- Din partea unui preşedinte despre care lumea spune deja că promovează "România lucrului bine tăcut", orice declaraţie critică ajunge să pară spectaculoasă. Să nu uităm însă că nemulţumirile prezidenţiale faţă de haosul declanşat de introducerea cardului de sănătate şi faţă de proiectele de modificare a legislaţiei penale au fost doar răspunsuri la întrebările jurnaliştilor, nu luări de poziţie de sine stătătoare, elaborate ca răspuns la deficienţele din sistemul sanitar şi, respectiv, la campania tot mai agresivă a majorităţii parlamentare de a bloca lupta anti-corupţie. Nu este suficient ca preşedintele să declare că această luptă trebuie să continue, ci trebuie ca el să şi acţioneze pe toate căile constituţionale care îi stau la dispoziţie, inclusiv prin discursul public, care poate fi o armă foarte puternică ce poate încuraja acele forţe sănătoase care mai există în societatea civilă, ca să devină mai active şi mai bine organizate. Din păcate, dacă nu se întâlneşte cu ziariştii şi nu trebuie să răspundă la întrebări, sau dacă ambasadele marilor state occidentale nu sunt inflamate deja de acţiunile guvernamentale şi parlamentare, atunci domnul Johannis tace asurzitor, oricât de mult ar aştepta cetăţenii acestei ţări un semnal din partea sa. Totodată, limitarea acţiunii prezidenţiale la retrimiterea legilor deficiente la Parlament s-a dovedit contraproductivă, căci legea finanţării partidelor politice, retrimisă de preşedinte, nu a eliminat în varianta finală toate portiţele finanţării ilegale şi doar Curtea Constituţională ne mai poate scăpa de ea, dacă şeful statului o va sesiza. În Parlament, însă, aleşii fac ce vor, iar preşedintele bine tăcut este pur şi simplu desconsiderat de majoritate, aşa cum se întâmplă şi în cazul cererii de reexaminare a Codului Silvic. Aşadar, dacă domnul Johannis va aştepta ca parlamentarii să-i trimită proiectul scandalos al legii de modificare a codurilor penale, pentru ca el, ca mare apărător al anti-corupţiei, să-l retrimită către legiuitori, atunci a pierdut în avans şi această bătălie, pentru că parlamentarii PSD şi aliaţii lor i-l pot retrimite intact spre promulgare, iar el va fi obligat să-şi pună semnătura pe un document care va bloca, practic, lupta anti-corupţie. Cei care l-au votat vor vedea din nou, consternaţi, cum nu a înţeles că a fost ales preşedinte pentru a fi un bastion al luptei împotriva nelegiuirilor şi abuzurilor practicate de partidul şi guvernul conduse de Victor Ponta, şi nu doar pentru a impune la Cotroceni un stil diferit de cel al lui Traian Băsescu. Încremenit în proiectul anti-Băsescu, lipsit de viziune şi slab comunicator, Klaus Johannis riscă să nu mai conteze în politica românească, dacă nu va avea inteligenţa şi curajul să se reinventeze. Poate că preşedintele a înţeles acest lucru şi de aceea a decis să ceară documentele relevante pentru numirea noului procuror şef al DIICOT, personaj controversat, suspectat de a fi apropiat de PSD Iaşi şi acuzat de plagiat. Dacă şeful statului va respinge această nominalizare, atunci vom putea marca, eventual, o nouă etapă în prestaţia sa publică. Dar noi, din păcate, devenim pe zi ce trece mai mult sceptici decât optimişti.
- Ce şansă de izbândă acordaţi protestelor legate de măcelul pădurilor? Cum va fi gestionată problema la cel mai înalt nivel? De data asta, "corupţii" sunt mari corporaţii occidentale.
- Marile corporaţii occidentale pot fi cel mult corupători, corupţii sunt întotdeauna reprezentanţi ai autorităţilor care prejudiciază interesul public în schimbul unor foloase personale; în cazul nostru, cei care în mod deliberat nu sancţionează furtul din păduri. Distincţia este, cred, importantă pentru dezbaterea privind defrişările ilegale, împotriva cărora s-a pornit actuala campanie de proteste, care coincide destul de ciudat, şi oportun pentru guvernul Ponta, cu programarea dezbaterii în parlament a cererii de reexaminare a Codului Silvic, formulată de preşedintele Klaus Johannis. Cu riscul deci de a-i scandaliza pe unii, susţin că nu companiile străine, oricum s-ar numi, ci autorităţile române trebuie să facă obiectul protestelor. Nu neg că străinii taie ilegal, dar şi "ai noştri" o fac de 25 de ani, şi a noastră este poliţia care nu-i opreşte, nu le confiscă lemnul şi nu-i arestează. Nu are nici un sens să protestezi împotriva defrişărilor în general, când de fapt ar trebui să protestezi concret împotriva autorităţilor, care poartă toată răspunderea pentru dezastrul din domeniul forestier, dezastru care se perpetuează de un sfert de secol. Compania austriacă Holzindustrie Schweighofer, care a devenit ţinta recentelor proteste, a venit în România în 2003, pe vremea guvernului Năstase, când ministrul agriculturii era Ilie Sârbu, socrul actualului premier. Au urmat guvernele Tăriceanu şi Boc, care nu au deranjat-o deloc, astfel încât, dacă austriecii au procedat ilegal, au făcut-o fiind toleraţi de autorităţile române de toate culorile. Actualul guvern a preluat protestul din mers, manipulând dezbaterea, pentru a justifica respingerea obiecţiilor formulate de preşedintele Johannis. Insinuarea că şeful statului, etnic german, ar privilegia interesele austriecilor mi se pare forţată, de vreme ce şi Consiliul Concurenţei susţine că nu este rolul Codului Silvic să îngrădească accesul unei companii la o resursă de producţie. Pentru blocarea monopolului sau oligopolului există, ni se spune, o legislaţie economică specifică la nivel european, deci nu Codul Silvic ar trebui să reglementeze această chestiune. În plus, cu ochii fixaţi pe austrieci, incriminaţi şi de presa germană pentru abuzurile comise în România, nici nu mai vedem că marele Cod Silvic al PSD-UDMR-PC, deşi protejează pădurile virgine, deschide poarta unor tăieri necontrolate, cu potenţial catastrofal, căci proprietarii unor suprafeţe mai mici de 10 hectare, destul de mulţi la număr şi români neaoşi, vor putea tăia lemn, fără plan amenajistic, deci - oricât şi oricum; suprafeţele tăiate pentru casele de vacanţă au crescut; se va putea construi şi la liziera pădurii, deşi nu avem un cadastru al pădurilor, iar obligaţia statului de a reîmpăduri anumite suprafeţe a dispărut. Aceste prevederi vor trece probabil nestingherite prin Parlament, în timp ce opinia publică este preocupată de cotele de exploatare şi producţie. Aşadar, pentru a fi relevante, actualele proteste ar trebui să vizeze şi deficienţele Codului Silvic propus de PSD şi UDMR, să-i identifice pe adevăraţii vinovaţi pentru distrugerea pădurilor şi să nu se oprească la comandă politică. Mă tem însă că le cerem prea mult protestatarilor, care nici ei nu sunt uniţi, nici nu sunt imuni la manipulări de tot felul.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
