Într-o dimineaţă din vara anului 1913, în sala mare a facultăţii de chimie din Paris, se stârnise o zarvă vecină cu panica. Se zvonea că respectabilul profesor Michel Bertrand înnebunise. Cu o zi înainte, afirmase sus şi tare că avea să ia în dimineaţa următoare o doză mortală de trioxid de arsenic, fără să păţească nimic. Intrarea chimistului în amfiteatru, cu două recipiente în mână, a confirmat cele mai sumbre presimţiri: profesorul nu glumea! În faţa audienţei stupefiate, a amestescat un gram şi jumătate de arsenic (de 15 ori doza mortală!), cu cincisprezece grame de cărbune medicinal şi, fără să clipească, a ingerat otrava, după care a început, tacticos, să ţină o prelegere despre proprietăţile absorbante ale cărbunelui. Minutele treceau, iar savantul nu prezenta nici dureri abdominale, nici vomă, nici spasmele specifice otrăvirii. Apoi au trecut 24 de ore, iar Michel Bertrand nu doar că nu murise, dar era la fel de volubil şi de bine dispus. Cărbunele medicinal îşi făcuse intrarea triumfală în lumea ştiinţei.
Ce este cărbunele medicinal
Forme de cărbune medicinal
* Comprimatele - sunt obţinute prin combinarea cărbunelui cu un liant, rezultând o masă compactă, uşor de administrat, dar nu foarte eficientă. Pentru a fi eficient, cărbunele are nevoie de o suprafaţă mare de contact cu tubul digestiv, trebuie să fie foarte bine dispersat. Or, în comprimate, cărbunele este restrâns ca suprafaţă, ceea ce îi reduce eficienţa.
* Capsulele compensează acest neajuns, pulberea de cărbune din ele dispersându-se în tubul digestiv imediat ce este ingerată. De regulă, 3-6 capsule pe zi sunt suficiente pentru tratarea eficientă a unor afecţiuni de gravitate mică şi medie. Însă, în cazul unor situaţii mai grave, cum ar fi otrăvirile, toxiinfecţiile severe, intoxicaţiile medicamentoase, cantitatea necesară de cărbune este de ordinul a 5-10 grame sau şi mai mult, caz în care avem nevoie de o administrare mai puternică.
* Pulberea de cărbune medicinal se obţine prin măcinarea îndelungată (până se obţin particule de ordinul micronilor) a cărbunelui, rezultând o pulbere neagră, extrem de fină. Se administrează întotdeauna în apă, astfel: se pune într-un pahar gol 1/2-1 linguriţă de cărbune medicinal, apoi se adaugă gradat apă, amestecându-se încontinuu, până se formează o pastă, care se înghite cu apă. Neamestecată cu apă, pulberea de cărbune poate ajunge pe căile respiratorii, producând probleme de sănătate serioase.
Tratamente cu cărbune medicinal
* Diareea - indiferent că este produsă de alimente inadecvate, de tulburări biliare sau de abuzul de laxative, diarea este eliminată prompt prin administrarea de cărbune medicinal. În cazul diareei puternice, se iau 6-12 capsule sau 1-2 linguriţe de cărbune medicinal pe zi. În cazurile moderate, doza se înjumătăţeşte. Ca şi în cazul toxiinfecţiei, tratamentul este de scurtă durată (1-3 zile), el putând fi completat de administrarea de dolomită sau alte minerale bogate în magneziu, pentru a compensa pierderile masive de minerale şi a preveni tulburările cardiovasculare, nervoase etc.
* Otrăvirea - sfatul toxicologilor este ca pe fiecare raft de medicamente să existe măcar un flacon plin cu cărbune medicinal, sub formă de pulbere. Iar sfatul devine un imperativ, dacă ţineţi în casă pesticide, otrăvuri pentru rozătoare, medicamente cu potenţial toxic ridicat, ori în cazul când copiii au acces la detergenţi, soluţii de curăţenie etc. În cazul ingestiei de substanţe toxice, se va da imediat o doză de 15 grame (5 linguri) de pulbere de cărbune, amestecată cu apă, după care persoana în cauză va fi transportată de urgenţă la cea mai apropiată unitate medicală. Cărbunele vegetal le este deopotrivă recomandat oamenilor şi animalelor, fiind incomparabil mai eficient decât tradiţionalul leac cu lapte dat în caz de otrăvire (nu are niciun efect în cazul a 99% din otrăvuri).
