Pe scurt, numitul Corneliu Pârșan, un gospodar prea puțin iubitor de păsări și animale, a trimis plângeri autorităților (vreme de 21 de ani ), să-l scape de berzele care își făcuseră cuib în stâlpul din fața casei. Cei mai mulți dintre săteni și-ar fi dorit cuibul pe casa lor, deoarece, din cele mai vechi timpuri, se spune că berzele aduc noroc și fericire. Păsările l-au ales însă pe dușmanul Pârșan, care se plânge că nu mai poate trăi din cauza mizeriei și gălăgiei lor, cu toate că ciconia ciconia (numele științific) este printre puținele păsări mute din lume. Până la urmă, pentru că suntem în România, badea Pârșan a câștigat. Primăria a primit ordin de la ministrul Mediului, Grațiela Gavrilescu, contrasemnat de Academia Română, să mute cuibul. "Păsărică, mută-ți cuibul și te du", cum ar veni. Numai că muncitorii firmei de electricitate CEZ, angajați să intervină, au lucrat atât de prost, încât l-au distrus. Până la urmă, cu chiu, cu vai, l-au reconstruit parțial, într-un coș de sârmă, și l-au amplasat pe un stâlp situat la 600 de metri de vechea adresă. A venit și momentul întoarcerii bărzoiului din Africa Sahariană, ca să verifice, ca orice gospodar, starea cuibului. Bulversată, pasărea a avut din prima clipă probleme cu adresa, învârtindu-se, timp de două zile, pe lângă fostul "domiciliu". În locul cuibului, în stâlp se vede acum o structură conică de metal. Mulți săteni au lacrimi în ochi. A treia zi, a sosit, de peste mări și țări, și perechea, dar, pentru că n-aveau loc pe vechiul stâlp, femela stătea pe stâlpul de peste drum. Pentru berze, adresa cuibului rămâne una și aceeași pe viață, nefiind atât de "mobile" ca omul, care se mută, cu ușurință, din Vaslui în Madrid. Un timp, au încercat din greu să pună crengi și paie pe vechea temelie. Din cauza barelor de fier, totul cădea la pământ. Ziarele citează diverși ornitologi, care cred că principala cauză a reticenței este distanța prea mare la care a fost amplasat noul cuib. În țara lui Păcală, "inginerii" care au coordonat relocarea, cu ordin ministerial, n-au gândit un lucru atât de simplu: păsările au un "GPS" mult mai dezvoltat decât sateliții globali. Dacă mutarea cuibului s-ar fi făcut la câteva zeci de metri, poate ar fi fost, cumva, păcălite... Ca dovadă, la ora închiderii ediției noastre, aflăm că, la 50 de metri distanță, berzele lucrau de zor la noua lor casă. Spre deosebire de încruntatul Pârșan, noul vecin al păsărilor, Florin Cornea, e fericit că acestea au ales stâlpul din dreptul casei lui. O vecină, Maria, le-a sărit în ajutor, împrăștiind prin grădină surcele și paie, ca materiale de construcție. Cam târziu, berzele din alte sate și-au depus deja ouăle! Bietele păsări lipsite de "acoperiș" nu știu că prostia omenească a coborât din basmele populare tocmai în județul Argeș. Dar nu numai acolo... Din comuna Sohatu, județul Călărași, un alt viteaz luptător cu păsările, Dumitru S., a încercat să distrugă cuibul unor bufnițe, de care se temea că prevestesc moartea... Și, într-adevăr, au prevestit... Omul a făcut stop cardiac și a rămas agățat în salcâm, la 8 metri înălțime, până la venirea ISU și SMURD, care au constatat decesul. Blestemul berzei, care spune că berzele, dacă le distrugi cuibul, "dau foc la locuințe de jur împrejur", îi face acum pe împricinații din Schitu Golești să tremure de spaima unui posibil dezastru. Ăstimp, blestemul bufniței lucrează, după cum se vede, mai "direct". Deplângem nenorocirea familiei din Sohatu, dar nu putem să fim de partea celor necugetați, care uită că omul a fost lăsat de Dumnezeu pe pământ să trăiască în armonie cu celelalte făpturi, create, în aceeași iubire, de El.