Sibiul în sărbătoare - Festivalul Internațional de Teatru

- 50 de țări, 400 de spectacole, 67 de spații de joc -

- Pornit în urmă cu 22 de ani, cu trei țări participante și opt spectacole, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a ajuns, anul acesta, la peste 400 de evenimente, cu invitați din peste 50 de țări, transformând România într-o scenă de elită pentru dramaturgia internațională. L-am rugat pe CONSTANTIN CHIRIAC, directorul și fondatorul acestui eveniment cultural, să explice cum se nasc excepțiile care durează -

"Suntem bucuroși că festivalul a devenit un model internațional"

- Și marile iubiri se mai estompează în timp, se to­cesc, se banalizează. Dvs. cum reușiți să vă păs­trați entuziasmul și să păstrați strălucirea Fes­ti­valului Internațional de Teatru de la Sibiu, după 22 de ediții?

- În primul rând este vorba des­pre viziune, acel vis frumos care se va transforma în realitate. În al doi­lea rând, proiectul acesta este dez­voltat pe termen lung, ediția de anul viitor, de pildă, este 80 la sută fă­cută, cealaltă ediție, din 2017, este 60 la sută realizată. Nimic nu se face pe genunchi, iar când constru­iești un sistem coerent, nu ai cum să dai greș. Toate struc­turile pe care le-am dezvoltat concură la bunul mers al festivalului, pe prin­ci­piul vaselor comunicante și pe formula com­plementarității. Am investit foarte mult în tineri, am dezvoltat o școală de teatru, o bursă de spectacole, și suntem pe cale să realizăm o platformă co­mună de studii doctorale, cu 19 cele mai mari universități din lu­me. Nu întâm­plător, tema fes­tivalului de anul acesta ilustrea­ză cheia succesului - "Growing smart, smart growing" ("Devii inteligent, dacă ai avut o de­ve­nire inte­li­gen­tă"). E ca și cum tu, ca părinte, vrei să îți crești fru­mos un copil și îl hrănești sănă­tos, îl educi altfel, ca­uți dialog cu marile sisteme educaționale din lume și îl duci într-o zonă de performanță. Odată ce ai ajuns la succes, parcursul tău devine mo­del pentru ceilalți. Suntem bucu­roși că festivalul a devenit acum un model european și interna­țional. Nu riscăm ca aceas­tă mare iubire să se estompeze sau să se tocească în timp, pentru că ne-am străduit să îi construim o rădăcină puternică și înțeleaptă.

"Dacă nu dezvoltăm miracolul și creația, suntem pierduți"

- Festivalul se desfășoară anul acesta într-o lu­me ne­li­niș­tită, cu conflicte religioase și mi­li­tare, cu o Românie în că­u­tare de echilibru. Cum su­pra­vie­țuiește teatrul în aceste vremuri agitate? Care mai este oferta lui?

- Trăim într-o lume în care nimic nu se mai în­tâmplă "aici și acum", izolat. Totul este inter­co­nec­tat, toate zonele și lucrurile sunt legate și depind unele de altele. Ne temem de ce se întâmplă peste mări și țări, și iată, sunt prezente la Sibiu 22 de mari nume ale teatrului din China, cele mai mari teatre din Japonia, facem punți cu India, cu Israelul și cu Aus­tralia, am adus și Chișinăul, pe care vrem să îl inte­grăm în acest dialog artistic, miniștrii de cultură din mai multe țări ne sunt oaspeți, avem un repre­zentant de la Comisia Europeană și va fi prezent, din Ame­ri­ca, cel care conduce "Brooklyn Academy of Music", Joseph Melillo. Dacă anul trecut, rusul Lev Dodin a primit o stea pe aleea celebrității din Sibiu, anul aces­ta avem în platforma doc­to­rală de care vorbeam atât uni­versitatea din St. Petersburg, cât și pe cea din Mos­­cova. Toate acestea, deoarece cul­tura este o modalitate de înțelegere, o capa­ci­tate de a trece ba­rie­re și de a avea dialog. Cultura este un vector ce tre­buie să fie foarte activ, pentru că artiștii sunt îna­inte-mergătorii, ei trebuie să tragă un semnal de alarmă, că direcția către care politi­cienii îndrumă na­țiile e greșită. Valoarea omului este sub zo­dia spiri­tului și a lui Dum­nezeu, și da­că nu vom dez­volta mi­ra­colul și crea­ția, care ui­meș­te și care aduce lu­mi­nă, bucu­rie și zâmbet, sun­tem pierduți. Cu acest me­saj vine teatrul către pu­blic. Cineva spunea că ti­ra­nilor nu le va fi nicio­da­tă teamă de lacrimile po­poarelor, le va fi însă tea­mă de râsul lor. Noi încer­căm să dezvoltăm această di­mensiune, în așa fel în­cât cultura și artiștii să ai­bă un cuvânt greu de spus.

