Nu toate ierburile de leac sunt aşa de nevinovate pe cât am crede. Pe lângă cele "banale", comercializate în farmacii, există şi plante "periculoase", ale căror principii active sunt foarte puternice şi eficiente, dar şi toxice, totodată, care nu trebuie luate "după ureche", şi care, la administrare, necesită un dozaj exact şi o urmărire medicală de specialitate.
Amintesc, în acest sens, doar câteva dintre ele: omagul (Aconitus napelus), ce conţine alcaloidul aconitină, care în doze mari e o adevărată otravă, cea mai puternică din lumea vegetală, dar care în doze uzuale, terapeutice, este un remediu de necontestat în diferite dureri rebele, cum ar fi nevralgia de trigemen. De asemenea, arhicunoscuta mătrăgună (Atropa belladonna), din care se obţin două forme farmaceutice, tinctura de beladonă şi extractul uscat de beladonă. Ele au ca principiu activ atropina, aceasta fiind medicamentul de primă linie în rezolvarea anumitor urgenţe medicale, de exemplu în colicile de diferite etiologii. Mărul-lupului, planta pe care v-o prezint în acest articol, face parte, şi ea, dintre remediile excepţional de puternice ale naturii, dar care, la fel ca şi în exemplele enumerate mai sus, trebuie folosită ca leac cu utilizare internă numai la recomandarea şi supravegherea unui medic fitoterapeut, cel mai bine, membru al Asociaţiei Române a Medicilor Fitoterapeuţi (ARMF).
Mărul-lupului este foarte frecvent şi în homeopatie, unde concentraţia principiului activ este foarte diluată, ajungându-se la nivel molecular, din această cauză, efectele toxice pentru organism, în cazul unui medicament homeopat, fiind inexistente. Homeopatia este o terapie controversată şi neacceptată de mulţi şi totuşi neinterzisă de nimeni, datorită rezultatelor ei benefice, şi fără urmări periculoase, cum se întâmplă în cazul multor medicamente. Denumirea ştiinţifică a plantei, Aristolochia, derivă de la cuvintele greceşti aristos - foarte bun şi locheia - naştere, datorită faptului că încă din antichitate s-a observat acţiunea favorabilă în sângerările vaginale infectate ce apar, uneori, după naştere.
Mărul-lupului se mai numeşte şi Curcubeţică (Aristolochia clematitis).
Descrierea plantei
Mărul-lupului este o plantă dreaptă, înaltă de până la o jumătate de metru, cu tulpina simplă, întreruptă de noduri la nivelul cărora îşi schimbă direcţia, mergând în zig-zag. Are frunze în formă de inimă şi flori tubuloase, de culoare verde pal, cu tentă gălbuie, ce răspândesc un miros neplăcut şi înecăcios. Fructul este globulos la exterior, galben-verzui, iar în interior se găsesc seminţele, care sunt turtite şi de culoare brună. Mărul-lupului creşte în păduri, în crânguri, dar şi în semănături, pe margini de căi ferate şi, mai ales, ca buruiană în vii.
Recoltare şi uscare
Se foloseşte în scop terapeutic întreaga parte aeriană a plantei şi rădăcinile. Partea aeriană se recoltează în timpul înfloririi (mai-iunie), iar rădăcinile, toamna (septembrie-octombrie).
Uscarea se face la umbră, în strat subţire, pe rame de lemn, coli de hârtie sau rogojini, în spaţii aerisite şi bine ventilate (poduri, verande, balcoane). Randamentul la uscare este de 4/1, adică din 100 g plantă proaspătă se obţin aproximativ 25 g plantă uscată. După uscare, se ambalează în săculeţi de tifon sau pungi de hârtie. Pentru a nu fi confundată cu alte ceaiuri din plante, se etichetează vizibil şi se păstrează separat.
Compoziţia chimică
Mărul lupului conţine, printre altele, un complex de acizi aristolochici, răspunzători atât de proprietăţile terapeutice, dar şi de toxicitatea plantei, atunci când se foloseşte în doze mari şi timp îndelungat.
Preparate din Mărul-lupului
Decoctul (numai pentru uz extern)
Mod de preparare: 4 linguri de iarbă de Mărul-lupului (tulpină şi frunze), uscată şi mărunţită groscior, se fierb la foc mic, timp de 30 minute, în 500 ml apă, într-un vas din inox sau emailat. Se completează la final apa evaporată. Lichidul se filtrează fierbinte, prin tifon sau vată medicinală, umectată cu puţină apă. Se foloseşte în bolile dermatologice, sub diverse forme, prezentate mai jos.
Tinctura
Mod de preparare: 10 grame de iarbă uscată şi mărunţită groscior se pun la macerat, în 100 ml alcool alimentar, sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu depus pe fundul vasului. Dacă este nevoie, se completează ca să ajungă din nou la 100 ml alcool alimentar sau alt produs de distilare casnic. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop cu pipetă.
Este singura formă farmaceutică indicată a se folosi pe cale internă, pentru că numai tinctura se poate doza corect la administrare, evitându-se eventualele intoxicaţii.
Mod de preparare: 100 ml de tinctură de Mărul-lupului obţinută după metoda prezentată mai sus se evaporă, într-un vas emailat sau din inox, pus pe foc mic, până se obţine un extract siropos, de consistenţa mierii. Când încă este cald, se adaugă 50 g untură topită, obţinută din osânză de porc, 30 g margarină şi aproximativ 10 ml ulei de floarea-soarelui. Se ia de pe foc şi se amestecă până la răcire. Un unguent de calitate superioară se obţine dacă înlocuim 10 grame din cantitatea de margarină cu 10 grame de lanolină (se poate procura din farmaciile care au laborator. Farmacia Faltis are lanolină pe stoc.)
