Nu toate ierburile de leac sunt așa de nevinovate pe cât am crede. Pe lângă cele "banale", comercializate în farmacii, există și plante "periculoase", ale căror principii active sunt foarte puternice și eficiente, dar și toxice, totodată, care nu trebuie luate "după ureche", și care, la administrare, necesită un dozaj exact și o urmărire medicală de specialitate.
Amintesc, în acest sens, doar câteva dintre ele: omagul (Aconitus napelus), ce conține alcaloidul aconitină, care în doze mari e o adevărată otravă, cea mai puternică din lumea vegetală, dar care în doze uzuale, terapeutice, este un remediu de necontestat în diferite dureri rebele, cum ar fi nevralgia de trigemen. De asemenea, arhicunoscuta mătrăgună (Atropa belladonna), din care se obțin două forme farmaceutice, tinctura de beladonă și extractul uscat de beladonă. Ele au ca principiu activ atropina, aceasta fiind medicamentul de primă linie în rezolvarea anumitor urgențe medicale, de exemplu în colicile de diferite etiologii. Mărul-lupului, planta pe care v-o prezint în acest articol, face parte, și ea, dintre remediile excepțional de puternice ale naturii, dar care, la fel ca și în exemplele enumerate mai sus, trebuie folosită ca leac cu utilizare internă numai la recomandarea și supravegherea unui medic fitoterapeut, cel mai bine, membru al Asociației Române a Medicilor Fitoterapeuți (ARMF).
Mărul-lupului este foarte frecvent și în homeopatie, unde concentrația principiului activ este foarte diluată, ajungându-se la nivel molecular, din această cauză, efectele toxice pentru organism, în cazul unui medicament homeopat, fiind inexistente. Homeopatia este o terapie controversată și neacceptată de mulți și totuși neinterzisă de nimeni, datorită rezultatelor ei benefice, și fără urmări periculoase, cum se întâmplă în cazul multor medicamente. Denumirea științifică a plantei, Aristolochia, derivă de la cuvintele grecești aristos - foarte bun și locheia - naștere, datorită faptului că încă din antichitate s-a observat acțiunea favorabilă în sângerările vaginale infectate ce apar, uneori, după naștere.
Mărul-lupului se mai numește și Curcubețică (Aristolochia clematitis).
Descrierea plantei
Mărul-lupului este o plantă dreaptă, înaltă de până la o jumătate de metru, cu tulpina simplă, întreruptă de noduri la nivelul cărora își schimbă direcția, mergând în zig-zag. Are frunze în formă de inimă și flori tubuloase, de culoare verde pal, cu tentă gălbuie, ce răspândesc un miros neplăcut și înecăcios. Fructul este globulos la exterior, galben-verzui, iar în interior se găsesc semințele, care sunt turtite și de culoare brună. Mărul-lupului crește în păduri, în crânguri, dar și în semănături, pe margini de căi ferate și, mai ales, ca buruiană în vii.
Recoltare și uscare
Se folosește în scop terapeutic întreaga parte aeriană a plantei și rădăcinile. Partea aeriană se recoltează în timpul înfloririi (mai-iunie), iar rădăcinile, toamna (septembrie-octombrie).
Uscarea se face la umbră, în strat subțire, pe rame de lemn, coli de hârtie sau rogojini, în spații aerisite și bine ventilate (poduri, verande, balcoane). Randamentul la uscare este de 4/1, adică din 100 g plantă proaspătă se obțin aproximativ 25 g plantă uscată. După uscare, se ambalează în săculeți de tifon sau pungi de hârtie. Pentru a nu fi confundată cu alte ceaiuri din plante, se etichetează vizibil și se păstrează separat.
Compoziția chimică
Mărul lupului conține, printre altele, un complex de acizi aristolochici, răspunzători atât de proprietățile terapeutice, dar și de toxicitatea plantei, atunci când se folosește în doze mari și timp îndelungat.
Preparate din Mărul-lupului
Decoctul (numai pentru uz extern)
Mod de preparare: 4 linguri de iarbă de Mărul-lupului (tulpină și frunze), uscată și mărunțită groscior, se fierb la foc mic, timp de 30 minute, în 500 ml apă, într-un vas din inox sau emailat. Se completează la final apa evaporată. Lichidul se filtrează fierbinte, prin tifon sau vată medicinală, umectată cu puțină apă. Se folosește în bolile dermatologice, sub diverse forme, prezentate mai jos.
Tinctura
Mod de preparare: 10 grame de iarbă uscată și mărunțită groscior se pun la macerat, în 100 ml alcool alimentar, sau alt produs distilat, obținut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu depus pe fundul vasului. Dacă este nevoie, se completează ca să ajungă din nou la 100 ml alcool alimentar sau alt produs de distilare casnic. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop cu pipetă.
Este singura formă farmaceutică indicată a se folosi pe cale internă, pentru că numai tinctura se poate doza corect la administrare, evitându-se eventualele intoxicații.
Unguent cu Mărul-lupului
Mod de preparare: 100 ml de tinctură de Mărul-lupului obținută după metoda prezentată mai sus se evaporă, într-un vas emailat sau din inox, pus pe foc mic, până se obține un extract siropos, de consistența mierii. Când încă este cald, se adaugă 50 g untură topită, obținută din osânză de porc, 30 g margarină și aproximativ 10 ml ulei de floarea-soarelui. Se ia de pe foc și se amestecă până la răcire. Un unguent de calitate superioară se obține dacă înlocuim 10 grame din cantitatea de margarină cu 10 grame de lanolină (se poate procura din farmaciile care au laborator. Farmacia Faltis are lanolină pe stoc.)
