Într-o dimineață din vara anului 1913, în sala mare a facultății de chimie din Paris, se stârnise o zarvă vecină cu panica. Se zvonea că respectabilul profesor Michel Bertrand înnebunise. Cu o zi înainte, afirmase sus și tare că avea să ia în dimineața următoare o doză mortală de trioxid de arsenic, fără să pățească nimic. Intrarea chimistului în amfiteatru, cu două recipiente în mână, a confirmat cele mai sumbre presimțiri: profesorul nu glumea! În fața audienței stupefiate, a amestescat un gram și jumătate de arsenic (de 15 ori doza mortală!), cu cincisprezece grame de cărbune medicinal și, fără să clipească, a ingerat otrava, după care a început, tacticos, să țină o prelegere despre proprietățile absorbante ale cărbunelui. Minutele treceau, iar savantul nu prezenta nici dureri abdominale, nici vomă, nici spasmele specifice otrăvirii. Apoi au trecut 24 de ore, iar Michel Bertrand nu doar că nu murise, dar era la fel de volubil și de bine dispus. Cărbunele medicinal își făcuse intrarea triumfală în lumea științei.
Ce este cărbunele medicinal
Numit și cărbune vegetal, este un produs 100% natural, obținut printr-un proces de ardere la temperaturi înalte a lemnului, într-un mediu lipsit de oxigen. Dacă în cazul arderii normale, lemnul se transformă în cenușă, atunci când este lipsit de oxigen, el se transformă în cărbune, dezvoltând o rețea microscopică de pori, care se comportă în organismul uman ca un burete ce absoarbe din tubul digestiv bacteriile, ciupercile parazite, gazele, unele substanțe toxice ș.a.m.d. În ciuda progreselor făcute de industria farmaceutică, nu există în lume un antidot mai puternic la otrăvuri ca acest cărbune medicinal. Singurul lucru pe care știința modernă l-a putut face a fost să-i îmbunătățească anumite proprietăți, creând așa-numitul cărbune activ. Acesta este obținut din cărbunele medicinal obișnuit, care este supus ulterior la tratamente cu substanțe acide sau cu aburi și variații de temperatură foarte mari. Rolul acestor procese de activare este de a desfunda porii microscopici existenți, ceea ce crește puterea de absorbție a cărbunelui de 3-12 ori. Așadar, avantajul cărbunelui activ este că are, în cantități considerabil mai mici, efecte terapeutice puternice.
Forme de cărbune medicinal
* Comprimatele - sunt obținute prin combinarea cărbunelui cu un liant, rezultând o masă compactă, ușor de administrat, dar nu foarte eficientă. Pentru a fi eficient, cărbunele are nevoie de o suprafață mare de contact cu tubul digestiv, trebuie să fie foarte bine dispersat. Or, în comprimate, cărbunele este restrâns ca suprafață, ceea ce îi reduce eficiența.
* Capsulele compensează acest neajuns, pulberea de cărbune din ele dispersându-se în tubul digestiv imediat ce este ingerată. De regulă, 3-6 capsule pe zi sunt suficiente pentru tratarea eficientă a unor afecțiuni de gravitate mică și medie. Însă, în cazul unor situații mai grave, cum ar fi otrăvirile, toxiinfecțiile severe, intoxicațiile medicamentoase, cantitatea necesară de cărbune este de ordinul a 5-10 grame sau și mai mult, caz în care avem nevoie de o administrare mai puternică.
* Pulberea de cărbune medicinal se obține prin măcinarea îndelungată (până se obțin particule de ordinul micronilor) a cărbunelui, rezultând o pulbere neagră, extrem de fină. Se administrează întotdeauna în apă, astfel: se pune într-un pahar gol 1/2-1 linguriță de cărbune medicinal, apoi se adaugă gradat apă, amestecându-se încontinuu, până se formează o pastă, care se înghite cu apă. Neamestecată cu apă, pulberea de cărbune poate ajunge pe căile respiratorii, producând probleme de sănătate serioase.
Tratamente cu cărbune medicinal
* Toxiinfecția alimentară - este domeniul în care cărbunele medicinal este cel mai folosit, fiind considerat adevărat expert în această afecțiune, altfel dificil de tratat. De la primele semne (crampe abdominale, scaune dese, greață și accese de febră), se administrează câte 1-3 grame de cărbune la două ore, până la dispariția simptomelor. Rețeaua microscopică de pori a cărbunelui vegetal reține bacteriile parazite din tubul digestiv, combătând astfel direct infecția, absoarbe gazele intestinale și calmează crampele, ajutând și la scăderea febrei. Remediul se administrează doar 2-3 zile. Cărbunele medicinal poate fi asociat și cu dolomita, un mineral natural bogat în calciu, potasiu și magneziu, care compensează pierderile masive de electroliți produse de tranzitul intestinal accelerat.