- Este prima ediție a Festivalului de la Sibiu care se desfășoară sub înaltul pa­tro­naj al Pre­­șe­dinției României. Ce înseamnă acest lucru?

- În primul rând, este o onoa­re pentru noi. Este o recunoaștere fru­moasă a ceea ce facem noi, și ne bucurăm. Este o valoare de imagine, și prețuirea pe care ne-o dă acest patronaj este un suport moral im­portant. Apoi, această no­uă ga­ran­ție a calității noas­­tre sper să deschidă niște uși către eventuali sponsori. Pen­tru că trebuie spus, nu e sim­plu să asi­guri finan­țare pen­tru un eveniment de o asemenea an­vergură, cu 67 de spații de joc și peste 2000 de oameni im­plicați în infra­structură. Ce se vede pe scenă este doar vârful icebergului, dede­subt este un efort uriaș, o mașinărie care costă, ca să func­ționeze. Cel mai im­por­tant sprijin este de la primăria Sibiului, totdea­una cert și constant. Anul acesta, am primit și un sprijin ferm de la Minis­terul Culturii, dar în total, fi­nan­țările publice în­seam­nă 24,5 la sută din ansamblul cheltuielilor. Restul sunt bani pe care am reușit să îi obținem de la companii private, din spon­sorizări. Nu e ușor și sperăm ca, in­direct, acest pa­tronaj al președinției să ne facă mi­siunea mai simplă la capitolul financiar.

- Un asemenea proiect nu poate beneficia și de fonduri europene?

- România este singura țară din Europa care nu are ca motor de atragere a fondurilor europene cul­tura! Este o rușine! Fac apel către toți cei care au voce la nivel național, de la premier la miniștri, să gă­sească un dialog pe tema aceasta. În 2014, la congresul culturii de la Bruxelles, comisara pe cul­tură a ieșit pu­blic și a spus: "Din pă­cate, la lansarea no­ului program, 2015-2020, două țări nu au pus cultura ca motor de atragere a fondu­ri­lor europene. Nu le no­minalizăm, aflați-le. A doua zi, în plen a apărut ambasadorul Mal­tei și a spus: "Mă scuzați, am greșit, însă am discutat cu prim-ministrul și si­tua­ția s-a co­rectat". Româ­nia însă a rămas din no­­iembrie 2014 în aceas­tă situație in­cre­dibilă. Polo­nia, între 2007-2013, a atras mai mulți bani pentru cul­tură decât România pe toate direcțiile de finan­țare... Și ne întrebăm de ce Polonia nu a avut rece­siune și și-a continuat dezvoltarea...

"Spuma teatrului mondial se află zilele acestea la Sibiu"

- De ce anume ține succesul unui festival?

- Un festival trebuie să fie reușit înainte de a în­cepe. Asta ține de calitatea excepțională a invitaților. Nu ai emoții la o ediție în care vor urca pe scena ta Theatre de la Ville din Paris, Deutsches Theater din Berlin sau Shanghai Theatre Academy, cei mai mari coregrafi ai momentului, precum Jin Xing, Barak Marsall sau Brenda Angiel, și o selecție a celor mai bune companii independente din România. Vă rog să vă uitați pe programul festivalului: spuma teatrului mondial se află zilele acestea la Sibiu. Pe de altă parte, cred că e o bătălie câștigată, când văd că și anul acesta aproape toate biletele sunt vândute cu două luni înainte și toate hotelurile sunt pline, nu doar în Sibiu, ci și în împrejurimi. În plus, foarte mulți spec­tatori sunt tineri, și câtă vreme ei ne caută, înseamnă că unicitatea, diversitatea și calitatea îi stârnește, îi face să fie partizanii a ceea ce facem noi aici, dar cel mai important, că avem viitor.

- În final, aș dori să vă pun o întrebare per­so­nală. Ce e mai greu pentru dumneavoastră, să fiți actor, în lumina reflectoarelor, sau să fiți mana­ge­rul unei astfel de mașinării uriașe?

- Să găsești cumpăna dreaptă dintre ele. Pentru că actorul ajută managerul prin gustul său, experiența, capacitatea lui de a înțelege miracolul imediat, dă șansa managerului de a avea intuiții și de a gândi unicitatea proiectelor. În același timp, managerul îl disciplinează pe actor, îl trimite în proiectele im­por­tante și îl învață să nu mai accepte orice provocare.