FLORICA MUNTEANU - "Sănătatea sau boala începe în spațiul dintre celulele organismului"

Adriana Rotaru
- Există o teorie care afirmă că boala canceroasă începe în spațiul dintre celule, atunci când este sufocat de deșeurile eliminate acolo. Și împreună cu cancerul, o mulțime de alte boli! Una dintre metodele cele mai eficiente de curățire a lui este biorezonanța, asociată cu un stil de viață corect -

În anul 1931, premiul Nobel pentru medicină și fiziologie îi era oferit lui Otto Warburg, doctor în medicină, fiziolog și biochimist (unii îl socotesc, fără rezerve, cel mai mare biochimist al se­co­lului 20), care a făcut pentru prima dată legătura din­tre deficitul de oxigenare a celulelor și temuta boa­lă a vremurilor moderne: cancerul. Hipoxia, a arătat el, creează acidoză, iar celulele maligne proliferează în mediul acid. La cinci ani după moartea lui Otto Warburg, în 1975, medicul austriac Alfred Pischinger își publica rezultatele studiilor sale de-o viață, incrimi­nând, de asemenea, aciditatea, însă de astă dată, cu re­ferire îndeosebi la spațiul extracelu­lar. Despre ori­ginea bolilor legate de lipsa de oxigen din celule și ce solu­ții exis­tă, am rugat-o să ne răspundă pe doamna Florica Munteanu, spe­cia­listă în biorezonanță și homeopatie.

Gunoiul dintre celule

- Vă rog să explicați cum dispare oxigenul din spațiul dintre celulele organismului nostru?

- Dacă ne închipuim corpul ca pe o construcție, unde celulele sunt repre­zen­tate de cărămizi, mortarul dintre ele este spațiul extracelular sau interstițiul, căruia noi, în medicina complementară, pre­ferăm să-i spunem "spa­țiul Pischinger", după nu­me­le celui care i-a studiat rolul și i-a relevat însemnătatea. Aici se află stația terminus, unde sistemul circulator des­carcă sub­stanțele nutritive, transportate de el, ca un tren de mar­fă. Spațiul Pischinger este cămara din care se ali­men­tează celulele, dar și magazia de gunoi, unde ele își aruncă toxinele, pentru a se elibera și a-și redo­bândi o funcționalitate cât de cât normală, numai că uneori "gu­noiul" se adună în cantitate prea mare. Atunci, în loc să primească o hrană cât mai proaspătă și curată, celulele au de-a face cu una murdară și nesă­nătoasă, iar mitocondriile, acele micuțe centrale ener­getice aflate în celule nu mai sunt aprovizionate cu destul oxigen, din care să producă energia necesară. Limfa, rinichii, ficatul, intestinul gros, plămânii, pie­lea sunt organe de eliminare. Ele își fac datoria atât cât pot, rezistă un timp, dar în momentul când suntem supraîncărcați, încep să nu mai facă față și să clacheze. În decursul anilor se acumulează toxine ce nu mai pot fi nici transportate, nici filtrate. Este un proces care poate dura decenii. Iar într-o zi, apar inevitabil proble­mele de sănătate. Și omul se miră: "N-am avut nicio­dată nimic, de ce m-am îmbolnăvit așa, dintr-odată?" Foarte simplu, fiindcă butoiul s-a tot umplut - și ulti­ma picătură îl face să se reverse.

Durerea, un semnal că a început oxidarea

- Care sunt simptomele ce indică o asemenea supraîncărcare toxică?

- În primul rând, senzația permanentă de oboseală, dificultățile de concentrare, tulburările de somn, coș­marurile, migrenele, amețelile, vederea încețoșată, apoi pofta de anumite alimente, cel mai adesea dul­ciuri, câteodată și o creștere a greutății corporale. Poa­te e primăvară sau poate e toamnă, omul se gândește că are o astenie de sezon, dar pe urmă îi apar arsurile gastrice, durerile pe partea dreaptă, fiindcă de obicei colecistul e îmbâcsit. În general, durerea este cel mai mare învățător al nostru - și nu vorbim aici de una ac­cidentală, cum ar fi aceea provocată, să zicem, de o mă­sea. Durerile cronice te obligă în final să te supui unor investigații, ca să le descoperi cauza și s-o înlă­turi, pentru că n-are rost să le domolești numai tem­po­rar, cu analgezice. Iar astfel de dureri ce revin me­reu semnalează încărcarea cu toxine a unui anumit organ.

