RODICA CULCER despre... Tăcerea asurzitoare a domnului președinte și războiul pădurilor

Redactia
- Criticat în presa scrisă și pe internet, pentru apatia sa prelungită în exces, președintele României a ieșit din muțenie, trecând direct la atac. Obiectivul: partidele, par­lamentul, guvernul. Ce l-a determinat pe Klaus Io­hannis să se transforme în gladiator?

- Din partea unui președinte despre care lumea spune deja că promovează "România lucrului bine tăcut", orice declarație critică ajunge să pară spectaculoasă. Să nu uităm însă că nemulțumirile prezidențiale față de haosul declan­șat de introducerea cardului de sănătate și față de proiectele de modificare a legislației penale au fost doar răspunsuri la în­trebările jurnaliștilor, nu luări de poziție de sine stă­tă­toa­re, elaborate ca răspuns la deficiențele din sistemul sa­nitar și, respectiv, la campania tot mai agresivă a majo­rității par­lamentare de a bloca lupta anti-corupție. Nu este sufi­cient ca președintele să declare că această lup­tă trebuie să con­tinue, ci trebuie ca el să și acționeze pe toa­te căile cons­titu­ționale care îi stau la dispoziție, inclusiv prin dis­cursul pu­blic, care poate fi o armă foarte puternică ce poate încu­raja acele forțe sănătoase care mai există în so­­cie­tatea civilă, ca să devină mai active și mai bine orga­ni­zate. Din pă­cate, dacă nu se întâlnește cu ziariștii și nu tre­­buie să răs­pundă la întrebări, sau dacă ambasadele ma­rilor state occidentale nu sunt inflamate deja de ac­țiunile guver­na­mentale și parlamentare, atunci domnul Johannis tace asur­zitor, oricât de mult ar aștepta cetățenii acestei țări un sem­­nal din partea sa. Totodată, limitarea acțiunii preziden­ția­le la retrimiterea legilor deficiente la Parlament s-a do­ve­dit contraproductivă, căci legea finan­țării parti­de­lor politice, retrimisă de președinte, nu a eliminat în va­rianta finală toate portițele finanțării ilegale și doar Curtea Constitu­țio­nală ne mai poate scăpa de ea, dacă șeful sta­tului o va sesiza. În Parlament, însă, aleșii fac ce vor, iar pre­­ședintele bine tăcut este pur și simplu descon­siderat de ma­joritate, așa cum se întâmplă și în cazul cererii de re­exa­minare a Codului Silvic. Așadar, dacă domnul Jo­hannis va aștepta ca parlamentarii să-i trimită proiectul scan­dalos al legii de modificare a codu­rilor penale, pentru ca el, ca mare apă­rător al anti-corupției, să-l retrimită către le­giuitori, atunci a pierdut în avans și această bătălie, pen­tru că parlamentarii PSD și aliații lor i-l pot retrimite intact spre promulgare, iar el va fi obligat să-și pună semnătura pe un document care va bloca, practic, lupta anti-corupție. Cei care l-au votat vor vedea din nou, consternați, cum nu a înțeles că a fost ales președinte pentru a fi un bastion al luptei împotriva ne­legiuirilor și abuzurilor practicate de partidul și guvernul conduse de Victor Ponta, și nu doar pentru a impune la Co­troceni un stil diferit de cel al lui Traian Băsescu. Încre­menit în proiectul anti-Băsescu, lip­sit de viziune și slab comuni­cator, Klaus Johannis riscă să nu mai conteze în politica românească, dacă nu va avea in­­te­ligența și curajul să se reinventeze. Poate că pre­șe­din­tele a înțeles acest lucru și de aceea a decis să ceară do­cu­mentele relevante pentru nu­mi­rea noului procuror șef al DIICOT, personaj con­tro­versat, suspectat de a fi apro­piat de PSD Iași și acuzat de plagiat. Dacă șeful statului va res­pinge această nomina­lizare, atunci vom putea marca, even­tual, o nouă etapă în prestația sa publică. Dar noi, din păcate, devenim pe zi ce trece mai mult sceptici decât optimiști.