Unguent complex din Mărul-lupului şi tătăneasă
Mod de preparare: 50 ml tinctură de Mărul-lupului şi 50 ml tinctură de tătăneasă se pun la evaporat într-un vas emailat sau din inox, la foc mic, până se obţine un extract siropos, de consistenţa mierii. Când încă este cald, se adaugă 50 g untură topită, obţinută din osânză de porc, 30 g margarină şi aproximativ 10 ml ulei de floarea-soarelui. Se ia de pe foc şi se amestecă până la răcire. Un unguent de calitate superioară se obţine dacă înlocuim 10 grame din cantitatea de margarină, cu 10 grame de lanolină.
Acest unguent combină efectul antibacterian al acizilor aristolochici din Mărul-lupului cu efectul cicatrizant al alantoinei din tătăneasă.
Tratamente cu Mărul-lupului
Tratamente interne
* Infecţii, septicemii, tumori (numai sub strict control medical)
Nota farmacistului: După cum se ştie, bolile infecţioase sunt provocate de agenţi microbieni patogeni, care la început au fost combătute cu plante medicinale, apoi cu chimioterapice de tip sulfamidic, iar din anul 1929, când Fleming a descoperit, total întâmplător, penicilina, cu antibiotice. Antibioticele acţionează asupra bacteriilor patogene prin distrugerea lor (efect bactericid) sau prin oprirea dezvoltării lor (efect bacteriostatic).
Mărul-lupului (acidul aristolochic) înlătură bacteriile patogene din organism, favorizând fenomenul de fagocitoză din sânge, care constă în înglobarea şi "digerarea" acestor agenţi patogeni de către globulele albe, deci nu se aseamănă cu acţiunea antibioticelor. Astăzi, când rezistenţa micoorganismelor patogene la antibiotice este foarte accentuată, acidul aristolochic din Mărul-lupului ar fi fost o mare speranţă pentru terapia medicală, dacă nu ar fi aşa de toxic pentru organism, în special pentru rinichi, provocând nefropatie. Totuşi, medicii fitoterapeuţi ar putea folosi tinctura de Mărul-lupului pe timp scurt (5-10 zile), în doze de câte 10 picături, de 3 ori pe zi, împreună cu antibioticele uzuale, în cazul infecţiilor rebele (septicemii), care sunt rezistente la antibioticele clasice. Toxicitatea pentru organism apare când se folosesc cure lungi cu preparate de Mărul-lupului, sau în cazul intoxicaţiilor accidentale. Din acest motiv, chiar dacă preparatele din Mărul-lupului au şi acţiune antitumorală, se recomandă prudenţă în folosirea internă pentru bolile oncologice, deoarece tratamentul necesită o durată lungă de timp.
Tratamente externe
* Infecţii bacteriene ale pielii: celulită, erizipel, abcese cutanate, foliculită, furunculoză, eritrasma, intertrigo.
* Afecţiunile foliculilor piloşi şi ale glandelor sebacee: acneea, cuperoza, pseudofoliculita bărbii (sicozisul).
* Boli inflamatorii cutanate: erupţiile medicamentoase, eritemul nodos, granulomul inelar.
* Tumori benigne: angioame, granuloame, keratoze seboreice.
Beneficiază de asemenea de tratamente locale:
* Afecţiunile ano-genitale: hemoroizi, fisuri anale, vaginite.
* Bolile gurii: gingivite, parodontoză, fisuri dentare, ale bolţii palatine (cerul gurii) şi ale limbii, tumori canceroase ale buzelor sau limbii.
* Bolile supurânde ale venelor: ulcerele varicoase (ulcus cruris).
Mod de aplicare al remediilor
* Cataplasme (prişniţe): 2 linguri de iarbă uscată de Mărul-lupului se pun în 1/2 litri apă, se fierb 5 minute, după care se strecoară. Se îmbibă o bucată de tifon şi se aplică pe rănile zemuinde şi purulente, ulcere varicoase sau diferite forme de cancer de piele, ţinându-se 15 minute.
* Tamponări locale în infecţiile stafilococice, cu decoct din Mărul-lupului, preparat după formula de mai sus.
* Spălături vaginale - se pot face cu o fiertură din iarbă de Mărul-lupului, 4 linguri de plantă la 1 litru de apă, în infecţiile tricomoniazice şi candidozice, după care se introduce un ovul ce conţine substanţe antitricomoniazice şi anticandidozice.
* Gargarisme - se folosesc 30 picături de tinctură, la o ceaşcă de apă călduţă, de 2 ori pe zi, după masă, apoi un medicament specific bolii respective. Farmacia Faltis realizează asemenea preparate, la prescripţia unor medici ORL sau stomatologi.
* Băi de şezut - în hemoroizi sau fisuri anale. Se completează tratamentul cu diferite unguente şi supozitoare pe care farmacia Faltis din Brăila le prepară frecvent.
* Aplicaţii locale - în afecţiunile pielii, cu unguent din Mărul-lupului sau unguent din Mărul-lupului şi tătăneasă.
Pentru informaţii despre procesarea plantelor medicinale sau despre alte preparate produse în laboratorul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galaţi nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@ yahoo.com Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei http://www.farmaciafaltis.ro/
Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.