- Ce afecțiuni rezultă de aici?

- Putem numi practic orice, de la depresie și an­xie­tate, scăderea vizibilă a productivității intelectuale și fizice, la alergii și intoleranțe, de la diverse boli cro­ni­ce, metabolice, reumatice, dermatologice, auto­imu­ne, până la cancer. Metabolismul începe din spa­țiul Pischinger. Aici se controlează întreaga noas­tră func­țio­nalitate celulară, se decide dacă orga­nele noastre lu­crează normal, ori sunt dereglate. Interstițiul influ­en­țează chiar și problemele genetice, cu alte cuvinte, o predispoziție moște­nită poate duce sau nu la declanșarea unei afecțiuni, în funcție de gradul de toxicitate existent în spațiul extrace­lular. În zilele noastre, nici teoria conform căreia maladia Alzheimer ar putea fi evitată doar prin exersarea cre­ie­rului nu pare să se mai confirme. De altfel, am întâl­nit personal cazuri în măsură să mă pună pe gânduri. Am un pacient de 83 de ani, care a fost contabil șef la o întreprindere cu trei mii de angajați, prin urmare toată viața lui a muncit cu capul. Sau, stând de vorbă cu o farmacistă din Ger­mania, îmi povestea că mama ei a făcut Alzheimer la 78 de ani și că, până atunci, dez­lega cuvinte încrucișate, citea, se apuca să învețe câte o limbă străină, deci și-a antre­nat suficient creie­rul. În schimb, în ultimul timp, se discută tot mai mult despre concentrațiile mari de alumi­niu, descoperite la pacienții cu Alzheimer. Ceea ce ne tri­mite din nou la spațiul Pischinger.

Cei trei dușmani: alimentația, mediul, stresul

- Care sunt principalele surse ale toxicității din interstițiu și cum ne putem proteja?

- Pe scurt: alimentația, mediul, stresul. În ce pri­veș­te alimentația, aș vrea să subliniez un singur as­pect. În tot ceea ce mâncăm, ar trebui să existe acel echilibru acido-bazic, atât de des invocat în literatura de specialitate. Din păcate, hrana noastră este prepon­derent acidă. Cele mai multe dintre alimentele consu­mate de noi zilnic sunt acidifiante, de exemplu: car­nea, organele, mezelurile, peștele, cașcavalul, ouăle, produsele din făină albă, orezul, margarina și orice alte grăsimi hidrogenate, orezul, dulciurile, fructele uscate confiate, cafeaua, ceaiul negru, alcoolul, sucu­rile și răcoritoarele din comerț, apa minerală carbo­gazoasă. Toate acestea generează aciditate - și nu e vorba aici de arsurile la stomac, ci de aciditatea din țesu­turi, care este o ușă deschisă spre cancer. Ce-i de făcut? Să ne amintim că există și alimente alcali­ni­zante, ca de pildă: cartofii, vinetele, anghinarea, legu­mele în general, verdețurile, ciupercile, fructele proas­pete și cele uscate neconfiate, sucurile de fructe proas­păt stoarse, stafidele, migdalele, apa plată. A treia ca­te­gorie include alimentele mai curând neutre, printre care se numără: cerealele integrale, produsele din făi­nă integrală, germenii de grâu, meiul, fasolea verde, untul. Corpul nostru are nevoie de toate, deci soluția nu este să suprimăm ceva, ci să compensăm, stabilind proporții rezonabile. Așadar, dacă mâncăm o bucată de carne, să punem alături o garnitură de le­gume sau o salată. Dacă bem o cafea, preferabil o Ara­bica de calitate (ceea ce mărturisesc că și eu fac în fie­care di­mineață), să nu neglijăm paharul cu apă, băut lângă ea, sau în următoarea jumă­tate de oră. Cuvântul de ordine trebuie să fie mereu: echilibrul.