* Diareea - indiferent că este produsă de alimente inadecvate, de tulburări biliare sau de abuzul de laxative, diarea este eliminată prompt prin administrarea de cărbune medicinal. În cazul diareei puternice, se iau 6-12 capsule sau 1-2 lingurițe de cărbune medicinal pe zi. În cazurile moderate, doza se înjumătățește. Ca și în cazul toxiinfecției, tratamentul este de scurtă durată (1-3 zile), el putând fi completat de administrarea de dolomită sau alte minerale bogate în magneziu, pentru a compensa pierderile masive de minerale și a preveni tulburările cardiovasculare, nervoase etc.
* Otrăvirea - sfatul toxicologilor este ca pe fiecare raft de medicamente să existe măcar un flacon plin cu cărbune medicinal, sub formă de pulbere. Iar sfatul devine un imperativ, dacă țineți în casă pesticide, otrăvuri pentru rozătoare, medicamente cu potențial toxic ridicat, ori în cazul când copiii au acces la detergenți, soluții de curățenie etc. În cazul ingestiei de substanțe toxice, se va da imediat o doză de 15 grame (5 linguri) de pulbere de cărbune, amestecată cu apă, după care persoana în cauză va fi transportată de urgență la cea mai apropiată unitate medicală. Cărbunele vegetal le este deopotrivă recomandat oamenilor și animalelor, fiind incomparabil mai eficient decât tradiționalul leac cu lapte dat în caz de otrăvire (nu are niciun efect în cazul a 99% din otrăvuri).
Și mai puternică, în caz de otrăvire, este combinația dintre cărbunele medicinal și zeolitul micronizat (măcinat la o finețe de ordinul micronilor), combinație administrată în maniera descrisă mai sus. Ambele remedii funcționează pe același principiu: au o rețea microscopică de pori care absorb ca un burete toxinele, cele două produse completându-se reciproc. Cărbunele medicinal absoarbe cu predilecție substanțe organice (cum ar fi cele din medicamente, din ciupercile otrăvitoare) și microorganismele, în timp ce zeolitul "preferă" metalele grele și pe cele radioactive. Combinația celor două este veche, de peste 500 de ani, și era cunoscută de alchimiști sub numele de terra sigilata, antidotul cu care ei deveneau imuni la otrăviri, fie ele accidentale sau nu.
* Gastrita și ulcerul - pulberea de cărbune medicinal este printre cele mai bune calmante gastrice, atenuând rapid senzația de arsură și durere, ajutând la cicatrizarea rapidă a epiteliilor lezate. În crizele dureroase, se iau 1-3 capsule de cărbune medicinal cu apă. Dacă avem de-a face cu o criză mai puternică, se va recurge la pulbere, care se poate administra în doze mai mari: 1-2 lingurițe de pulbere, amestecate cu apă plată (efectul este mai bun dacă apa are un pH alcalin, de peste 7,5). Eficiența cărbunelui medicinal în afecțiunile gastrice este mărită de câteva ori dacă se administrează împreună cu chitosanul, o pulbere obținută din crustacee, cu care se amestecă în proporții egale. În timp ce cărbunele este un foarte bun calmant și cicatrizant, chitosanul este foarte alcalin, compensând excesul de aciditate. Dar cel mai important este că cele două, în combinație, ajută la regenerarea rapidă a țesuturilor gastrice lezate, calmând simptomele pe moment, dar favorizând și vindecarea pe termen mediu și lung. Se ține o cură de 2-4 săptămâni cu combinația dintre cărbune medicinal și chitosan, din care se iau 1-3 grame pe zi, sub formă de capsule sau pulbere.
* Colita și rectocolita ulcero-hemoragică (boala Crohn) - se folosește aceeași combinație de cărbune medicinal și chitosan, prezentată mai sus. Cărbunele medicinal distruge flora patogenă din intestin și calmează crampele, în timp ce chitosanul ajută la vindecarea mucoasei intestinale și rectale afectate. Cura cu cărbune medicinal și chitosan va dura 3 săptămâni, timp în care se iau 2-3 grame pe zi, înainte de a mânca. Pe timpul curei și alte trei săptămâni după aceea, nu se vor consuma zahăr sau alți îndulcitori, sub nicio formă. Vor fi excluse din dietă pâinea albă și orezul decorticat, fructele uscate, fructele proaspete foarte dulci, precum și oțetul.
