Despre gripa de primăvară se spune că este cel mai greu de tratat, pentru că vine însoțită de tot felul de complicații, pe fondul unor "restanțe" la imunitate acumulate în timpul iernii. Complicația vine și din faptul că nu există tratamente-minune, care să dea rezultate egale la toți bolnavii infectați cu virusul gripal. Atât remediile naturale, cât și medicamentele (chiar cele cu spectru larg de acțiune), nu "prind" la toți pacienții, ci de obicei la un procentaj de sub 50%. Fiecare dintre noi are niște scheme de tratament proprii la care răspunde, iar secretul este să avem răbdarea și tenacitatea necesare pentru a le descoperi. De aceea, atunci când urmărim să prevenim și, mai ales, să tratăm gripa, este foarte important să încercăm mai multe remedii. Cele pe care le prezentăm sunt cele mai active leacuri ale momentului. Încercați-le, pentru a le găsi pe cele care vi se potrivesc:
Ceaiurile fierbinți - primul ajutor
Sună a leac băbesc, dar infuzia fierbinte, mai ales cea preparată din plante aromatice, rămâne în topul remediilor de prim ajutor, atunci când simțim primele simptome ale răcelii. Băută cât de caldă putem, ne crește temperatura corpului, activând imunitatea, ne face să transpirăm, eliminând astfel într-un ritm mai alert toxinele și, nu în ultimul rând, ne reconfortează psihic - ceea ce ne crește capacitatea de apărare în fața infecției.
Recomandări: de la primele simptome ale gripei, fie ele frisoane, dureri de gât sau curgerea nasului, vom recurge la ceaiurile fierbinți, care printr-o activare rapidă a mecanismelor de apărare pot opri răcelile în fază incipientă. Odată ce a apărut febra, ceaiurile vor fi băute călduțe, pentru hidratarea organismului.
Cum se administrează: de regulă, se bea un litru - un litru și jumătate de ceai pe zi, fără zahăr sau doar puțin îndulcit cu miere, pe stomacul gol, în mai multe reprize. Este foarte important să bem ceaiul cât de cald putem, așa încât să ne crească rapid temperatura corpului și, dacă se poate, să ne provoace sudorație (în acest scop, ne putem și îmbrăca mai gros ca de obicei). Vreme de două ore după consumarea infuziei fierbinți, nu vom ieși în frig, nu ne vom expune la curenți de aer.
Cele mai bune ceaiuri sunt cele care combină efectul sudorific cu cel antiviral, fiind recomandate în special măghiranul (Majorana hortensis), care crește puternic temperatura corpului și relaxează; florile de soc (Sambucus nigra), cunoscute ca un puternic antiviral, diuretic și depurativ; tulpinile înflorite de busuioc (Ocimum basilicum), care au un efect antiseptic puternic, cu un spectru larg.
Frunzele de măslin - efect antiviral rapid
Alături de ceaiul fierbinte, dozele mari de extract de frunze de măslin (Olea europaea) sunt o armă rapidă și eficientă în lupta cu virozele. Cunoscută mai mult ca remediu de scădere a colesterolului și hipotensor, frunza măslinului conține niște principii active care activează atât de rapid și de puternic sistemul de apărare al organismului, încât este printre foarte puținele remedii care mai au efect în cazul SIDA, inclusiv în fazele terminale. În cazul infecțiilor gripale, extractul din frunzele de măslin poate stopa în mod aproape miraculos boala sau o poate face să se manifeste într-o formă ușoară.
Recomandări: extractul se ia încă de la primele simptome ale bolii, la fel ca și ceaiurile fierbinți. De asemenea, se poate administra și odată ce boala se manifestă, pentru a reduce timpul de vindecare și a preîntâmpina complicațiile, fiind un remediu care se poate asocia cu orice medicament de sinteză.
Cum se administrează: de regulă, se începe cu o doză de șoc, de 1-1,4 g de extract de frunze de măslin, care se iau dintr-odată, după care se continuă cu 0,4 g luate o dată la opt ore, până la deplina vindecare.
Precauții la administrare: frunzele de măslin se iau întotdeauna după ce am mâncat, mai ales dacă luăm doze mari. Administrat pe stomacul gol, extractul obținut din aceste frunze ne poate scădea foarte puternic glicemia, dându-ne amețeli, dureri de cap, stări de greață.
Aspirinele naturale - controlul febrei și al durerii
Le-am numit așa deoarece au efecte anti-durere și de reducere a febrei rapide și puternice, asemenea multor medicamente de sinteză antiinflamatoare, dar fără efectele adverse ale acestora. Există două specii care merită această titulatură: salcia (Salix sp.), a cărei scoarță conține substanțe similare aspirinei, și gheara-diavolului (Harpagophytum procumbens), care conține principii active antiinflamatorii și antidurere.
Recomandări: se administrează atunci când răcelile sunt deja instalate, fiind remedii care nu influențează foarte mult capacitatea de apărare a organismului, în schimb, fac boala mai suportabilă, întrucât elimină durerile de cap și stările de amețeală, calmează durerile musculare și articulare, reduc senzația de congestie și usturime la nivelul căilor respiratorii.
Cum se administrează: scoarța de salcie se administrează sub formă de extract, din care se iau câte 1-1,5 g pe zi. Gheara-diavolului se poate lua atât ca pulbere (2-3 g pe zi), cât și ca extract (0,5-1 g pe zi). De regulă, administrarea celor două împreună are efecte mai puternice, ele acționând sinergic pentru reducerea suferinței, în timpul guturaiului sau al gripei.
