În anul 1931, premiul Nobel pentru medicină şi fiziologie îi era oferit lui Otto Warburg, doctor în medicină, fiziolog şi biochimist (unii îl socotesc, fără rezerve, cel mai mare biochimist al secolului 20), care a făcut pentru prima dată legătura dintre deficitul de oxigenare a celulelor şi temuta boală a vremurilor moderne: cancerul. Hipoxia, a arătat el, creează acidoză, iar celulele maligne proliferează în mediul acid. La cinci ani după moartea lui Otto Warburg, în 1975, medicul austriac Alfred Pischinger îşi publica rezultatele studiilor sale de-o viaţă, incriminând, de asemenea, aciditatea, însă de astă dată, cu referire îndeosebi la spaţiul extracelular. Despre originea bolilor legate de lipsa de oxigen din celule şi ce soluţii există, am rugat-o să ne răspundă pe doamna Florica Munteanu, specialistă în biorezonanţă şi homeopatie.
Gunoiul dintre celule
- Vă rog să explicaţi cum dispare oxigenul din spaţiul dintre celulele organismului nostru?
- Dacă ne închipuim corpul ca pe o construcţie, unde celulele sunt reprezentate de cărămizi, mortarul dintre ele este spaţiul extracelular sau interstiţiul, căruia noi, în medicina complementară, preferăm să-i spunem "spaţiul Pischinger", după numele celui care i-a studiat rolul şi i-a relevat însemnătatea. Aici se află staţia terminus, unde sistemul circulator descarcă substanţele nutritive, transportate de el, ca un tren de marfă. Spaţiul Pischinger este cămara din care se alimentează celulele, dar şi magazia de gunoi, unde ele îşi aruncă toxinele, pentru a se elibera şi a-şi redobândi o funcţionalitate cât de cât normală, numai că uneori "gunoiul" se adună în cantitate prea mare. Atunci, în loc să primească o hrană cât mai proaspătă şi curată, celulele au de-a face cu una murdară şi nesănătoasă, iar mitocondriile, acele micuţe centrale energetice aflate în celule nu mai sunt aprovizionate cu destul oxigen, din care să producă energia necesară. Limfa, rinichii, ficatul, intestinul gros, plămânii, pielea sunt organe de eliminare. Ele îşi fac datoria atât cât pot, rezistă un timp, dar în momentul când suntem supraîncărcaţi, încep să nu mai facă faţă şi să clacheze. În decursul anilor se acumulează toxine ce nu mai pot fi nici transportate, nici filtrate. Este un proces care poate dura decenii. Iar într-o zi, apar inevitabil problemele de sănătate. Şi omul se miră: "N-am avut niciodată nimic, de ce m-am îmbolnăvit aşa, dintr-odată?" Foarte simplu, fiindcă butoiul s-a tot umplut - şi ultima picătură îl face să se reverse.
Durerea, un semnal că a început oxidarea
- Care sunt simptomele ce indică o asemenea supraîncărcare toxică?
- În primul rând, senzaţia permanentă de oboseală, dificultăţile de concentrare, tulburările de somn, coşmarurile, migrenele, ameţelile, vederea înceţoşată, apoi pofta de anumite alimente, cel mai adesea dulciuri, câteodată şi o creştere a greutăţii corporale. Poate e primăvară sau poate e toamnă, omul se gândeşte că are o astenie de sezon, dar pe urmă îi apar arsurile gastrice, durerile pe partea dreaptă, fiindcă de obicei colecistul e îmbâcsit. În general, durerea este cel mai mare învăţător al nostru - şi nu vorbim aici de una accidentală, cum ar fi aceea provocată, să zicem, de o măsea. Durerile cronice te obligă în final să te supui unor investigaţii, ca să le descoperi cauza şi s-o înlături, pentru că n-are rost să le domoleşti numai temporar, cu analgezice. Iar astfel de dureri ce revin mereu semnalează încărcarea cu toxine a unui anumit organ.