* Balonarea și aerofagia - în momentul de față, banala balonare a devenit o tulburare extrem de problematică, întrucât pe de o parte este tot mai răspândită (afectează peste 50% din populația adultă), pe de altă parte, este extrem de dificil de tratat cu medicamentele alopate. Cauzele acestei "epidemii" sunt diverse, dar cele mai frecvente sunt alimentația (foarte bogată în zahăr și amidon rău) și stresul psihic, care perturbă procesele digestive. Administrarea câte unei capsule de cărbune activ înainte și după masă remediază rapid această problemă. Ele absorb ca un burete gazele din intestin și calmează rapid crampele, reducând și senzația de greutate, de presiune din abdomen. Același tratament este valabil și în cazul aerofagiei.
* Detoxifierea - rețeta tradițională pentru eliminarea accelerată a toxinelor este amestecarea unei lingurițe de cărbune medicinal cu două-trei lingurițe de ulei de măsline extravirgin. Rezultă o pastă care se înghite cu apă, dimineața, pe stomacul gol, și, eventual, și seara, pentru un efect mai puternic. Cura durează 3-4 săptămâni, iar efectele sunt multiple: elimină accelerat acidul uric din sânge, reglează valorile creatininei (ridicate, în cazul bolnavilor cronici de rinichi), stimulează evacuarea bilei, fiind indicată dispepticilor și celor cu crize biliare frecvente. Se folosește și în cazul acneei și al persoanelor cu boli cronice de piele, întrucât - se spune - are proprietatea de a "curăța pielea".
În primele două săptămâni de cură, pot apărea simptome cum ar fi schimbarea mirosului corpului sau al secrețiilor, valuri pasagere de transpirație fără un motiv aparent - simptome clasice ale proceselor de detoxifiere. Vindecătorii populari considerau această procedură aproape magică. Ei spuneau despre cura cu cărbune și ulei de măsline că întinerește corpul cu 2-3 ani, că ajută la curățarea sângelui și la primenirea respirației, reglând toate procesele digestive. În cazul persoanelor constipate, se recomanda și administrarea, în paralel, a unor laxative.
* Cancerul - studii științifice foarte riguroase au arătat faptul că pacienții cu cancer care urmează cure de chimioterapie evoluează mult mai bine dacă iau și 1-3 grame de cărbune activ pe zi. Acest tratament previne și tratează tulburările de tranzit intestinal declanșate de chimioterapie, ajută la eliminarea tulburărilor biliare și de apetit. De asemenea, erupțiile cutanate, însoțite de mâncărime puternică, care apar ca efect advers la unele citostatice, sunt mult atenuate de administrarea cărbunelui medicinal. În combinație, în proporții egale, cu zeolitul micronizat, cărbunele medicinal și-a demonstrat eficiența (separat de chimioterapie), în cancerul bucal, gastric și colono-rectal. Aceeași combinație se poate folosi și extern, în cancerul de piele: se amestecă bine combinația de cărbune și zeolit cu un pic de apă și se aplică, sub formă de pastă, pe formațiunile tumorale. Studii făcute în anii 50-70 au arătat că acest tratament simplu are ca efect reducerea în dimensiuni a tumorilor, previne suprainfectarea lor și, în unele cazuri, conduce la remisia lor totală. Tratamentul a fost folosit cu succes pe pacienții care nu puteau fi operați.
* Diferite tipuri de răni - pulberea de cărbune, amestecată cu puțină apă și aplicată pe piele, este un remediu antiinfecțios și cicatrizant pe cât de simplu, pe atât de eficient. Este foarte des folosit de către militari, întrucât este ușor de transportat și preparat, are un spectru antiinfecțios extrem de larg și este lipsit de reacții adverse. În ultimii ani, cărbunele a fost combinat cu chitosanul, cele două având un efect cicatrizant și de stimulare a regenerării țesuturilor pe care niciun medicament alopat nu îl poate egala. Se aplică sub formă de pansament impregnat cu aceste două substanțe, în cazul tăieturilor, înțepăturilor de insecte, al mușcăturilor de animale, al împunsăturilor, juliturilor, vânătăilor etc.
În cazul loviturilor care afectează articulațiile, cărbunele se combină cu semințe de in și apă, iar pasta astfel preparată se aplică, sub formă de cataplasmă, pe zona afectată. În Australia, țara în care mușcăturile de șerpi veninoși sunt frecvente, această cataplasmă cu in și cărbune este primul ajutor până la ajungerea la o unitate medicală specializată.
Contraindicații
Deși este un remediu atât de puternic, cărbunele vegetal este aproape lipsit de reacții adverse. Foarte rar s-a constatat, în timpul administrării sale, agravarea constipației, caz în care se intervine cu laxative.
