Când lipsesc, ți se pare ciudat. Recent, Radu Mazăre, circarul litoralului, și Darius Vâlcov, ministrul de finanțe, au fost acuzați că au luat șpăgi de milioane de euro. Sumele pentru care sunt anchetați reprezintă, mai mult ca sigur, doar vârful aisbergului. Adânc, mult sub limita la care ajung ochii noștri de bieți muritori, se află grosul banilor lichizi, furați și pitiți prin paradisuri fiscale, tărâmuri cu soare și mări fierbinți, în care corupții noștri se pot duce, după răcoarea pușcăriilor, să-și trăiască restul vieții ca niște sultani.
Dar cât se fură în România cu adevărat? Care ar fi partea aceea nevăzută a aisbergului, la care procurorii DNA nu au ajuns încă? Jurnaliștii specializați în economie au încercat să dea un răspuns, pornind de la ceea ce știm cu certitudine. Dan Popa, de la hotnews.ro, scrie într-un articol că a solicitat ca DNA să comunice prejudiciul care a fost creat în anul 2014 și de care instituția amintită a aflat în urma anchetelor. Raspunsul a fost la fel de precis ca și întrebarea - 379,7 milioane de euro. E vorba, firește, de banii despre care parchetul știe cu certitudine că au fost sifonați în felurite chipuri. Deci, partea văzută a aisbergului. Dar restul?
Jurnaliștii de la "Ziarul Financiar" au vrut, plecând de la anchetele în curs, să afle cât de mare e partea nevăzută a furturilor. Cristian Hostiuc, directorul editorial al publicației, scrie că furtul prin "paraîndărăt" din banii publici reprezintă, în general, 20% din suma contractului care e încredințat "cu dedicație", fie direct, fie prin licitații măsluite. Asta ar însemna nu mai puțin de 2,6 miliarde de euro pe an! Adică, în ultimii zece ani, din România s-au furat 26 de miliarde de euro! Care bani au și plecat în mare parte, cred eu, din țară, spre tărâmurile unde vijelia DNA-ului nu suflă, iar Interpolul nu ajunge. Cred că nici nu are rost să ne gândim ce am fi putut să facem cu ei, de la împânzirea țării cu autostrăzi, și până la o educație performantă, care să ne propulseze și pe noi în normalitatea europeană. Mai trist este că, probabil, acești bani nu vor mai fi recuperați niciodată. V-am spus la început cât a declarat DNA că știe că s-a furat în 2014 - 379,7 milioane de euro. Știți câți bani au fost recuperați până acum? 5,4 milioane euro! Atât! Restul au dispărut în nisipul mișcător al tranziției...
În fața acestor cifre, mă gândesc că furtul de la stat, însoțit sau nu de pușcărie, este, totuși, cea mai profitabilă afacere din România. Ce contează patru-cinci ani petrecuți la răcoare, când după aceea te-așteaptă o viață de nabab, fără să fi muncit, realmente, nici măcar un ceas?