- Ce afecţiuni rezultă de aici?
- Putem numi practic orice, de la depresie şi anxietate, scăderea vizibilă a productivităţii intelectuale şi fizice, la alergii şi intoleranţe, de la diverse boli cronice, metabolice, reumatice, dermatologice, autoimune, până la cancer. Metabolismul începe din spaţiul Pischinger. Aici se controlează întreaga noastră funcţionalitate celulară, se decide dacă organele noastre lucrează normal, ori sunt dereglate. Interstiţiul influenţează chiar şi problemele genetice, cu alte cuvinte, o predispoziţie moştenită poate duce sau nu la declanşarea unei afecţiuni, în funcţie de gradul de toxicitate existent în spaţiul extracelular. În zilele noastre, nici teoria conform căreia maladia Alzheimer ar putea fi evitată doar prin exersarea creierului nu pare să se mai confirme. De altfel, am întâlnit personal cazuri în măsură să mă pună pe gânduri. Am un pacient de 83 de ani, care a fost contabil şef la o întreprindere cu trei mii de angajaţi, prin urmare toată viaţa lui a muncit cu capul. Sau, stând de vorbă cu o farmacistă din Germania, îmi povestea că mama ei a făcut Alzheimer la 78 de ani şi că, până atunci, dezlega cuvinte încrucişate, citea, se apuca să înveţe câte o limbă străină, deci şi-a antrenat suficient creierul. În schimb, în ultimul timp, se discută tot mai mult despre concentraţiile mari de aluminiu, descoperite la pacienţii cu Alzheimer. Ceea ce ne trimite din nou la spaţiul Pischinger.
Cei trei duşmani: alimentaţia, mediul, stresul
- Care sunt principalele surse ale toxicităţii din interstiţiu şi cum ne putem proteja?
- Pe scurt: alimentaţia, mediul, stresul. În ce priveşte alimentaţia, aş vrea să subliniez un singur aspect. În tot ceea ce mâncăm, ar trebui să existe acel echilibru acido-bazic, atât de des invocat în literatura de specialitate. Din păcate, hrana noastră este preponderent acidă. Cele mai multe dintre alimentele consumate de noi zilnic sunt acidifiante, de exemplu: carnea, organele, mezelurile, peştele, caşcavalul, ouăle, produsele din făină albă, orezul, margarina şi orice alte grăsimi hidrogenate, orezul, dulciurile, fructele uscate confiate, cafeaua, ceaiul negru, alcoolul, sucurile şi răcoritoarele din comerţ, apa minerală carbogazoasă. Toate acestea generează aciditate - şi nu e vorba aici de arsurile la stomac, ci de aciditatea din ţesuturi, care este o uşă deschisă spre cancer. Ce-i de făcut? Să ne amintim că există şi alimente alcalinizante, ca de pildă: cartofii, vinetele, anghinarea, legumele în general, verdeţurile, ciupercile, fructele proaspete şi cele uscate neconfiate, sucurile de fructe proaspăt stoarse, stafidele, migdalele, apa plată. A treia categorie include alimentele mai curând neutre, printre care se numără: cerealele integrale, produsele din făină integrală, germenii de grâu, meiul, fasolea verde, untul. Corpul nostru are nevoie de toate, deci soluţia nu este să suprimăm ceva, ci să compensăm, stabilind proporţii rezonabile. Aşadar, dacă mâncăm o bucată de carne, să punem alături o garnitură de legume sau o salată. Dacă bem o cafea, preferabil o Arabica de calitate (ceea ce mărturisesc că şi eu fac în fiecare dimineaţă), să nu neglijăm paharul cu apă, băut lângă ea, sau în următoarea jumătate de oră. Cuvântul de ordine trebuie să fie mereu: echilibrul.
- Ce ne puteţi spune despre factorii poluanţi din mediu?
