Din capul locului trebuie spus că monocitoza nu reprezintă neapărat un proces patologic în sine, ci, mai degrabă, un semn care indică prezenţa altei boli. În linii mari, monocitele sunt distribuite în mod inegal în sângele periferic şi cel circulant. Acestea ajută sistemul imunitar să acţioneze în mod corespunzător şi joacă un rol important în reacţiile inflamatorii acute şi cronice ale organismului, dar şi în cele imunologice, în repararea ţesuturilor, formarea ateroamelor sau reacţia organismului la neoplazie şi alogrefe. În general vorbind, un număr crescut de monocite în sânge apare ca răspuns la infecţii cronice, boli autoimune, tulburări ale sângelui şi diverse tipuri de patologii neoplazice. Concret, există multe patologii care pot declanşa monocitoza, printre acestea numărându-se mononucleoza, tuberculoza, neutropenia, leucemia, stările inflamatorii, dar şi expunerea la stres, febră şi necroza organelor. În acelaşi timp, un procent prea mare de monocite serice poate indica:
* boală inflamatorie cronică sau imună, cum ar fi colita ulcerativă, lupusul eritematos sistemic, neutropenia, sindromul de colon iritabil etc.
* infecţii bacteriene (tuberculoză, bruceloză, sifilis sau listerioză)
* infecţii virale (mononucleoză infecţioasă, rujeolă, oreion)
* tulburări inflamatorii (poliartrită reumatoidă, miozită etc.)
* infecţie cu virusul imunodeficienţei umane sau boala Hodgkin.
O altă cauză a declanşării monocitozei ar putea fi utilizarea de medicamente din clasa glucocorticoizilor, prezenţa unei hepatite toxice (alcoolică) sau ca urmare a protocoalelor de chimio şi radioterapie, în cazul bolnavilor de cancer.
În concluzie, pentru a afla cauza exactă a monocitozei, trebuie coroborate informaţiile de la analizele de sânge, examenul fizic, dar şi istoricul medical al pacientului. Prezenţa exclusivă a numărului ridicat de monocite, în sine, nu informează decât că există o anumită problemă, dar nu şi natura acesteia. De asemenea, trebuie să se ia în calcul dacă pacientul urmează un tratament medicamentos, întrucât anumite tipuri de medicamente pot contribui la scăderea sau creşterea numărului de monocite.
Opţiunile de tratament diferă mult, de la un caz la altul. Important este de a se depista cu exactitate cauza principală a numărului anormal de monocite, urmată de instituirea unei terapii corecte, pentru cauza care stă la baza monocitozei.
Sper ca aceste informaţii să vă conducă spre aflarea exactă a cauzei care determină monocitoza în cazul dvs., pentru ca situaţia medicală să vi se clarifice şi să beneficiaţi de o conduită terapeutică corectă.
Să auzim numai de bine!
Dr. ANDREI MANU-MARIN - medic primar urologie, specializare neuro-urologie şi urodinamică, EVOMED Bucureşti, www.evo-med.ro, tel. 0740/07.73.37, e-mail: andrei.manumarin@yahoo.com
"Am infecţie urinară recidivantă"
(Răspuns pentru MARIA - Timişoara, F. AS 1156)
Dr. ANDA TĂNĂSESCU - medic primar oftalmolog, e-mail:
crina.tanasescu54@yahoo.com
"Mi s-a pus diagnosticul blefarospasm"
(Răspuns pentru DUMITRU FRÂNGU - Brăila, F. AS nr. 1147)
Blefarospasmul este o contracţie anormală şi involuntară a muşchilor pleoapelor. Se manifestă prin contracţii scurte, de intensitate medie, sau prelungite, ochii neputând fi menţinuţi deschişi. Poate fi însoţit uneori şi de contracţii ale muşchilor feţei şi gâtului. Poate fi accentuat de stres şi oboseală.
