În limba latină, coeli donum înseamnă darul cerurilor, un nume care arată cât de mult apreciau anticii Rostopasca. Culoarea galbenă a sucului îi fascina şi pe alchimişti, care credeau că planta are legătură directă cu aurul. În zilele noastre, savanţii au explicat că nuanţă portocalie a sucului se datorează procentului mare de caroten. Rostopasca conţine şi acid succinic (acidul tinereţii, despre care se vorbeşte tot mai mult în ultimul timp), acid ascorbic şi citric (baza imunităţii), precum şi flavonoizi care ne ajută să luptăm cu un număr mare de boli. Dar Rostopasca n-a fost apreciată numai de herborişti şi alchimişti, ci şi de lumea satelor româneşti, unde se bucura de o trecere deosebită. Sucul era folosit pentru negi, bube dulci şi pecingine, contra muşcăturilor de şarpe şi de insecte, iar pe cale internă, ceaiul de Rostopască era leacul bolilor de ficat. Plămădită în rachiu, era arma de luptă a ţăranilor contra "gălbenării".
În zilele noastre, supusă cercetării ştiinţifice laborioase, Rostopasca a dezvăluit şi alte virtuţi importante, la loc de frunte aflându-se cele anticancerigene şi de stopare a metastazelor, mai ales în combinaţie cu alte plante, cum ar fi un amestec din părţi egale de Rostopască, gălbenele şi urzică. O lingură de amestec se infuzează timp de 4 ore în termos, în 225 ml apă fierbinte. Jumătate de pahar se bea dimineaţa, pe stomacul gol, iar lichidul rămas - seara, înainte de masă. Cei care lucrează în condiţii riscante din punct de vedere al radiaţiilor pot să facă câte o cură de 14 zile, pentru prevenirea cancerului.
Preparate din Rostopască
Băutură fermentată din Rostopască
- Pentru colecistită, pancreatită, gastrită, hipertensiune, bronşită, afecţiuni cardiace, dermatoze -
Când este preparată corect, băutura fermentată de Rostopască are un miros care seamănă cu aroma de măr proaspăt şi un gust plăcut, uşor amărui. Sunt mai multe reţete şi combinaţii de plante, eu vă propun o reţetă folosită în Basarabia.
Reţeta: Într-un borcan de 3 litri se toarnă 2 litri apă de izvor, se pune un săculeţ cusut din tifon, în care se bagă un pahar de Rostopască tocată (verde sau uscată) şi o pietricică de cremene neagră sau albă, pentru scufundare bună. Separat, în 500 ml apă încălzită se dizolvă un pahar de zahăr şi o linguriţă de smântână (de preferinţă din lapte de capră). Lichidul se toarnă în borcan, care se leagă cu 3 straturi de tifon şi se ţine în debara. Periodic, se amestecă cu o lingură de lemn şi se înlătură mucegaiul, dacă apare. Peste 5-6 zile poate să apară, prin trecerea lichidului într-un alt vas, un sediment, care se aruncă, după care se adaugă apă, ca să fie 2,5 litri. Peste 12 zile, lichidul devine spumos şi bun de consum. Atunci se toarnă separat 1-1,5 litri pentru băut şi se păstrează la frigider, iar lichidul rămas în borcan se completează cu aceeaşi cantitate de apă, se mai adaugă 1/3 de pahar de zahăr. Procedeul poate fi repetat de 3-4 ori, după care planta se schimbă. În loc de apă, eu am folosit zer de lapte, care curăţă minunat ficatul şi întăreşte organismul.
Rostopască cu ovăz
- Îmbunătăţeşte metabolismul, înlătură avitaminozele -
Preparatul le este recomandat persoanelor cu diabet şi cu colesterol mărit, dar şi cu smalţul dentar deteriorat. Reţetă: în 2 litri de apă se pune un săculeţ de tifon, umplut cu jumătate de pahar de Rostopască, 400 g ovăz nedecorticat, 3 linguri de miere de albine, 50 g de stafide şi o linguriţă de smântână. La fel ca în reţeta precedentă, borcanul se leagă cu 3 straturi de tifon şi se ţine în cămară. Gustaţi băutura la fiecare 4-5 zile. Când devine plăcut acidulată, o puteţi consuma.
