Eram foarte mici. Ne jucam în curtea bunicilor sub un dud. Pe iarba din apropiere, am observat nişte pete albe. Apropiindu-ne, am găsit nişte săculeţi mici de pânză. I-am desfăcut: conţineau un praf care semăna a pământ. I-am arătat bunicii, nebănuind ce avea să urmeze. În câteva clipe, s-a produs o agitaţie şi o învălmăşeală greu de imaginat. Toţi ai casei s-au repezit la noi, ne-au smuls "jucăriile", le-au aruncat, ne-au spălat pe mâini, stropindu-ne cu o apă păstrată într-o sticlă (posibil agheasmă). Văzându-ne speriaţi, ne-au spus să nu mai punem mâna pe tot ce găsim; că unii oameni aruncă lucruri pe care, dacă le atingi, te îmbolnăveşti.
Legăturile mortului
Au trecut anii... Pe atunci, circulau broşuri cu diferite leacuri şi reţete de farmece. Mi-a căzut în mână o cărticică cu foile rupte şi m-am amuzat citind-o. N-am crezut nimic. Cum puteau să-ţi facă rău trei căţei de usturoi din botul unui câine mort, aşezat la o răspântie, sau o broască uscată pusă la intrarea în casă?!
Aflându-mă la o înmormântare, am observat că o femeie a desfăcut legătura de la picioarele mortului şi, înfăşurând-o pe mână, şi-a strecurat-o în buzunar. Unii şi-au dat coate şi au şoptit: "Face farmece!". Eram sfătuiţi ca în asemenea cazuri să ne închinăm, să spunem o rugăciune, altfel am fi, pasămite, în pericol.
Păpuşa înţepată
Am asistat la situaţii ce mi se păreau de-a dreptul hilare: o vecină care se temea de "făcături" intra în panică dacă găsea în faţa casei o păpuşă înţepată cu ace sau nişte fire de paie legate cu un şnur roşu. Aflând că nişte copii din vecini se distrau punându-i în cale câte un obiect mai "ciudat", am vorbit cu părinţii lor, pentru a scuti biata femeie (mai săracă cu duhul) de teama care o chinuia.
Mâna din pod
Am aflat apoi despre întâmplări mai grave, care erau de natură să te pună pe gânduri. O mătuşă de a mea a găsit în podul casei o mână de om mumificată. Luând-o la întrebări pe chiriaşa ce ocupa apartamentul de sub pod, aceasta i-a răspuns cu răutate că numai dacă va săruta mâna mortului va pune cununie pe cap. Mătuşa mea era cununată civil. Avea doi copii, dar nu putuse să facă cununie religioasă, fiind vreme de război şi soţul ei fiind fie concentrat, fie pe front. N-a dat atenţie spuselor vecinei. Şi, bineînţeles, nu a sărutat mâna mortului. Într-adevăr, nunta nu a mai avut loc niciodată. De altfel, căsătoria lor s-a destrămat, ea rămânând să-şi crească singură cei doi copii.
Nişte rude apropiate, întorcându-se acasă spre miezul nopţii, au văzut, pe un loc viran, o femeie complet goală, despletită, cu o mătură într-o mână şi cu un făraş în cealaltă. Alerga năucă, urmată de sute de şobolani. Oamenii erau serioşi, nu puteau inventa, nu consumaseră alcool. Şi aşa, încet-încet, mi-am făcut o idee despre forţele malefice "care-şi fac de lucru" în viaţa oamenilor.
Cărămida nouă
Întâmplător, am cunoscut două situaţii diferite, la una din drame asistând personal. Aveam vecini de apartament nişte oameni aşezaţi: bărbatul, cu munci de răspundere, mergând cam des pe teren, doamna gospodină, bună soţie şi mamă, şi băiatul disciplinat şi ascultător. Totul a început să meargă prost când s-a aflat că bărbatul ar fi avut o legătură extraconjugală. Îngrijorată de situaţia mariajului lor, soţia s-a adresat organizaţiei de partid (ca pe atunci...). S-au aranjat lucrurile, desfăcându-se contractul de muncă al "intrusei". După scurtă vreme, aflându-ne în holul apartamentului, am observat sub o măsuţă un obiect alb. Băiatul s-a aplecat să-l ridice. Intuind un eventual pericol, am strigat toţi la el să nu atingă obiectul. Făcând haz, tânărul l-a luat şi l-a desfăcut. Era o cărămidă nouă, învelită într-o pânză curată; în acelaşi pachet se aflau nişte pungi mici cu un praf negru. După puţin timp, tânărul a manifestat o schimbare în rău în starea de sănătate, psihic şi comportamental. A început să aibă dureri mari de cap şi o nervozitate inexplicabilă, ducând până la crize de furie. Relaţiile dintre el şi mama lui au devenit atât de tensionate, încât ajunseseră la violenţe fizice, aruncând unul în celălalt cu obiecte dure, chiar şi cu un topor. Şi-a retras până şi actele depuse pentru admiterea la facultate. După o perioadă lungă de slujbe şi rugăciuni, a reuşit la o şcoală postliceală şi apoi a terminat şi Politehnica, realizându-se atât profesional, cât şi în viaţa personală.
Lăptăreasa
Sunt convinsă că singura soluţie de a lupta cu farmecele este credinţa. Credinţa care-ţi dă curaj, rugăciunile insistente şi slujbele ce pot contracara răul, oricât ar fi el de puternic. Este singurul sprijin la care omul poate apela, în cazuri ce par fără ieşire...
VIRGINIA NICOLESCU - Galaţi
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