* Colita şi rectocolita ulcero-hemoragică (boala Crohn) - se foloseşte aceeaşi combinaţie de cărbune medicinal şi chitosan, prezentată mai sus. Cărbunele medicinal distruge flora patogenă din intestin şi calmează crampele, în timp ce chitosanul ajută la vindecarea mucoasei intestinale şi rectale afectate. Cura cu cărbune medicinal şi chitosan va dura 3 săptămâni, timp în care se iau 2-3 grame pe zi, înainte de a mânca. Pe timpul curei şi alte trei săptămâni după aceea, nu se vor consuma zahăr sau alţi îndulcitori, sub nicio formă. Vor fi excluse din dietă pâinea albă şi orezul decorticat, fructele uscate, fructele proaspete foarte dulci, precum şi oţetul.
* Balonarea şi aerofagia - în momentul de faţă, banala balonare a devenit o tulburare extrem de problematică, întrucât pe de o parte este tot mai răspândită (afectează peste 50% din populaţia adultă), pe de altă parte, este extrem de dificil de tratat cu medicamentele alopate. Cauzele acestei "epidemii" sunt diverse, dar cele mai frecvente sunt alimentaţia (foarte bogată în zahăr şi amidon rău) şi stresul psihic, care perturbă procesele digestive. Administrarea câte unei capsule de cărbune activ înainte şi după masă remediază rapid această problemă. Ele absorb ca un burete gazele din intestin şi calmează rapid crampele, reducând şi senzaţia de greutate, de presiune din abdomen. Acelaşi tratament este valabil şi în cazul aerofagiei.
* Detoxifierea - reţeta tradiţională pentru eliminarea accelerată a toxinelor este amestecarea unei linguriţe de cărbune medicinal cu două-trei linguriţe de ulei de măsline extravirgin. Rezultă o pastă care se înghite cu apă, dimineaţa, pe stomacul gol, şi, eventual, şi seara, pentru un efect mai puternic. Cura durează 3-4 săptămâni, iar efectele sunt multiple: elimină accelerat acidul uric din sânge, reglează valorile creatininei (ridicate, în cazul bolnavilor cronici de rinichi), stimulează evacuarea bilei, fiind indicată dispepticilor şi celor cu crize biliare frecvente. Se foloseşte şi în cazul acneei şi al persoanelor cu boli cronice de piele, întrucât - se spune - are proprietatea de a "curăţa pielea".
În primele două săptămâni de cură, pot apărea simptome cum ar fi schimbarea mirosului corpului sau al secreţiilor, valuri pasagere de transpiraţie fără un motiv aparent - simptome clasice ale proceselor de detoxifiere. Vindecătorii populari considerau această procedură aproape magică. Ei spuneau despre cura cu cărbune şi ulei de măsline că întinereşte corpul cu 2-3 ani, că ajută la curăţarea sângelui şi la primenirea respiraţiei, reglând toate procesele digestive. În cazul persoanelor constipate, se recomanda şi administrarea, în paralel, a unor laxative.
* Diferite tipuri de răni - pulberea de cărbune, amestecată cu puţină apă şi aplicată pe piele, este un remediu antiinfecţios şi cicatrizant pe cât de simplu, pe atât de eficient. Este foarte des folosit de către militari, întrucât este uşor de transportat şi preparat, are un spectru antiinfecţios extrem de larg şi este lipsit de reacţii adverse. În ultimii ani, cărbunele a fost combinat cu chitosanul, cele două având un efect cicatrizant şi de stimulare a regenerării ţesuturilor pe care niciun medicament alopat nu îl poate egala. Se aplică sub formă de pansament impregnat cu aceste două substanţe, în cazul tăieturilor, înţepăturilor de insecte, al muşcăturilor de animale, al împunsăturilor, juliturilor, vânătăilor etc.
