Resorturile ei, parte justificate, pot fi găsite în vremuri în care toată proprietatea era a statului. Unii au înțeles că asta însemna "a tuturor", adică, în fapt, a fiecărui om dispus să își taie din ea o felie mai mare sau mai mică. Gospodarii cinstiți de la sate și patronii de treabă de la oraș, din perioada interbelică, fuseseră înlocuiți cu mici satrapi de partid, care hăcuiau proprietatea județeană de stat, într-un mod medieval, ca și cum ar fi fost lorzi minusculi, stăpâni pe propria feudă. Lor le urmau satrapii aproape invizibili, șefii de secții, gestionarii de magazine și maiștrii de ateliere, care, la sfârșit de program, plecau acasă cu o sacoșă plină, luată din "proprietatea poporului".
Așa am ajuns să credem că toți românii sunt hoți. Și credem asta și astăzi, făcând o greșeală gravă - îi asimilăm pe micii antreprenori cu satrapii comuniști de odinioară, deveniți, azi, "mari" oameni de afaceri, specializați în sifonarea contractelor cu statul și sponsorizarea găștilor transpartinice. Și credem că lumea pe care o vedem plimbându-se pe la DNA cu brățări de inox la mână este lumea celui care ne vinde canapeaua, florile pentru grădină, cimentul pentru fundația casei sau care ne educă pruncii la o grădiniță privată. Punem semnul egalului între oamenii de afaceri care au ridicat efectiv România tranziției, și cefele groase (că subțiri și delicate eu nu am văzut) din elita eșalonului doi al PCR. Greșeală gravă, care ne surpă încrederea în noi și atacă bruma de coeziune socială care ar putea aduce marea schimbare la față a României.
În realitate, imensa majoritate a oamenilor de afaceri din țară sunt cinstiți. Mult trâmbițata evaziune fiscală, cu care toate guvernele post-decembriste ne-au împuiat capul, nu se datorează fraudei, ci legilor proaste! Care legi, parte moștenite din comunism, parte făcute după, sunt elaborate de același eșalon doi.
Un studiu al ANAF, dat publicității de colegii de la revista "Capital", scoate în evidență faptul că principala cauză pentru care firmele din România nu își plătesc taxele sunt legile făcute anapoda și prevederile interpretabile. Culmea e că funcționarii ANAF confirmă ceea ce antreprenorii reclamă. 46% dintre ei admite că legislația împiedică plata voluntară a taxelor! Deci, aproape jumătate din corpul sanitar al fiscalității române, menit să înlăture furturile cu guler albastru, admit că nu e vorba de furt, ci de haos! 19% din funcționarii ANAF au arătat cu degetul procedurile greșite, și doar 17% au spus că presiunea fiscală e prea mare pe firmele românești. Deci, să facem o sumă - 82% din funcționarii ANAF cred că evaziunea fiscală NU e o încercare de furt, ci un efect al unor legi proaste!
Cu așa rezultate, orice guvern și orice parlament, de orice coloratură politică, ar trebui demis de popor! Din păcate, nu avem cu cine să-i înlocuim. De 25 de ani, ei cu asta se ocupă - cu legi strâmbe, aidoma minților lor, venite pe lume în comunism și șlefuite într-o tranziție haotică și interminabilă.