mod cât se poate de echilibrat.
Pe baza acestei cercetări laborioase s-au clarificat, în cele din urmă, patru alternative pentru Roșia Montană. Alternativa 1 o reprezintă proiectul de exploatare cu cianură, actualizat cu prevederile acordului din 2013 între RMGC și Guvernul Român. Alternativa 2 presupunea faptul că s-ar renunța la proiectul minier, dar nimic altceva nu s-ar iniția în locul acestuia. Alternativa 3 însemna implementarea proiectului în forma sa inițială, cu prevederile din Licența de Exploatare din 1999, în care statul român negociase foarte permisiv, și în termeni economici, și în termeni ecologici, cu RMGC. În fine, alternativa 4 era cea a dezvoltării turistice în zona Roșia Montană. "Pe pagina electronică a Camerei Deputaților, forumul de dezbatere cu privire la proiectul Roșia Montană are un spațiu destinat discutării alternativelor la proiectul RMGC. Cea mai populară soluție propusă de utilizatori este practicarea turismului în zonă", se arată în cercetarea realizată de Adina Marincea, Adriana Mihai și Love Ekenberg. Marea problemă nu a fost, însă, identificarea soluției turismului pentru Roșia Montană, ci acoperirea ei cu studii de specialitate și cu date relevante.
Turismul: ascuns după ușă de guvernanți
"Una dintre marile surprize ale cercetării a fost să descoperim că nicăieri pe site-urile ministerelor sau pe lista de documente disponibile a Camerei Deputaților privind cazul Roșia Montană nu exista un studiu privind potențialul turistic de dezvoltare a zonei!", spune Adriana Mihai. Practic, statul român urma să ia o decizie privind exploatarea cu cianuri, fără ca măcar să ia în calcul o analiză riguroasă a alternativei legate de dezvoltarea turismului în zonă! "Cu greu am găsit, până la urmă, un astfel de studiu, realizat de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism în perioada 2004-2006, finanțat printr-un program PHARE. Institutul este responsabil cu elaborarea strategiilor și studiilor de impact pentru dezvoltarea turistică în toată România, multe din rezultate conducând la strategii de dezvoltare regională și fiind finanțate de Ministerul Turismului. Modelul lor de dezvoltare a zonelor din Munții Apuseni afectate de închideri miniere este disponibil în arhivele Institutului și cuprinde cinci volume care, conform cercetătoarei principale, Georgeta Maiorescu, cu care am discutat, au fost trimise ministerelor în 2006 și au rămas fără răspuns. De asemenea, d-na Maiorescu a prezentat rezultatele la Ministerul Mediului drept o alternativă viabilă la proiectul RMGC în cadrul consultării publice cu privire la rapoartele EIM, dar a primit un răspuns din partea companiei, și nu din partea Ministerului!". Încă o dovadă a "seriozității" cu care statul român a tratat un caz de importanța celui de la Roșia Montană! Asta, pe lângă faptul că - așa cum aveau să descopere cu surprindere cele două cercetătoare - niciunul dintre ministerele-cheie implicate în acest proiect nu și-a făcut și nu a publicat un studiu propriu de impact al proiectului. În condițiile în care RMGC era disperată să pună cât mai repede în aplicare proiectul, majoritatea studiilor care puteau lămuri decidenții erau plătite și realizate chiar de RMGC, iar studiile serioase, precum cel legat de modelul de dezvoltare turistică a zonei miniere Zlatna - Bucium - Roșia Montană - Baia de Arieș, erau complet ignorate de autorități!!!
