- Pornit în urmă cu 22 de ani, cu trei ţări participante şi opt spectacole, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu a ajuns, anul acesta, la peste 400 de evenimente, cu invitaţi din peste 50 de ţări, transformând România într-o scenă de elită pentru dramaturgia internaţională. L-am rugat pe CONSTANTIN CHIRIAC, directorul şi fondatorul acestui eveniment cultural, să explice cum se nasc excepţiile care durează -
"Suntem bucuroşi că festivalul a devenit un model internaţional"
- Şi marile iubiri se mai estompează în timp, se tocesc, se banalizează. Dvs. cum reuşiţi să vă păstraţi entuziasmul şi să păstraţi strălucirea Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, după 22 de ediţii?
- În primul rând este vorba despre viziune, acel vis frumos care se va transforma în realitate. În al doilea rând, proiectul acesta este dezvoltat pe termen lung, ediţia de anul viitor, de pildă, este 80 la sută făcută, cealaltă ediţie, din 2017, este 60 la sută realizată. Nimic nu se face pe genunchi, iar când construieşti un sistem coerent, nu ai cum să dai greş. Toate structurile pe care le-am dezvoltat concură la bunul mers al festivalului, pe principiul vaselor comunicante şi pe formula complementarităţii. Am investit foarte mult în tineri, am dezvoltat o şcoală de teatru, o bursă de spectacole, şi suntem pe cale să realizăm o platformă comună de studii doctorale, cu 19 cele mai mari universităţi din lume. Nu întâmplător, tema festivalului de anul acesta ilustrează cheia succesului - "Growing smart, smart growing" ("Devii inteligent, dacă ai avut o devenire inteligentă"). E ca şi cum tu, ca părinte, vrei să îţi creşti frumos un copil şi îl hrăneşti sănătos, îl educi altfel, cauţi dialog cu marile sisteme educaţionale din lume şi îl duci într-o zonă de performanţă. Odată ce ai ajuns la succes, parcursul tău devine model pentru ceilalţi. Suntem bucuroşi că festivalul a devenit acum un model european şi internaţional. Nu riscăm ca această mare iubire să se estompeze sau să se tocească în timp, pentru că ne-am străduit să îi construim o rădăcină puternică şi înţeleaptă.
"Dacă nu dezvoltăm miracolul şi creaţia, suntem pierduţi"
Anul acesta, Festivalul se află sub înaltul patronaj al Preşedinţiei. Klaus Iohannis şi Constantin Chiriac
- Festivalul se desfăşoară anul acesta într-o lume neliniştită, cu conflicte religioase şi militare, cu o Românie în căutare de echilibru. Cum supravieţuieşte teatrul în aceste vremuri agitate? Care mai este oferta lui?
- Trăim într-o lume în care nimic nu se mai întâmplă "aici şi acum", izolat. Totul este interconectat, toate zonele şi lucrurile sunt legate şi depind unele de altele. Ne temem de ce se întâmplă peste mări şi ţări, şi iată, sunt prezente la Sibiu 22 de mari nume ale teatrului din China, cele mai mari teatre din Japonia, facem punţi cu India, cu Israelul şi cu Australia, am adus şi Chişinăul, pe care vrem să îl integrăm în acest dialog artistic, miniştrii de cultură din mai multe ţări ne sunt oaspeţi, avem un reprezentant de la Comisia Europeană şi va fi prezent, din America, cel care conduce "Brooklyn Academy of Music", Joseph Melillo. Dacă anul trecut, rusul Lev Dodin a primit o stea pe aleea celebrităţii din Sibiu, anul acesta avem în platforma doctorală de care vorbeam atât universitatea din St. Petersburg, cât şi pe cea din Moscova. Toate acestea, deoarece cultura este o modalitate de înţelegere, o capacitate de a trece bariere şi de a avea dialog. Cultura este un vector ce trebuie să fie foarte activ, pentru că artiştii sunt înainte-mergătorii, ei trebuie să tragă un semnal de alarmă, că direcţia către care politicienii îndrumă naţiile e greşită. Valoarea omului este sub zodia spiritului şi a lui Dumnezeu, şi dacă nu vom dezvolta miracolul şi creaţia, care uimeşte şi care aduce lumină, bucurie şi zâmbet, suntem pierduţi. Cu acest mesaj vine teatrul către public. Cineva spunea că tiranilor nu le va fi niciodată teamă de lacrimile popoarelor, le va fi însă teamă de râsul lor. Noi încercăm să dezvoltăm această dimensiune, în aşa fel încât cultura şi artiştii să aibă un cuvânt greu de spus.