- Ce șansă de izbândă acordați protestelor legate de măcelul pădurilor? Cum va fi gestionată problema la cel mai înalt nivel? De data asta, "corupții" sunt mari cor­po­rații occidentale.

- Marile corporații occidentale pot fi cel mult coru­pă­tori, corupții sunt întotdeauna reprezentanți ai autorităților care prejudiciază interesul public în schimbul unor foloase personale; în cazul nostru, cei care în mod deliberat nu sancționează furtul din păduri. Distincția este, cred, impor­tantă pentru dezbaterea privind defrișările ilegale, împo­tri­va cărora s-a pornit actuala campanie de proteste, care co­in­cide destul de ciudat, și oportun pentru guvernul Pon­ta, cu programarea dezbaterii în parlament a cererii de reexa­­minare a Codului Silvic, formulată de președintele Klaus Johannis. Cu riscul deci de a-i scandaliza pe unii, susțin că nu companiile străine, oricum s-ar numi, ci au­toritățile ro­mâne trebuie să facă obiectul protestelor. Nu neg că străinii taie ilegal, dar și "ai noștri" o fac de 25 de ani, și a noastră este poliția care nu-i oprește, nu le confiscă lemnul și nu-i ares­­tează. Nu are nici un sens să protestezi împo­tri­va defri­șă­rilor în general, când de fapt ar trebui să pro­tes­tezi con­cret împotriva autorităților, care poartă toată răspunderea pen­tru dezastrul din domeniul forestier, de­zastru care se per­­petuează de un sfert de secol. Compania austriacă Holzindus­trie Schweighofer, care a devenit ținta recentelor pro­teste, a venit în România în 2003, pe vremea guvernului Năstase, când ministrul agriculturii era Ilie Sârbu, socrul actualului premier. Au urmat guvernele Tări­cea­nu și Boc, care nu au deranjat-o deloc, astfel încât, dacă aus­triecii au procedat ilegal, au făcut-o fiind tolerați de au­toritățile ro­mâne de toate culorile. Actualul guvern a pre­luat protestul din mers, manipulând dezbaterea, pentru a justifica respin­ge­rea obiecțiilor formulate de președintele Johannis. Insi­nuarea că șeful statului, etnic german, ar pri­vilegia intere­sele austriecilor mi se pare forțată, de vreme ce și Consiliul Concurenței susține că nu este rolul Codului Silvic să îngră­dească accesul unei companii la o resursă de producție. Pen­­tru blocarea monopolului sau oligo­po­lului există, ni se spune, o legislație economică specifică la ni­vel european, deci nu Codul Silvic ar trebui să regle­men­teze această ches­tiune. În plus, cu ochii fixați pe austrieci, incriminați și de pre­sa germană pentru abuzurile comise în România, nici nu mai vedem că marele Cod Silvic al PSD-UDMR-PC, deși protejează pădurile virgine, deschi­de poarta unor tăieri necontrolate, cu potențial catastrofal, căci proprietarii unor suprafețe mai mici de 10 hectare, destul de mulți la număr și români neaoși, vor putea tăia lemn, fără plan amenajistic, deci - oricât și oricum; su­pra­fețele tăiate pentru casele de va­canță au crescut; se va pu­tea construi și la liziera pădurii, deși nu avem un cadastru al pădurilor, iar obligația statului de a reîmpăduri anumite suprafețe a dispărut. Aceste pre­ve­deri vor trece probabil nestingherite prin Parlament, în timp ce opinia publică este preocupată de cotele de exploatare și producție. Așadar, pentru a fi relevante, actualele proteste ar trebui să vizeze și deficiențele Codului Silvic propus de PSD și UDMR, să-i identifice pe adevărații vinovați pentru distrugerea pădurilor și să nu se oprească la comandă po­litică. Mă tem însă că le cerem prea mult protestatarilor, care nici ei nu sunt uniți, nici nu sunt imuni la manipulări de tot felul.