Barza, bufniţa şi prostia omenească

De vreo câteva zile, televiziunile şi principalele ziare vorbesc de drama berzelor din Schitu Goleşti, judeţul Argeş.

Pe scurt, numitul Corneliu Pârşan, un gospodar prea puţin iubitor de păsări şi animale, a trimis plângeri autorităţilor (vreme de 21 de ani ), să-l scape de berzele care îşi făcuseră cuib în stâlpul din faţa casei. Cei mai mulţi dintre săteni şi-ar fi dorit cuibul pe casa lor, deoarece, din cele mai vechi tim­puri, se spune că berzele aduc noroc şi feri­cire. Păsările l-au ales însă pe duşmanul Pâr­şan, care se plânge că nu mai poate trăi din cauza mizeriei şi gălăgiei lor, cu toate că ci­conia ciconia (numele ştiinţific) este printre puţinele pă­sări mute din lume. Până la urmă, pentru că suntem în România, badea Pârşan a câştigat. Primăria a primit ordin de la ministrul Mediului, Graţiela Gavrilescu, con­tra­semnat de Academia Română, să mute cuibul. "Păsă­rică, mută-ţi cuibul şi te du", cum ar veni. Numai că mun­citorii firmei de electricitate CEZ, angajaţi să intervină, au lucrat atât de prost, încât l-au distrus. Până la urmă, cu chiu, cu vai, l-au reconstruit parţial, într-un coş de sârmă, şi l-au amplasat pe un stâlp situat la 600 de metri de vechea adresă. A venit şi momentul întoarcerii bărzoiului din Africa Sahariană, ca să verifice, ca orice gospodar, starea cuibului. Bulversată, pasărea a avut din prima clipă probleme cu adresa, învârtindu-se, timp de două zile, pe lângă fostul "domiciliu". În locul cuibului, în stâlp se vede acum o structură conică de metal. Mulţi săteni au la­crimi în ochi. A treia zi, a sosit, de peste mări şi ţări, şi perechea, dar, pentru că n-aveau loc pe vechiul stâlp, fe­mela stătea pe stâlpul de peste drum. Pentru berze, adresa cuibului rămâne una şi aceeaşi pe viaţă, nefiind atât de "mobile" ca omul, care se mută, cu uşurinţă, din Vaslui în Madrid. Un timp, au încercat din greu să pună crengi şi paie pe vechea temelie. Din cauza barelor de fier, totul cădea la pământ. Ziarele citează diverşi ornitologi, care cred că principala cauză a reticenţei este distanţa prea mare la care a fost amplasat noul cuib. În ţara lui Păcală, "in­ginerii" care au coordonat relocarea, cu ordin ministerial, n-au gândit un lucru atât de simplu: păsările au un "GPS" mult mai dezvoltat decât sateliţii globali. Da­că mutarea cuibului s-ar fi făcut la câteva zeci de metri, poate ar fi fost, cumva, păcălite... Ca dovadă, la ora în­chiderii ediţiei noastre, aflăm că, la 50 de metri distanţă, berzele lucrau de zor la noua lor casă. Spre deosebire de încruntatul Pârşan, noul vecin al păsărilor, Florin Cornea, e fericit că acestea au ales stâlpul din dreptul casei lui. O vecină, Maria, le-a sărit în ajutor, împrăştiind prin grădină surcele şi paie, ca materiale de construcţie. Cam târziu, berzele din alte sate şi-au depus deja ouăle! Bietele păsări lipsite de "acoperiş" nu ştiu că prostia omenească a co­borât din basmele populare tocmai în judeţul Argeş. Dar nu numai acolo... Din comuna Sohatu, judeţul Călăraşi, un alt viteaz luptător cu păsările, Dumitru S., a încercat să distrugă cuibul unor bufniţe, de care se temea că pre­ves­tesc moartea... Şi, într-adevăr, au prevestit... Omul a făcut stop cardiac şi a rămas agăţat în salcâm, la 8 metri înăl­ţime, până la venirea ISU şi SMURD, care au constatat decesul. Blestemul berzei, care spune că berzele, dacă le distrugi cuibul, "dau foc la locuinţe de jur împrejur", îi face acum pe împricinaţii din Schitu Goleşti să tremure de spaima unui posibil dezastru. Ăstimp, blestemul bufniţei lucrează, după cum se vede, mai "direct". Deplângem nenorocirea familiei din Sohatu, dar nu putem să fim de partea celor necugetaţi, care uită că omul a fost lăsat de Dumnezeu pe pământ să trăiască în armonie cu celelalte făpturi, create, în aceeaşi iubire, de El.