Rostopască cu castane
- Trombozele postoperatorii, circulaţie sangvină şi limfatică, afecţiuni reumatice, gută, hemoroizi -
Reţetă: se prepară ca în reţeta precedentă, numai că în loc de ovăz, se pun 7-8 castane comestibile tăiate în 8, cu tot cu coaja lor maronie. Ca să le tăiaţi mai uşor, lăsaţi-le peste noapte în apă caldă. Pentru testarea reacţiei organismului, în primele 3 zile, se beau doze mici, câte o lingură, de 3 ori pe zi, cu 30-40 minute înainte de masă. Dacă nu apar senzaţii neplăcute, măriţi treptat doza, până la 150 ml. Se recomandă asocierea băuturii cu salată din varză proaspătă sau murată.
Tratamente interne
Afecţiuni ale ficatului
Ateroscleroză, apnee
Tinctură de Rostopască (se găseşte la farmacie) - se beau câte 5 picături, la 50 ml de apă sau lapte, de 3 ori pe zi, cu 20 de minute înainte de masă. Tratamentul durează 14 zile şi se repetă după o pauză de 10 zile.
Negi, condiloame
În afară de tamponarea negilor cu suc de Rostopască, se bea şi un preparat din mai multe plante. Se amestecă câte 2 linguri de frunze de patlagină, Rostopască, rădăcină de păpădie, 3 linguri de urzică, o lingură de coada-calului. O lingură de amestec se opăreşte cu 200 ml de apă fierbinte şi se infuzează timp de 2 ore. Se beau câte 50-60 ml, de 3 ori pe zi, între mese.
Tratamente externe
Răni, lovituri
Se infuzează 2 linguri de Rostopască tocată şi o lingură de pelin, în 400 ml apă fierbinte, timp de o oră. Se strecoară. Un şerveţel din in sau bumbac se îmbibă cu infuzie, se stoarce puţin şi se aplică pe locul bolnav. Se leagă cu un pansament elastic.
Micoze ale pielii
Efectul este mai bun atunci când sucul de Rostopască se stoarce din rădăcini. Locurile afectate se ung abundent, de 4 ori, la interval de 5 minute. După procedură, nu se aplică pansament, pielea trebuie să respire liber. Înainte de culcare, se aplică o cataplasmă cu pelin proaspăt, tocat cât mai mărunt.
Periostită dentară
Pentru clătirea cavităţii bucale se opăresc 2 linguriţe de Rostopască, o linguriţă de salvie şi 1/2 linguriţă scoarţă de stejar, cu 300 ml de apă. Se mai ţine pe foc mic încă 7 minute, acoperit cu capac. Se infuzează o oră. Ceaiul se foloseşte cald.
Arsuri, escare, degerături
Ulei din Rostopască. Se toacă mărunt 2-3 plante verzi cu flori, se pun într-un vas de sticlă sau emailat. Uleiul se fierbe timp de 20 de minute pe baie de aburi, apoi se toarnă peste tocătura de plante, ca s-o acopere cu 2 degete. Deasupra se pune o greutate, ca planta să stea scufundată. Vasul se acoperă cu un prosopel şi se lasă 7 zile la întuneric, apoi se strecoară prin presare şi se păstrează într-o sticlă în frigider.
Eliminarea polipilor din colon
Se fac, înainte de culcare, microclisme cu 50-60 ml de apă, în care se dizolvă 30 picături de suc de Rostopască.
Polipi nazali, sinuzită
Se picură în fiecare nară câte 2-3 picături.
IMPORTANT: Rostopasca se culege atunci când are boboci sau flori, nu cu seminţe.
Contraindicaţii
Din antichitate se ştia că Rostopasca este o plantă toxică, care trebuie folosită corect. Se consumă în cantităţi mici, o perioadă scurtă, cel mai bine în amestec cu alte plante. Doza maximă pentru un adult este de o linguriţă de plantă la 250 ml de apă, care se bea în 5-6 reprize, în timpul zilei. Supradozarea preparatelor produce intoxicare cu senzaţii de vomă, greaţă, crampe musculare, scăderea bruscă a tensiunii cu bradicardie (pulsul rar), inhibarea sistemului nervos central. Primul ajutor constă în spălarea stomacului şi hidratarea abundentă a pacientului. Este bine ca tratamentul cu Rostopască să fie făcut sub îndrumarea unui fitoterapeut cu experienţă.
Folosirea preparatelor de Rostopască le este contraindicată bolnavilor cu epilepsie, astm bronşic, unele sindroame nevralgice, angină pectorală.
e-mail: fitomed@yahoo.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
