Ajutoarele naturale ale digestiei

- "Obosită" după alimentaţia mai săracă din timpul iernii, pusă la încercare de fenomenele meteorologice specifice tranziţiei de la iarnă la primăvară şi suprasolicitată, în plus, de abundenţa meselor de sărbători, digestia noastră are, cu siguranţă, nevoie de câteva ajutoare -

SALATA VERDE - cel mai blând stimulent al digestiei

Diferitele tipuri de salate verzi sunt printre puţinele alimente cu gust amărui din bucătăria tradiţională ro­mânească. Iar acest gust este dat de nişte principii active din frun­zele de salată care au pro­prietăţi cu adevărat mi­ra­cu­loase, mai ales atunci când sunt consumate în can­tităţi mari. Ele stimulează diges­tia şi metabolismul, dre­nea­ză şi tonifică ficatul, inten­sifică tranzitul intestinal, înlă­tură atonia ("lenea") organelor interne, curăţă vasele de sânge şi reglează activitatea anumitor glande endo­crine. În medicina monahală, alături de seminţele şi uleiul de dovleac, salata era un remediu purificator de bază, fiind folosită pentru tratarea unei vaste game de boli, de la simplele colite, la afecţiunile produse de intoxi­caţia cronică. Iată câteva indicaţii medicale ale salatei verzi:
* Digestie lentă - cu un sfert de oră înainte de masă, se consumă salată verde, acrită cu oţet de mere şi presărată cu puţin piper negru. Efectul tonic di­gestiv apare imediat: secreţia gastrică este mărită uşor, la fel ca şi cea biliară, mişcările tubului digestiv sunt inten­sificate, uşurând astfel digestia şi prevenind stările de greutate în stomac, greaţă etc.
* Îngrăşare, obezitate - se consumă salată verde, atât înainte de masă, cât şi în timpul ei, cu alte feluri de mâncare. Dacă veţi reuşi să consumaţi 500 g de salată pe zi, veţi constata, după o săptămână, o pier­dere semnificativă de kilograme. Motivul? Accelera­rea proceselor de eliminare, reducerea volumului de hrană bogată în calorii şi, nu în ultimul rând, o reglare spontană a apetitului. Salata verde este un ajutor foarte preţios, mai ales acum, de sărbătorile pascale, când este consumată în timpul unor mese hiper-calorice şi ajută, astfel, la diminuarea cantităţii de hrană grea ingerată.
* Constipaţie - se recomandă adăugarea de ulei de măsline în salată şi acrirea ei cu oţet de mere şi mie­re sau, atunci când apar, cu suc de fructe verzi (corcoduşe, prune, caise etc.). Având un volum mare salata verde joacă rolul unui piston care împinge conţinutul intestinului şi îl curăţă, în timp ce celelalte două ingrediente menţionate facilitează procesele de eliminare.
Precauţii: Persoanele care suferă de colită de fer­mentaţie vor consuma cu moderaţie salata verde, şi doar atunci când este de curând preparată, altfel exis­tând riscul agravării acestei afecţiuni.

FRUNZELE DE LEUŞTEAN - ajutorul vezicii biliare

Leuşteanul, nelipsit din tradiţionalele borşuri ro­mâ­neşti, este mai degrabă o plantă medicinală, decât zarzavat. Principiile active pe care le conţine au o puter­nică acţiune terapeutică asupra apa­ratului respi­rator, a aparatului reno-uri­nar, asupra sistemului endo­crin şi, mai ales, a celui digestiv. Este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor, atunci când este consumat sistematic, putând deveni, la nevoie, cu condiţia să fie dozat cores­punzător - şi o soluţie efi­cientă în multe afecţiuni digestive:
* Stări de greaţă, diskinezie biliară - se mestecă 1-2 frunze proas­pete de leuştean, înainte şi după masă. Este un tratament simplu, dar cu efecte puter­nice, deoarece stimulează secreţia de sucuri gastrice, favorizează peristaltis­mul şi eliberarea bilei din cole­cist. De asemenea, frunzele proaspete de leuş­tean con­sumate ca atare au efecte antiinflamatoare asupra tu­bu­lui digestiv, fiind un adjuvant util în cazul colitelor şi al problemelor pancrea­tice.
* Anorexie - cu un sfert de oră înainte de masă, se consumă una-două frunze proas­pete de leuştean, care se mestecă îndelung. Uleiurile volatile şi substanţele amare pe care le conţin sunt un excelent stimulent di­ges­tiv şi măresc, în mod armonios, pofta de mâncare. Datorită acidului angelic conţinut în frunzele sale, are şi efecte tonice nervoase şi psihice, fiind eficient în cazul anorexiei psihice. Un element inte­resant este că, atunci când sunt consumate în can­tităţi mai mari (cinci-zece frunze odată), efectul frunzelor de leuştean este opus, diminuând pofta de mâncare şi blocând apetitul alimentar excesiv.
* Indigestie, dispepsie - se face o cură de zece zile, timp în care se consumă suc de leuştean, câte două linguriţe, înaintea meselor principale. Are puter­nice efecte de stimulare a secreţiilor care ajută în pro­cesul de digestie, amplifică peristaltismul tu­bului di­ges­tiv. Dacă nu aveţi con­secvenţa necesară pentru o cură sistematică, puteţi mesteca ocazional, atunci când simţiţi nevoia de a vă mări puterea digestivă, câ­teva frunze de leuştean, cu 5-10 minute înainte de masă.
Precauţii: Nu se foloseşte în cantităţi mari în pe­rioada sarcinii.