În cazul loviturilor care afectează articulaţiile, cărbunele se combină cu seminţe de in şi apă, iar pasta astfel preparată se aplică, sub formă de cataplasmă, pe zona afectată. În Australia, ţara în care muşcăturile de şerpi veninoşi sunt frecvente, această cataplasmă cu in şi cărbune este primul ajutor până la ajungerea la o unitate medicală specializată.
Contraindicaţii
Deşi este un remediu atât de puternic, cărbunele vegetal este aproape lipsit de reacţii adverse. Foarte rar s-a constatat, în timpul administrării sale, agravarea constipaţiei, caz în care se intervine cu laxative.
Cărbunele medicinal şi... magia
Din istoria cărbunelui medicinal
* Data de naştere a acestui remediu este, conform descoperirilor arheologice, anul 3800 î. Hr., dar prima atestare scrisă despre utilizarea sa medicală apare pe un papirus egiptean în anul 1500 î. Hr.
* Acum aproape trei milenii, fenicienii au descoperit proprietăţile de filtrare a apei cu ajutorul cărbunelui. Navigatorii fenicieni, şi apoi cei greci, tratau cu ajutorul cărbunelui apa depozitată în butoaie, care era astfel dezinfectată, redevenind potabilă.
* Primele consemnări, în Europa, ale efectelor terapeutice ale cărbunelui apar în scrierile faimosului medic antic Hipocrate, care trata cu ajutorul cărbunelui, antraxul, stările de greaţă, tulburările intestinale şi epilepsia.
* Cel mai mare maestru al Antichităţii în utilizarea cărbunelui în terapie a fost medicul roman Galen, care a elaborat aproape 500 (!) de medicamente pe bază de cărbune, ce tratau tot atâtea boli.
* În Evul Mediu, cărbunele medicinal a fost folosit aproape exclusiv ca antidot împotriva otrăvurilor, care erau foarte "la modă" în acea perioadă. Tot acum a fost descoperită şi faimoasa terra sigilata, un "pământ" negru închis, de fapt o combinaţie între un alumino-silicat (zeolit şi, eventual, argilă) şi cărbune vegetal.
* Abia în secolul XIX, cărbunele a revenit în medicina oficială, fiind folosit mai ales de către medicii militari, tradiţie care se păstrează până în zilele noastre. Cu ajutorul cărbunelui medicinal, chirurgii britanici tratau rănile şi preveneau infectarea operaţiilor, combăteau malaria, dizenteria şi o multitudine de boli tropicale.
* Un capitol cu totul aparte îl constituie scrierile şi activitatea medicală a unei misionare americane, Ellen Gould White, care a tratat la începutul secolului XX, cu cărbune medicinal, sute de afecţiuni. Ea spunea că avea viziuni, că o lumină venită de la Dumnezeu îi arăta cum să trateze pacienţii şi cum să-i înveţe să folosească singuri diferitele remedii naturale. A fost o figură contestată, tratamentele cu cărbune şi viziunile sale, descrise în sute de articole şi în zeci de cărţi, contrariind medicii vremii. Totuşi, tratamentele doamnei White funcţionau, iar sutele de mărturii ale pacienţilor săi confirmă puterea terapeutică a cărbunelui şi inspiraţia misionarei americane.
* În timpul primului război mondial, studiile asupra cărbunelui medicinal s-au intensificat, apărând şi cărbunele activat, folosit la filtrarea aerului de gazele otrăvitoare folosite ca armă de luptă. Ulterior, cărbunele activ a fost folosit ca medicament luat intern.
* Şi în zilele noastre există tratamente cu cărbune medicinal care, în ciuda faptului că funcţionează, nu sunt acceptate de comunitatea medicală. De pildă, un obstetrician american, H. Nahmmacher, a creat un creion din cărbune activat, lung de 5 centimetri şi gros de jumătate de centimetru, care era implantat femeilor în uter, în caz de avort septic, anexită, infecţii genitale rebele, procentajul de reuşită fiind uimitor. Apoi, în anii 40 şi 50, au fost realizate tratamente oncologice cu cărbune, pe oameni şi animale, încununate de succes şi care nu sunt recunoscute în prezent.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
