Roşia Montană: RMGC încearcă să muşte

Sub titlul "Noua strategie de distrugere a Roşiei Mon­tane. Direcţiile Ministerului Culturii fac jocurile avo­ca­ţilor RMGC", jurnalistul Mihai Goţiu, editorialist la site-ul "România Curată", dezvăluie strategia corporaţiei au­ru­lui de la Roşia Montană, RMGC, prin care avocaţii şi sus­ţinătorii proiectului minier încearcă să resusciteze acest proiect sau, cel puţin, să obţină importante avantaje în cazul unui posibil arbitraj internaţional.

Aflăm, cu această ocazie, că atmosfera relativ calmă din jurul celebrului pro­iect ascunde, de fapt, eforturile subterane ale companiei pentru scoaterea Roşiei Montane de pe lista monumen­te­lor istorice (unde a fost introdusă în anul 2010, în man­datul "bun" al ministrului Kelemen Hunor). Mai precis, avocaţii companiei vor să forţeze Ministerul Culturii, pe care l-au dat în judecată, să retragă Roşia de pe listă, adu­când-o la stadiul din 2004. De ce, în 2004, Roşia Montană ca întreg nu figura în LMI (lista monumentelor istorice), dar în 1991-1992 da? Răspuns: în 2004, ministrul Culturii, Răz­van Theodorescu, un amploaiat de serviciu al RMGC, fi­nan­ţat la vedere prin aşa-zisul GIPCRM (Grup de mo­ni­torizare a patrimoniului de la Roşia Montană), a modificat lista, anulând Roşiei statutul de monument istoric în an­sam­blul ei. O dată cu Răzvan Theodorescu şi metehnele sa­le, în minister s-a încetăţenit stilul "prestator de ser­vi­cii", practicat deopotrivă atât la centru, cât şi în judeţe. Exem­plificăm cu directorul Direcţiei Judeţene de Cultură Alba, Matei Drâmbăreanu, notoriu prestator de servicii pentru Gold Corporation, care a sărit în sprijinul companiei, ce­rând Ministerului Culturii şi Institutului Naţional al Pa­tri­moniului să refacă Lista monumentelor aşa cum doresc avocaţii RMGC. Iată cum sună diversiunea directorului din Alba Iulia: "Nu există pe teren un sit de sine stătător - «situl arheologic Alburnus Maior - Roşia Montană», aşa încât nu există niciun temei pentru asocierea, la rubrica «Adresa», a localizării: «Întreaga localitate, pe o rază de 2 km» (aşa cum se spune în LMI din 2010 - n. red.). Ins­ti­tuţia noastră nu cunoaşte să se fi întocmit vreo docu­men­taţie din care să rezulte o asemenea localizare". Dacă am admite că spusele d-lui director sunt adevărate, ar în­sem­na că ac­cep­tăm un fals: carevasăzică, Roşia Mon­tană nu ar fi un sit protejat în întregime, "pe o rază de 2 km", ci numai ici-colo, unde compania nu are de făcut nis­cai puşcări. De fapt, d-l director dovedeşte că nu şi-a înde­plinit îndatoririle pen­tru care este plătit de contribuabili. Nu a întreprins, după cum singur recunoaşte, "nicio docu­men­taţie" la Roşia Mon­tană. În schimb, îşi permite să mear­gă "în orb", pe mâna RMGC. În realitate, docu­men­taţii există de multă vre­me: documentaţia arhitecţilor ARA pentru Ministerul Mediului, ale cărei concluzii au fost trunchiate de RMGC; documentaţia arheologilor de la universităţile britanice Oxford şi Leicester; concluziile conferinţelor ICOMOS şi ICOMOS România, Academiei Române, Universităţii Ba­beş-Bolyai, Europa Nostra, Pro Patrimonio, ARA, ASE, Heritage etc. D-l Drâmbăreanu, uns cu toate alifiile pe bază de... aur, le ignoră şi face presiuni la Bucureşti, doar-doar va găsi o fisură în rândul funcţionărimii ministeriale. De fapt, intervenţiile d-lui Matei Drâmbăreanu către minister, ce datează încă din 2012, mie îmi par a fi scrise direct către... DNA. Curajos mai sunteţi, domnule director!