- Ce ne puteți spune despre factorii poluanți din mediu?

- Sunt nenumărați, prezenți pretutindeni și ne țin corpul sub un asediu continuu. Fac parte din viața noastră de fiecare zi, astfel încât deseori nici nu le mai conștientizăm existența. Vopsești o ușă la tine acasă, inhalezi toată noaptea substanța toxică aflată în ea, în dimineața următoare te trezești terminat și nu știi de ce. Ne atacă masiv ori mai subtil, sub diverse forme, următorii poluanți: noxele industriale, gazele toxice (cum sunt cele de eșapament), metalele grele, molecu­lele unor compuși chimici, câmpurile electromag­netice, create de aparatele cu care ne înconjurăm și de care nu ne putem lipsi. Și multe altele.

- Cum să rezistăm, atunci?

- Să evităm ce e posibil, de exemplu, spray-urile antiperspirante și pastele de dinți care conțin aluminiu. Să folosim tot ce ne poate ajuta să devenim mai puțin vulnerabili la influențele energetice negative. Știați că o casă la curte este mult mai sănătoasă decât un penthouse de lux? Noi avem nevoie de "împămân­tare" și, cu cât locuim mai sus, cu atât vom fi mai dez­rădăcinați și mai expuși. E bine să lăsăm mașina în garaj și să facem cât mai multe drumuri cu piciorul. Mergând chiar și pe asfalt, ne aflăm aproape de pă­mânt și, în consecință, suntem mai protejați. Dar cele mai importante sunt procedeele de eliminare a toxi­nelor din organism. Acum patru decenii, dr. Pischinger recomanda posturile terapeutice și curele cu Aloe vera. Astăzi, avem și alte instrumente la dispoziție.

Biorezonanța - un "gunoier ideal"

- Domeniul dvs. de lucru este biorezonanța. Cum ne vine ea în ajutor?

- În sistemul nostru de biorezonanță "Bicom Op­tima", dispunem de programe speciale, care ne permit să eliberăm spațiul interstițial de încărcătura lui toxi­că, astfel încât organele să se relaxeze, deoarece încep să primească o hrană mai curată. În același timp, "ma­gazia de gunoi" fiind acum golită, celulele au unde să-și deverseze propriile toxine. Apoi, activând mito­con­driile, accelerăm procesul de formare a unor celule sănătoase, care vor lua rapid locul celor bolnave. Iar ceva de care ținem mereu seama în demersul nostru terapeutic este faptul că atât intoxicațiile cu metale grele, cât și infestările cu paraziți sau infecțiile bac­teriene, virale și fungice lasă aproape totdeauna în urma lor o informație negativă, care va rămâne în corp 20-30 de ani, uneori chiar până la sfârșitul vieții. Me­dicamentele suprimă agentul patogen, dar nu și infor­mația lui, pentru că ea este mai puternică decât mate­ria. Cu programele nostre de testare, noi verificăm mai întâi existența unei asemenea informații și după aceea îi dăm impulsul de eliminare, pentru că, dacă persistă, poate da naștere altor probleme de sănătate.
De regulă, asociem terapiei și suplimentul german Mesundra. El constă dintr-un complex ayurvedic (ex­tracte superconcentrate de ghimbir, șofran, usturoi, struguri negri, ardei iute și ha­mei), la care se ada­ugă o serie de vita­mi­ne și mine­ra­le în formă micromo­le­cu­lară. Am obținut re­zultate excelente cu el, cum ar fi dis­pariția unor noduli tiroidieni sau a unui carcinom re­nal. Este un produs adaptogen inteligent, adică re­glea­­ză funcțiile fi­ziologice, indiferent dacă acestea în­registrează aba­teri de la normal în plus sau în mi­nus - și se îndreaptă automat spre organul care nece­sită ur­gent susținere. Fiindcă are o acțiune atât de pu­ternică la nivelul între­gului organism, noi l-am supra­numit "Generalul".

D-na Florica Munteanu poate fi contactată la Centrul de biorezonanță și dermato-cosmetică Dermavital din București, tel. 021/322.40.04, 0371/14.77.02, 0371/87.19.68.