CRONICI BIZARE

Cititor Formula AS
În curtea bunicilor

Eram foarte mici. Ne jucam în curtea bunicilor sub un dud. Pe iarba din apropiere, am observat niște pete albe. Apropiindu-ne, am găsit niște săculeți mici de pânză. I-am desfăcut: conțineau un praf care se­mă­na a pământ. I-am arătat bunicii, nebănuind ce avea să urmeze. În câteva clipe, s-a produs o agitație și o învălmășeală greu de imaginat. Toți ai casei s-au re­pezit la noi, ne-au smuls "jucăriile", le-au arun­cat, ne-au spălat pe mâini, stro­pindu-ne cu o apă păstrată într-o stic­lă (posibil agheas­mă). Văzându-ne spe­riați, ne-au spus să nu mai punem mâna pe tot ce găsim; că unii oameni aruncă lucruri pe care, dacă le atingi, te îmbolnăvești.

Legăturile mortului

Au trecut anii... Pe atunci, circulau bro­șuri cu di­ferite leacuri și rețete de far­mece. Mi-a căzut în mână o cărticică cu foi­le rupte și m-am amuzat citind-o. N-am cre­zut nimic. Cum puteau să-ți facă rău trei căței de usturoi din botul unui câine mort, așezat la o răs­pân­tie, sau o broască uscată pusă la intrarea în casă?!
Aflându-mă la o înmormântare, am observat că o femeie a desfăcut legătura de la picioarele mortului și, înfășurând-o pe mână, și-a strecurat-o în buzunar. Unii și-au dat coate și au șoptit: "Face farmece!". Eram sfătuiți ca în asemenea cazuri să ne închinăm, să spunem o rugăciune, altfel am fi, pasămite, în pe­ri­col.

Păpușa înțepată

Am asistat la situații ce mi se păreau de-a dreptul hilare: o vecină care se temea de "făcături" intra în panică dacă găsea în fața casei o pă­pușă înțepată cu ace sau niște fire de paie legate cu un șnur roșu. Aflând că niște copii din vecini se dis­trau punându-i în cale câte un obiect mai "ciudat", am vorbit cu părinții lor, pentru a scuti biata femeie (mai săracă cu duhul) de teama care o chinuia.

Mâna din pod

Am aflat apoi despre întâmplări mai grave, care erau de natură să te pună pe gânduri. O mătușă de a mea a găsit în podul casei o mână de om mumificată. Luând-o la întrebări pe chiriașa ce ocupa aparta­mentul de sub pod, aceasta i-a răspuns cu răutate că numai dacă va să­ru­ta mâna mortului va pune cu­nu­nie pe cap. Mătușa mea era cununată civil. Avea doi co­pii, dar nu putuse să facă cu­nu­nie religioasă, fiind vreme de răz­boi și soțul ei fiind fie con­cen­trat, fie pe front. N-a dat aten­ție spu­se­lor vecinei. Și, bi­ne­înțeles, nu a sărutat mâna mor­tului. Într-adevăr, nunta nu a mai avut loc niciodată. De altfel, că­să­to­ria lor s-a destrămat, ea ră­mâ­nând să-și creas­că singură cei doi copii.

Vrăjitoarea și șobolanii

Niște rude apropiate, întorcându-se acasă spre mie­zul nopții, au văzut, pe un loc vi­ran, o femeie complet goală, despletită, cu o mătură într-o mână și cu un făraș în cea­lal­tă. Alerga năucă, urmată de sute de șobolani. Oa­menii erau serioși, nu puteau inventa, nu consumaseră alcool. Și așa, încet-încet, mi-am fă­cut o idee despre for­țele malefice "care-și fac de lucru" în viața oa­menilor.

Cărămida nouă

Întâmplător, am cunoscut două situații diferite, la una din drame asistând personal. Aveam vecini de apartament niște oa­meni așe­zați: băr­ba­tul, cu munci de răs­pundere, mergând cam des pe teren, doam­­na gos­podină, bu­nă soție și ma­mă, și băiatul disciplinat și ascultător. Totul a în­ceput să meargă prost când s-a aflat că băr­batul ar fi avut o le­gătură extra­con­ju­ga­lă. În­gri­jorată de si­tua­ția ma­ria­jului lor, soția s-a adre­sat or­ganizației de par­tid (ca pe atunci...). S-au aranjat lu­crurile, des­fă­cân­du-se con­trac­tul de muncă al "in­tru­sei". După scur­tă vreme, aflân­­du-ne în ho­lul apar­ta­men­­tu­lui, am ob­servat sub o mă­suță un obiect alb. Bă­iatul s-a aple­cat să-l ri­dice. Intuind un even­tual pericol, am strigat toți la el să nu atingă obiectul. Făcând haz, tâ­nă­rul l-a lu­­at și l-a des­fă­cut. Era o că­ră­­mi­dă nouă, în­velită în­tr-o pân­ză cu­rată; în același pa­chet se aflau niș­te pungi mici cu un praf negru. După puțin timp, tânărul a manifestat o schim­bare în rău în starea de sănătate, psihic și com­portamental. A început să aibă dureri mari de cap și o nervozitate inexplicabilă, ducând până la crize de furie. Relațiile dintre el și mama lui au devenit atât de tensionate, încât ajunseseră la vio­lențe fizice, arun­când unul în celălalt cu obiec­te dure, chiar și cu un to­por. Și-a re­tras până și actele de­puse pen­tru admiterea la fa­cul­tate. După o pe­ri­oadă lungă de slujbe și rugăciuni, a reu­șit la o școală postli­cea­lă și apoi a terminat și Po­li­teh­nica, rea­lizându-se atât pro­fe­sio­nal, cât și în viața per­so­nală.

Lăptăreasa

Am cunoscut mai de­mult un cuplu vârst­nic, el având un aer de "boier", iar doam­na, foarte drăguță, cu o voce dulce, cu care ne delecta cântându-ne can­țo­­nete. Se tot șușotea totuși pe seama lui... Era vorba - după câte am înțeles - de o "relație" inexplicabilă a domnului, care dura de circa 20 de ani. De data aceasta, intrusa era o persoană foar­te diz­gra­ți­oasă, de care el nu se mai putea des­părți. Într-o bu­nă zi, o fe­meie care aducea lapte doam­nei a întrebat-o cine a ie­șit pe poartă. Aflând că este soțul ei, a început să plân­gă în hohote, cerându-și ier­ta­re de la doamna. Fu­sese plătită de cineva ca să-i fa­că farmece băr­ba­tului, în așa fel încât să nu se mai apro­pie niciodată de soția lui. S-a terminat trist. Doam­na a murit de ini­mă rea, iar peste câțiva ani, l-am văzut pe bătrânul crai într-o stație de autobuz, privind în gol...
Sunt convinsă că singura soluție de a lupta cu far­me­cele este credința. Credința care-ți dă curaj, ru­gă­ciu­nile insistente și slujbele ce pot contracara răul, oricât ar fi el de puternic. Este singurul sprijin la care omul poate apela, în cazuri ce par fără ieșire...

VIRGINIA NICOLESCU - Galați