Cărbunele medicinal și... magia
Nu toate aplicațiile terapeutice ale cărbunelui medicinal pot fi explicate prin prisma cunoștințelor actuale. Există, de exemplu, împachetări cu cărbune, cu care au fost tratate cu succes infecții ale organelor interne, traumatisme grave, șocuri septice etc. Cum a acționat în aceste cazuri cărbunele nu se știe, dar există sute de mărturii care arată că tratamentele au funcționat. De asemenea, este dificil de explicat cum funcționează cura de detoxifiere cu cărbune și ulei de măsline, ale cărei efecte întineritoare și vindecătoare asupra unui spectru larg de boli este surprinzător. În Antichitate și mai apoi în Evul Mediu, cataplasmele și tratamentele interne cu cărbune erau folosite în cazul afecțiunilor psihice. Se spunea despre cărbune că are capacitatea de a extrage răul din corp și din suflet, că protejează împotriva deochiului și a oricăror farmece malefice. Pare un concept rudimentar, fără nicio legătură cu preceptele științifice actuale, dar terapeuți naturiști, care îl aplică și în zilele noastre, îi confirmă efectele.
Din istoria cărbunelui medicinal
* Data de naștere a acestui remediu este, conform descoperirilor arheologice, anul 3800 î. Hr., dar prima atestare scrisă despre utilizarea sa medicală apare pe un papirus egiptean în anul 1500 î. Hr.
* Acum aproape trei milenii, fenicienii au descoperit proprietățile de filtrare a apei cu ajutorul cărbunelui. Navigatorii fenicieni, și apoi cei greci, tratau cu ajutorul cărbunelui apa depozitată în butoaie, care era astfel dezinfectată, redevenind potabilă.
* Primele consemnări, în Europa, ale efectelor terapeutice ale cărbunelui apar în scrierile faimosului medic antic Hipocrate, care trata cu ajutorul cărbunelui, antraxul, stările de greață, tulburările intestinale și epilepsia.
* Cel mai mare maestru al Antichității în utilizarea cărbunelui în terapie a fost medicul roman Galen, care a elaborat aproape 500 (!) de medicamente pe bază de cărbune, ce tratau tot atâtea boli.
* În Evul Mediu, cărbunele medicinal a fost folosit aproape exclusiv ca antidot împotriva otrăvurilor, care erau foarte "la modă" în acea perioadă. Tot acum a fost descoperită și faimoasa terra sigilata, un "pământ" negru închis, de fapt o combinație între un alumino-silicat (zeolit și, eventual, argilă) și cărbune vegetal.
* Abia în secolul XIX, cărbunele a revenit în medicina oficială, fiind folosit mai ales de către medicii militari, tradiție care se păstrează până în zilele noastre. Cu ajutorul cărbunelui medicinal, chirurgii britanici tratau rănile și preveneau infectarea operațiilor, combăteau malaria, dizenteria și o multitudine de boli tropicale.
* Un capitol cu totul aparte îl constituie scrierile și activitatea medicală a unei misionare americane, Ellen Gould White, care a tratat la începutul secolului XX, cu cărbune medicinal, sute de afecțiuni. Ea spunea că avea viziuni, că o lumină venită de la Dumnezeu îi arăta cum să trateze pacienții și cum să-i învețe să folosească singuri diferitele remedii naturale. A fost o figură contestată, tratamentele cu cărbune și viziunile sale, descrise în sute de articole și în zeci de cărți, contrariind medicii vremii. Totuși, tratamentele doamnei White funcționau, iar sutele de mărturii ale pacienților săi confirmă puterea terapeutică a cărbunelui și inspirația misionarei americane.
* În timpul primului război mondial, studiile asupra cărbunelui medicinal s-au intensificat, apărând și cărbunele activat, folosit la filtrarea aerului de gazele otrăvitoare folosite ca armă de luptă. Ulterior, cărbunele activ a fost folosit ca medicament luat intern.
* Și în zilele noastre există tratamente cu cărbune medicinal care, în ciuda faptului că funcționează, nu sunt acceptate de comunitatea medicală. De pildă, un obstetrician american, H. Nahmmacher, a creat un creion din cărbune activat, lung de 5 centimetri și gros de jumătate de centimetru, care era implantat femeilor în uter, în caz de avort septic, anexită, infecții genitale rebele, procentajul de reușită fiind uimitor. Apoi, în anii 40 și 50, au fost realizate tratamente oncologice cu cărbune, pe oameni și animale, încununate de succes și care nu sunt recunoscute în prezent.