SCORŢIŞOARA - ajută la digerarea dulciurilor şi grăsimilor

Obţinută din scoarţa unor arbuşti care cresc în Asia de sud-est, scorţişoara este un condiment cu multiple puteri tămăduitoare. În Europa, este folosită mai ales ca însoţitor pentru dulciuri, fiind o prezenţă nelipsită în plăcinta cu mere, în orezul cu lapte, în diversele feluri de cozonac, ciocolată etc. Un obicei culinar de bun augur, întrucât are darul de a diminua - e drept că parţial - efectele nocive ale zahărului şi amido­nu­lui, dar şi de a uşura digestia grăsimilor. Iată câteva indicaţii:
* Prevenirea gastritei - un vârf de lingu­riţă de pulbere de scorţişoară, administrat cu 5-10 minute înainte de masă, este un foarte bun tonic pentru diges­tie, fiind recomandat în gastrita hipo-acidă, întrucât amplifică secreţia de sucuri gastrice. Interesant este că în aproape 50% din cazuri, acelaşi remediu funcţio­nează şi în gastrita hiper-acidă, unde micşorează se­creţia de sucuri gastrice şi reduce reac­tivitatea sistemului digestiv la stres.
* Aerofagia - se administrează scorţişoara (câte două vârfuri de cuţit), în amestec cu o lingură de miere lichidă. Administrată înainte de masă, ajută la o mai bună coordonare neu­ro-motorie, prevenind înghiţirea involuntară de aer, împreună cu alimentele. Ace­laşi remediu se recomandă şi în perioadele cu stres puternic, când se ia înainte de masă cu 15 mi­nute. Amestecul reglează pofta de mân­care, previne tulburările digestive produse de ten­siunea psihică: spasmele abdominale, reflu­xul gastric, balonarea.
* Diabetul - în această afecţiune, scorţişoara are o triplă acţiune: 1. Scade di­rect nivelul zahărului din sânge. 2. Sti­mu­lează şi reglează secreţia de insulină a pan­creasului. 3. Creşte receptivitatea orga­nis­mului la insulină. Cercetări recente au eviden­ţiat eficienţa acestei plante asupra diabetului, o doză de 3-6 g pe zi de pulbere de scorţişoară scăzând gli­ce­mia cu 18-29%. Interesant este că la doza maximă de 6 g pe zi, efectele anti-diabetice se menţin şi la 2-3 săptămâni după ce tratamentul a fost înche­iat. Me­di­cii din China reco­man­dă administrarea scorţi­şoa­rei la pacienţii cu diabet de tip 1, pentru reducerea doze­lor de insulină şi pre­venirea complicaţiilor bo­lii. La pacienţii cu diabet de tip 2, tratamentul cu scor­ţişoară ajută la redu­ce­rea dozelor de medicamente sau insulină şi, de asemenea, pre­vine neplăcutele com­plicaţii ale dia­betului.
Precauţii: Scorţişoara nu se administrează co­piilor sub 2 ani şi persoanelor alergice sau cu into­leranţă digestivă la acest condiment.

CĂRBUNELE MEDICINAL - "pompierul" tubului digestiv

Este unul dintre primele medicamente inventate de către om, fiind şi cel mai puternic remediu pentru boli­le digestive acute. Se obţine prin supunerea lem­nului la temperaturi foarte ridicate, în condiţii de lipsă de oxi­gen, ceea ce determină formarea în interiorul său a unei reţele de pori microscopici. Ajuns în stomac şi mai apoi în intestine, cărbunele se comportă ca un bu­rete care absoarbe şi neutralizează diverse toxine, gaze, bacterii, fungi etc. Efectul său este ra­pid, meri­tându-şi numele de "pom­pier al tubului digestiv". Re­comandări:
* Arsuri gastrice, re­flux gastro-esofagian - se ia, la nevoie, o linguriţă de pul­bere de cărbune, pentru neu­trali­za­rea excesului de acid din sto­mac şi calmarea senzaţiei de arsură. Este un remediu de ur­genţă în aceste situaţii, iar în cazul crizelor severe, doza poate fi crescută de câteva ori. Este foarte utilă şi asocierea sa cu chitosanul, un alt produs natural cu efecte antiacide. Fără a fi un calmant de puterea căr­bunelui, ajută, în schimb, la cicatrizarea rapidă a leziunilor produse de secreţiile acide.
* Balonarea - este combătută rapid cu ajutorul cărbunelui medicinal, a cărui reţea de micropori reţine moleculele de gaz în exces şi neutralizează bacteriile care le produc. Se ia câte o jumătate de linguriţă de căr­bune, înainte şi după fiecare masă, mai ales atunci când ştim că hrana este grea, cu zaharuri sau alte sub­stanţe care produc balonare.
* Sindrom de colon iritabil, colită, toxi­in­fec­ţie alimentară - se administrează câte o jumătate de linguriţă de cărbune medicinal, înainte şi după masă. Efectul calmant apare în mai puţin de 12 ore, dozele putând fi mărite dacă dorim un efect mai rapid sau dacă simptomele sunt foarte violente. În cazul me­selor abundente de sărbători, tratamentul cu cărbune are şi efect preventiv, reglând funcţiile digestive, îna­inte de a fi turate la maximum.
Precauţii: Uneori, cărbunele medicinal poate pro­­duce constipaţie, caz în care se va administra un la­xa­tiv natural (aloe ferox, extract de aloe vera, senna etc.).