Roșia Montană: RMGC încearcă să muște

Ion Longin Popescu
Sub titlul "Noua strategie de distrugere a Roșiei Mon­tane. Direcțiile Ministerului Culturii fac jocurile avo­ca­ților RMGC", jurnalistul Mihai Goțiu, editorialist la site-ul "România Curată", dezvăluie strategia corporației au­ru­lui de la Roșia Montană, RMGC, prin care avocații și sus­ținătorii proiectului minier încearcă să resusciteze acest proiect sau, cel puțin, să obțină importante avantaje în cazul unui posibil arbitraj internațional.

Aflăm, cu această ocazie, că atmosfera relativ calmă din jurul celebrului pro­iect ascunde, de fapt, eforturile subterane ale companiei pentru scoaterea Roșiei Montane de pe lista monumen­te­lor istorice (unde a fost introdusă în anul 2010, în man­datul "bun" al ministrului Kelemen Hunor). Mai precis, avocații companiei vor să forțeze Ministerul Culturii, pe care l-au dat în judecată, să retragă Roșia de pe listă, adu­când-o la stadiul din 2004. De ce, în 2004, Roșia Montană ca întreg nu figura în LMI (lista monumentelor istorice), dar în 1991-1992 da? Răspuns: în 2004, ministrul Culturii, Răz­van Theodorescu, un amploaiat de serviciu al RMGC, fi­nan­țat la vedere prin așa-zisul GIPCRM (Grup de mo­ni­torizare a patrimoniului de la Roșia Montană), a modificat lista, anulând Roșiei statutul de monument istoric în an­sam­blul ei. O dată cu Răzvan Theodorescu și metehnele sa­le, în minister s-a încetățenit stilul "prestator de ser­vi­cii", practicat deopotrivă atât la centru, cât și în județe. Exem­plificăm cu directorul Direcției Județene de Cultură Alba, Matei Drâmbăreanu, notoriu prestator de servicii pentru Gold Corporation, care a sărit în sprijinul companiei, ce­rând Ministerului Culturii și Institutului Național al Pa­tri­moniului să refacă Lista monumentelor așa cum doresc avocații RMGC. Iată cum sună diversiunea directorului din Alba Iulia: "Nu există pe teren un sit de sine stătător - «situl arheologic Alburnus Maior - Roșia Montană», așa încât nu există niciun temei pentru asocierea, la rubrica «Adresa», a localizării: «Întreaga localitate, pe o rază de 2 km» (așa cum se spune în LMI din 2010 - n. red.). Ins­ti­tuția noastră nu cunoaște să se fi întocmit vreo docu­men­tație din care să rezulte o asemenea localizare". Dacă am admite că spusele d-lui director sunt adevărate, ar în­sem­na că ac­cep­tăm un fals: carevasăzică, Roșia Mon­tană nu ar fi un sit protejat în întregime, "pe o rază de 2 km", ci numai ici-colo, unde compania nu are de făcut nis­cai pușcări. De fapt, d-l director dovedește că nu și-a înde­plinit îndatoririle pen­tru care este plătit de contribuabili. Nu a întreprins, după cum singur recunoaște, "nicio docu­men­tație" la Roșia Mon­tană. În schimb, își permite să mear­gă "în orb", pe mâna RMGC. În realitate, docu­men­tații există de multă vre­me: documentația arhitecților ARA pentru Ministerul Mediului, ale cărei concluzii au fost trunchiate de RMGC; documentația arheologilor de la universitățile britanice Oxford și Leicester; concluziile conferințelor ICOMOS și ICOMOS România, Academiei Române, Universității Ba­beș-Bolyai, Europa Nostra, Pro Patrimonio, ARA, ASE, Heritage etc. D-l Drâmbăreanu, uns cu toate alifiile pe bază de... aur, le ignoră și face presiuni la București, doar-doar va găsi o fisură în rândul funcționărimii ministeriale. De fapt, intervențiile d-lui Matei Drâmbăreanu către minister, ce datează încă din 2012, mie îmi par a fi scrise direct către... DNA. Curajos mai sunteți, domnule director!