- Sunt nenumăraţi, prezenţi pretutindeni şi ne ţin corpul sub un asediu continuu. Fac parte din viaţa noastră de fiecare zi, astfel încât deseori nici nu le mai conştientizăm existenţa. Vopseşti o uşă la tine acasă, inhalezi toată noaptea substanţa toxică aflată în ea, în dimineaţa următoare te trezeşti terminat şi nu ştii de ce. Ne atacă masiv ori mai subtil, sub diverse forme, următorii poluanţi: noxele industriale, gazele toxice (cum sunt cele de eşapament), metalele grele, moleculele unor compuşi chimici, câmpurile electromagnetice, create de aparatele cu care ne înconjurăm şi de care nu ne putem lipsi. Şi multe altele.
- Cum să rezistăm, atunci?
- Să evităm ce e posibil, de exemplu, spray-urile antiperspirante şi pastele de dinţi care conţin aluminiu. Să folosim tot ce ne poate ajuta să devenim mai puţin vulnerabili la influenţele energetice negative. Ştiaţi că o casă la curte este mult mai sănătoasă decât un penthouse de lux? Noi avem nevoie de "împământare" şi, cu cât locuim mai sus, cu atât vom fi mai dezrădăcinaţi şi mai expuşi. E bine să lăsăm maşina în garaj şi să facem cât mai multe drumuri cu piciorul. Mergând chiar şi pe asfalt, ne aflăm aproape de pământ şi, în consecinţă, suntem mai protejaţi. Dar cele mai importante sunt procedeele de eliminare a toxinelor din organism. Acum patru decenii, dr. Pischinger recomanda posturile terapeutice şi curele cu Aloe vera. Astăzi, avem şi alte instrumente la dispoziţie.
Biorezonanţa - un "gunoier ideal"
- Domeniul dvs. de lucru este biorezonanţa. Cum ne vine ea în ajutor?
- În sistemul nostru de biorezonanţă "Bicom Optima", dispunem de programe speciale, care ne permit să eliberăm spaţiul interstiţial de încărcătura lui toxică, astfel încât organele să se relaxeze, deoarece încep să primească o hrană mai curată. În acelaşi timp, "magazia de gunoi" fiind acum golită, celulele au unde să-şi deverseze propriile toxine. Apoi, activând mitocondriile, accelerăm procesul de formare a unor celule sănătoase, care vor lua rapid locul celor bolnave. Iar ceva de care ţinem mereu seama în demersul nostru terapeutic este faptul că atât intoxicaţiile cu metale grele, cât şi infestările cu paraziţi sau infecţiile bacteriene, virale şi fungice lasă aproape totdeauna în urma lor o informaţie negativă, care va rămâne în corp 20-30 de ani, uneori chiar până la sfârşitul vieţii. Medicamentele suprimă agentul patogen, dar nu şi informaţia lui, pentru că ea este mai puternică decât materia. Cu programele nostre de testare, noi verificăm mai întâi existenţa unei asemenea informaţii şi după aceea îi dăm impulsul de eliminare, pentru că, dacă persistă, poate da naştere altor probleme de sănătate.
De regulă, asociem terapiei şi suplimentul german Mesundra. El constă dintr-un complex ayurvedic (extracte superconcentrate de ghimbir, şofran, usturoi, struguri negri, ardei iute şi hamei), la care se adaugă o serie de vitamine şi minerale în formă micromoleculară. Am obţinut rezultate excelente cu el, cum ar fi dispariţia unor noduli tiroidieni sau a unui carcinom renal. Este un produs adaptogen inteligent, adică reglează funcţiile fiziologice, indiferent dacă acestea înregistrează abateri de la normal în plus sau în minus - şi se îndreaptă automat spre organul care necesită urgent susţinere. Fiindcă are o acţiune atât de puternică la nivelul întregului organism, noi l-am supranumit "Generalul".
D-na Florica Munteanu poate fi contactată la Centrul de biorezonanţă şi dermato-cosmetică Dermavital din Bucureşti, tel. 021/322.40.04, 0371/14.77.02, 0371/87.19.68.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