Unguent complex din Mărul-lupului și tătăneasă
Mod de preparare: 50 ml tinctură de Mărul-lupului și 50 ml tinctură de tătăneasă se pun la evaporat într-un vas emailat sau din inox, la foc mic, până se obține un extract siropos, de consistența mierii. Când încă este cald, se adaugă 50 g untură topită, obținută din osânză de porc, 30 g margarină și aproximativ 10 ml ulei de floarea-soarelui. Se ia de pe foc și se amestecă până la răcire. Un unguent de calitate superioară se obține dacă înlocuim 10 grame din cantitatea de margarină, cu 10 grame de lanolină.
Acest unguent combină efectul antibacterian al acizilor aristolochici din Mărul-lupului cu efectul cicatrizant al alantoinei din tătăneasă.
Tratamente cu Mărul-lupului
Tratamente interne
* Infecții, septicemii, tumori (numai sub strict control medical)
Nota farmacistului: După cum se știe, bolile infecțioase sunt provocate de agenți microbieni patogeni, care la început au fost combătute cu plante medicinale, apoi cu chimioterapice de tip sulfamidic, iar din anul 1929, când Fleming a descoperit, total întâmplător, penicilina, cu antibiotice. Antibioticele acționează asupra bacteriilor patogene prin distrugerea lor (efect bactericid) sau prin oprirea dezvoltării lor (efect bacteriostatic).
Mărul-lupului (acidul aristolochic) înlătură bacteriile patogene din organism, favorizând fenomenul de fagocitoză din sânge, care constă în înglobarea și "digerarea" acestor agenți patogeni de către globulele albe, deci nu se aseamănă cu acțiunea antibioticelor. Astăzi, când rezistența micoorganismelor patogene la antibiotice este foarte accentuată, acidul aristolochic din Mărul-lupului ar fi fost o mare speranță pentru terapia medicală, dacă nu ar fi așa de toxic pentru organism, în special pentru rinichi, provocând nefropatie. Totuși, medicii fitoterapeuți ar putea folosi tinctura de Mărul-lupului pe timp scurt (5-10 zile), în doze de câte 10 picături, de 3 ori pe zi, împreună cu antibioticele uzuale, în cazul infecțiilor rebele (septicemii), care sunt rezistente la antibioticele clasice. Toxicitatea pentru organism apare când se folosesc cure lungi cu preparate de Mărul-lupului, sau în cazul intoxicațiilor accidentale. Din acest motiv, chiar dacă preparatele din Mărul-lupului au și acțiune antitumorală, se recomandă prudență în folosirea internă pentru bolile oncologice, deoarece tratamentul necesită o durată lungă de timp.
Tratamente externe
* Infecții bacteriene ale pielii: celulită, erizipel, abcese cutanate, foliculită, furunculoză, eritrasma, intertrigo.
* Afecțiunile foliculilor piloși și ale glandelor sebacee: acneea, cuperoza, pseudofoliculita bărbii (sicozisul).
* Boli inflamatorii cutanate: erupțiile medicamentoase, eritemul nodos, granulomul inelar.
* Tumori benigne: angioame, granuloame, keratoze seboreice.
Beneficiază de asemenea de tratamente locale:
* Afecțiunile ano-genitale: hemoroizi, fisuri anale, vaginite.
* Bolile gurii: gingivite, parodontoză, fisuri dentare, ale bolții palatine (cerul gurii) și ale limbii, tumori canceroase ale buzelor sau limbii.
* Bolile supurânde ale venelor: ulcerele varicoase (ulcus cruris).
Mod de aplicare al remediilor
* Cataplasme (prișnițe): 2 linguri de iarbă uscată de Mărul-lupului se pun în 1/2 litri apă, se fierb 5 minute, după care se strecoară. Se îmbibă o bucată de tifon și se aplică pe rănile zemuinde și purulente, ulcere varicoase sau diferite forme de cancer de piele, ținându-se 15 minute.
* Tamponări locale în infecțiile stafilococice, cu decoct din Mărul-lupului, preparat după formula de mai sus.
* Spălături vaginale - se pot face cu o fiertură din iarbă de Mărul-lupului, 4 linguri de plantă la 1 litru de apă, în infecțiile tricomoniazice și candidozice, după care se introduce un ovul ce conține substanțe antitricomoniazice și anticandidozice.
* Gargarisme - se folosesc 30 picături de tinctură, la o ceașcă de apă călduță, de 2 ori pe zi, după masă, apoi un medicament specific bolii respective. Farmacia Faltis realizează asemenea preparate, la prescripția unor medici ORL sau stomatologi.
* Băi de șezut - în hemoroizi sau fisuri anale. Se completează tratamentul cu diferite unguente și supozitoare pe care farmacia Faltis din Brăila le prepară frecvent.
* Aplicații locale - în afecțiunile pielii, cu unguent din Mărul-lupului sau unguent din Mărul-lupului și tătăneasă.
Pentru informații despre procesarea plantelor medicinale sau despre alte preparate produse în laboratorul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@ yahoo.com Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei http://www.farmaciafaltis.ro/
Farmacia sa deține "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciștilor din România.