Georgeta Maiorescu
Îngerul bun al Munților Apuseni
Cele cinci volume ale studiului coordonat de Georgeta Maiorescu aduceau, încă de acum 10 ani, argumente solide ca alternativă pentru proiectul de exploatare a aurului. "Activitățile extractive presupun afectarea gravă a mediului înconjurător și, în plus, nu rezolvă problemele sociale, problema disponibilizărilor masive prin închiderea unor mine nerentabile. Pe de altă parte, zona beneficiază de o mare concentrare în valori de patrimoniu turistic de interes național cu valoare excepțională, patrimoniu care poate fi iremediabil distrus de activitatea minieră de extracție", se arăta în studiul realizat de Georgeta Maiorescu. Turismul rural, cel cultural, turismul industrial, turismul montan, turismul pentru sporturile de iarnă, turismul științific, speoturismul și turismul de tranzit spre Alba Iulia, Sibiu sau Cluj sunt prezentate ca având un mare potențial în zonă. Cercetătoarea de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism vine cu propuneri clare, de investiții private și publice în zonă, pornind de la un necesar de 9 milioane de euro pentru modernizarea infrastructurii în zonă, și sugerează inclusiv amenajări turistice, precum înființarea unui Parc Național Roșia Montană, care să includă rezervațiile Piatra Corbului, Piatra Despicată și Avenul din Hoanca Urzicarului. Investițiile în infrastructura de acces, în structurile de cazare, în centrele de informare turistică, în parcul turistic, în pavilioanele expoziționale s-ar fi ridicat, conform proiectului, la 16 milioane de euro, dintre care 4 milioane de euro investiții private și 12 milioane de euro investiții publice. Analiza prevedea venituri anuale de milioane de euro din exploatarea spațiilor de cazare, a spațiilor pentru alimentație, a zonelor de agrement și a celor de conferințe, din exploatarea unui teleschi etc., estimând o recuperare foarte rapidă a investițiilor, într-un orizont de timp de circa 10 ani, în timp ce numărul de locuri de muncă noi în zonă ar fi fost de aproape 600, comparabil cu cele mai optimiste promisiuni ale RMGC. Practic, dacă ar fi fost pus în practică în 2006, când a fost prezentat acest plan, Roșia Montană putea fi deja una dintre problemele rezolvate ale României. În loc să fie astfel, zona Apusenilor rămâne și azi o zonă gri, la intersecția delăsării, corupției și incompetenței celor puși să decidă pentru noi...
În loc de epilog
Argumentele studiului realizat de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism aveau să atârne greu în evaluarea făcută de Adina Marincea, Adriana Mihai și Love Ekenberg, cu ajutorul programului DecideIT. În opt din cele nouă scenarii realizate pe baza criteriilor și subcriteriilor celor mai importante alese de cei trei cercetători, varianta dezvoltării turistice iese ca fiind cea mai bună variantă pentru zonă. În toate scenariile analizate, soluția dezvoltării turistice bate de departe soluția exploatării aurifere la Roșia Montană! Iar asta nu o spun foștii manifestanți din Piața Unirii de la Cluj sau din Piața Universității de la București, nu o spun cei de la Alburnus Maior, nu o spun investitorii în turism din zona Apusenilor. O spune, fără chip de părtinire, un program de calculator specializat în luarea unor astfel de decizii "la rece", realizat în Suedia și asistat de trei cercetători aflați dincolo de orice dubiu profesional. Sunt 10 ani de când prima cercetare serioasă a alternativei de dezvoltare turistică în zona Roșiei Montane stă ascunsă în birourile guvernamentale din România. Sunt 10 ani de când propuneri clare și grafice riguroase demonstrează că zona putea fi salvată cu un chilipir de 12 milioane de euro, infim la cât se fură și se risipește în România. Și sunt ani de zile de când proiecte precum DecideIT al profesorului Ekenberg rezolvă dileme serioase, în cele mai importante orașe din lume. A trebuit să vină trei tineri cercetători ca să ne demonstreze cât de simplu e să iei o decizie dacă ai dorința de a o face și ca să ne arate, încă o dată, cât de putred e sistemul care decide în locul nostru dacă vom avea sau nu iazuri cu cianuri în inima Apusenilor...