Când lipsesc, ţi se pare ciudat. Recent, Radu Mazăre, circarul litoralului, şi Darius Vâlcov, ministrul de finanţe, au fost acuzaţi că au luat şpăgi de milioane de euro. Sumele pentru care sunt anchetaţi reprezintă, mai mult ca sigur, doar vârful aisbergului. Adânc, mult sub limita la care ajung ochii noştri de bieţi muritori, se află grosul banilor lichizi, furaţi şi pitiţi prin paradisuri fiscale, tărâmuri cu soare şi mări fierbinţi, în care corupţii noştri se pot duce, după răcoarea puşcăriilor, să-şi trăiască restul vieţii ca nişte sultani.
Dar cât se fură în România cu adevărat? Care ar fi partea aceea nevăzută a aisbergului, la care procurorii DNA nu au ajuns încă? Jurnaliştii specializaţi în economie au încercat să dea un răspuns, pornind de la ceea ce ştim cu certitudine. Dan Popa, de la hotnews.ro, scrie într-un articol că a solicitat ca DNA să comunice prejudiciul care a fost creat în anul 2014 şi de care instituţia amintită a aflat în urma anchetelor. Raspunsul a fost la fel de precis ca şi întrebarea - 379,7 milioane de euro. E vorba, fireşte, de banii despre care parchetul ştie cu certitudine că au fost sifonaţi în felurite chipuri. Deci, partea văzută a aisbergului. Dar restul?
Jurnaliştii de la "Ziarul Financiar" au vrut, plecând de la anchetele în curs, să afle cât de mare e partea nevăzută a furturilor. Cristian Hostiuc, directorul editorial al publicaţiei, scrie că furtul prin "paraîndărăt" din banii publici reprezintă, în general, 20% din suma contractului care e încredinţat "cu dedicaţie", fie direct, fie prin licitaţii măsluite. Asta ar însemna nu mai puţin de 2,6 miliarde de euro pe an! Adică, în ultimii zece ani, din România s-au furat 26 de miliarde de euro! Care bani au şi plecat în mare parte, cred eu, din ţară, spre tărâmurile unde vijelia DNA-ului nu suflă, iar Interpolul nu ajunge. Cred că nici nu are rost să ne gândim ce am fi putut să facem cu ei, de la împânzirea ţării cu autostrăzi, şi până la o educaţie performantă, care să ne propulseze şi pe noi în normalitatea europeană. Mai trist este că, probabil, aceşti bani nu vor mai fi recuperaţi niciodată. V-am spus la început cât a declarat DNA că ştie că s-a furat în 2014 - 379,7 milioane de euro. Ştiţi câţi bani au fost recuperaţi până acum? 5,4 milioane euro! Atât! Restul au dispărut în nisipul mişcător al tranziţiei...
În faţa acestor cifre, mă gândesc că furtul de la stat, însoţit sau nu de puşcărie, este, totuşi, cea mai profitabilă afacere din România. Ce contează patru-cinci ani petrecuţi la răcoare, când după aceea te-aşteaptă o viaţă de nabab, fără să fi muncit, realmente, nici măcar un ceas?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