Poate să apară ca adjuvant în boala Parkinson, epilepsie, isterie. Există şi o formă reflexă în afecţiuni oculare: keratite, leziuni corneene, corpi străini corneeni, care provoacă excitarea terminaţiilor nervului trigemen. Unele afecţiuni pot fi confundate cu blefarospasmul: nevralgia de trigemen, spasmul hemifeţei, ticuri.
Tratamentul este mai mult simptomatic decât curativ. În caz de afecţiune locală se face tratament antidepresiv sau cu antagonişti ai dopaminei. În cazuri rebele, se poate interveni chirurgical.
Entropionul este contracţia exagerată a muşchiului pleoapei din cauza unor factori iritativi locali: conjunctivite, keratite, corpi străini corneeni. Apariţia poate fi favorizată şi de diminuarea suportului posterior al pleoapelor - scăderea grăsimii orbitare şi laxitatea zonei.
Se manifestă prin usturimi, lăcrimare, datorită faptului că pleoapa se răsuceşte spre ochi, producând iritarea şi congestia conjunctivei şi lezarea suprafeţei corneene.
Tratamentul local se face prin tracţionarea în jos a pleoapei şi menţinerea cu un leucoplast. Uneori, afecţiunea cedează la infiltraţii cu xilină sau injecţii cu anatoxină botulinică. În formele persistente şi severe, rezolvarea este chirurgicală.
FLORICA MUNTEANU - specialist homeopatie/biorezonanţă,
Derma Vital Bodymed, Bucureşti, tel. 021/322.40.04, 0731/871.968
"Doresc un tratament eficient pentru mâncărimea de pe spate"
(Răspuns pentru VASILE BODEA - Panciu, jud. Vrancea, F. AS nr. 1158)
Ţinând cont de vârsta şi problemele dvs. de sănătate, recomand cu succes "Bicorsan", biocortizon natural, un supliment alimentar german, pus pe tehnologia punctelor cuantice. Conţine tămâie, ulei de in şi curcuma, recomandat în mod special "pruritului" (mâncărime). Se administrează 3 capsule zilnic. Ţinând cont de medicaţia de sinteză administrată, este alegerea cea mai optimă şi cu remediere rapidă. Nu se intersectează cu medicaţia de sinteză.
"Sufăr de tulburare bipolară şi niciun fel de tratament nu mă ajută"
(Răspuns pentru GETA - Drăgăneşti-Vlaşca, jud. Teleorman, F. AS nr. 1158)
Recomand diagnosticarea energetică cu biorezonanţa Bicom Optima. Se reechilibrează partea dreaptă şi partea stângă a creierului, cu alte cuvinte, se readuce organismul în bioritmul din care a ieşit. Depresia este un rezultat al blocajului energetic din organism. Aparatul se conectează la energia corpului, în acest fel, se face o terapie personalizată în funcţie de necesitate. Recomand cu mult succes tratamentul cu biorezonanţă Bicom Optima, pentru dereglări psihice, în speţă bipolaritate cu depresie.
Dr. IRINA SPUDERCA - medic specialist medicină de familie şi medicină complementară, Romclinic, Bucureşti, tel. 0723/51.07.37
"Vreau părerea unui specialist despre prostată mărită"
(Răspuns pentru IONEL GRIGORAŞ - Bârlad, F. AS nr. 1106)
Simptomatologia nu ţine neapărat de mărimea prostatei, existând adenoame mici cu simptomatologie deosebită, sau adenoame mari, cu simptomatologie frustă sau absentă care nu au nevoie de niciun fel de tratament.
Criteriile care stau la baza unui tratament sunt: examenul clinic complet al aparatului uro-genital, analiza simptomatologiei, cu contribuţia pacientului, determinarea scorului IPSS, analize de laborator, ecografia abdominală, determinarea altor afecţiuni de care poate suferi pacientul, ţinându-se cont de vârsta lui şi de starea biologică.
Tratamentul poate fi complex, pacientul având de ales între fitoterapie, tratamentul specific bazat pe experienţa medicului urolog şi tratamentul chirurgical.
Pentru consultaţia de specialitate vă puteţi adresa cabinetului nostru, telefon 0722/61.03.67, dr. Dan Militaru.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