Tango la înălţime
- În primul rând, este o onoare pentru noi. Este o recunoaştere frumoasă a ceea ce facem noi, şi ne bucurăm. Este o valoare de imagine, şi preţuirea pe care ne-o dă acest patronaj este un suport moral important. Apoi, această nouă garanţie a calităţii noastre sper să deschidă nişte uşi către eventuali sponsori. Pentru că trebuie spus, nu e simplu să asiguri finanţare pentru un eveniment de o asemenea anvergură, cu 67 de spaţii de joc şi peste 2000 de oameni implicaţi în infrastructură. Ce se vede pe scenă este doar vârful icebergului, dedesubt este un efort uriaş, o maşinărie care costă, ca să funcţioneze. Cel mai important sprijin este de la primăria Sibiului, totdeauna cert şi constant. Anul acesta, am primit şi un sprijin ferm de la Ministerul Culturii, dar în total, finanţările publice înseamnă 24,5 la sută din ansamblul cheltuielilor. Restul sunt bani pe care am reuşit să îi obţinem de la companii private, din sponsorizări. Nu e uşor şi sperăm ca, indirect, acest patronaj al preşedinţiei să ne facă misiunea mai simplă la capitolul financiar.
- Un asemenea proiect nu poate beneficia şi de fonduri europene?
- România este singura ţară din Europa care nu are ca motor de atragere a fondurilor europene cultura! Este o ruşine! Fac apel către toţi cei care au voce la nivel naţional, de la premier la miniştri, să găsească un dialog pe tema aceasta. În 2014, la congresul culturii de la Bruxelles, comisara pe cultură a ieşit public şi a spus: "Din păcate, la lansarea noului program, 2015-2020, două ţări nu au pus cultura ca motor de atragere a fondurilor europene. Nu le nominalizăm, aflaţi-le. A doua zi, în plen a apărut ambasadorul Maltei şi a spus: "Mă scuzaţi, am greşit, însă am discutat cu prim-ministrul şi situaţia s-a corectat". România însă a rămas din noiembrie 2014 în această situaţie incredibilă. Polonia, între 2007-2013, a atras mai mulţi bani pentru cultură decât România pe toate direcţiile de finanţare... Şi ne întrebăm de ce Polonia nu a avut recesiune şi şi-a continuat dezvoltarea...
"Spuma teatrului mondial se află zilele acestea la Sibiu"
Farmecul Indiei
Clovni de modă veche
- De ce anume ţine succesul unui festival?
- Un festival trebuie să fie reuşit înainte de a începe. Asta ţine de calitatea excepţională a invitaţilor. Nu ai emoţii la o ediţie în care vor urca pe scena ta Theatre de la Ville din Paris, Deutsches Theater din Berlin sau Shanghai Theatre Academy, cei mai mari coregrafi ai momentului, precum Jin Xing, Barak Marsall sau Brenda Angiel, şi o selecţie a celor mai bune companii independente din România. Vă rog să vă uitaţi pe programul festivalului: spuma teatrului mondial se află zilele acestea la Sibiu. Pe de altă parte, cred că e o bătălie câştigată, când văd că şi anul acesta aproape toate biletele sunt vândute cu două luni înainte şi toate hotelurile sunt pline, nu doar în Sibiu, ci şi în împrejurimi. În plus, foarte mulţi spectatori sunt tineri, şi câtă vreme ei ne caută, înseamnă că unicitatea, diversitatea şi calitatea îi stârneşte, îi face să fie partizanii a ceea ce facem noi aici, dar cel mai important, că avem viitor.
- În final, aş dori să vă pun o întrebare personală. Ce e mai greu pentru dumneavoastră, să fiţi actor, în lumina reflectoarelor, sau să fiţi managerul unei astfel de maşinării uriaşe?
- Să găseşti cumpăna dreaptă dintre ele. Pentru că actorul ajută managerul prin gustul său, experienţa, capacitatea lui de a înţelege miracolul imediat, dă şansa managerului de a avea intuiţii şi de a gândi unicitatea proiectelor. În acelaşi timp, managerul îl disciplinează pe actor, îl trimite în proiectele importante şi îl învaţă să nu mai accepte orice provocare.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