Precauții la administrare: în timpul tratamentului cu aspirinele naturale, se beau minimum 2 litri de apă, pentru eficientizarea acțiunii lor, dar și pentru a preveni o eventuală deshidratare, pentru că au efect diuretic și sudorific intens. În caz de febră foarte puternică (peste 39°C), se va recurge la febrifuge prescrise de medic, care au efecte adverse intense, dar și o acțiune de scădere a febrei mai rapidă decât omoloagele lor naturale.
Astragalus - scurtează perioada de vindecare
Este o plantă asiatică, a cărei rădăcină este considerată în momentul de față drept unul din cele mai bune stimulente imunitare cunoscute. Astragalus (Astragalus mebranaceus) face organismul să producă mai multe celule cu rol în imunitate, face să crească producția de anticorpi (inclusiv de interferon), cu care sistemul nostru natural de apărare luptă împotriva virozelor. Este o plantă excelentă pentru scurtarea perioadei de vindecare și pentru atenuarea simptomelor, dar și pentru înlăturarea complicațiilor sau sechelelor gripei. Se administrează sub formă de extract, eventual în asociere cu pulberea plantei, condiționat sub formă de comprimate sau capsule.
Recomandări: astragalusul poate fi administrat în orice fază a gripei, fiind eficient inclusiv pentru eliminarea complicațiilor (pneumonii, bronșite, sinuzite etc.). De asemenea, această plantă este excelentă și pentru persoanele sănătoase, pentru prevenirea gripei.
Cum se administrează: se iau pe stomacul gol câte 0,2-0,4 g, de trei ori pe zi, în cure de 2-4 săptămâni. Poate fi administrat deopotrivă copiilor și adulților, fiind foarte bine tolerat de digestie, iar potențialul alergen al acestei rădăcini este extrem de redus.
Corelația cu tratamentul alopat: rădăcina de astragalus este un ajutor de nădejde la tratamentul cu antivirale și antibiotice, potențându-le acestora acțiunea terapeutică și diminuându-le efectele adverse.
Inamicii tusei - mierea și iarba-mare
Mierea de albine nu mai are nevoie de niciun fel recomandare, efectele sale calmante și antiseptice fiind bine cunoscute. Iarba-mare (Inula helenium) este o plantă de munte, cu flori mari și galbene, a cărei rădăcină face minuni în cazul tusei, al secrețiilor bronșice în exces și al acumulării de lichid intrapleural.
Recomandări: mierea de albine polifloră se recomandă în primele faze ale răcelii, când apare tusea iritativă, uscată; iarba-mare se ia în faza a doua, atunci când tusea devine umedă, profundă, cu multe secreții.
Cum se administrează: în faza iritativă a tusei, se iau câte 1-2 lingurițe de miere lichidă, eventual amestecate cu puțin praf de scorțișoară, la câte 30 de minute. În faza productivă a tusei, se adaugă pulberea de rădăcină de iarbă-mare (obținută prin măcinarea cu râșnița electrică de cafea), din care se ia câte o jumătate de linguriță la 4-6 ore, cu puțină apă.
Durata tratamentului: administrarea mierii și a rădăcinii de iarbă-mare se face atâta timp cât tușim, dozele reducându-se pe măsură ce intensitatea tusei scade. În cazul în care, după boală, rămânem cu o tuse uscată, este bine să facem un consult de specialitate la medicul pneumolog, care este în măsură să depisteze eventuale complicații nedorite.
Uleiurile volatile - antibiotice naturale
În cazul răcelilor, se recomandă în mod special:
* Uleiul de mentă (Mentha piperita) - desfundă rapid căile respiratorii superioare, are un efect răcoritor în cazul febrei și ușurează respirația (dilată bronhiile, stimulează centrul respirației din creier).
* Uleiul de arbore de ceai (Melaleuca alternifolia) - are o acțiune directă de distrugere a virușilor, bacteriilor și a altor microorganisme, prevenind apariția complicațiilor gripei.
* Uleiul de pin siberian (Pinus sibirica) - are o acțiune aproape magică asupra plămânilor și arborelui bronșic, stopând accesele de tuse, prevenind complicațiile pulmonare, decongestionând de secreții căile respiratorii inferioare. Are și o acțiune excelentă asupra psihicului, conferind tonusul necesar pentru a ne vindeca rapid.
* Uleiul de cimbru (Thymus vulgaris) - este un antibiotic imbatabil, recomandat în toate complicațiile bacteriene ale răcelilor.
Mod de administrare:
1. Inhalația cu uleiuri volatile - într-un vas cu apă fierbinte se pun 1-2 picături de ulei volatil de cimbru și 1-2 picături de ulei de mentă. Se acoperă capul și vasul cu un prosop, se apropie nările de vas și se inspiră vaporii degajați, vreme de câteva minute. Apoi, pacientul se va relaxa la orizontală, bine învelit și ferit de contactul cu curenții de aer sau cu frigul. Această procedură desfundă căile respiratorii, decongestionează sinusurile, reduce durerile de cap și accelerează procesele de vindecare. Este contraindicată în cazul pneumoniilor, unde, în schimb, are un efect foarte bun următoarea aplicație externă cu uleiuri volatile:
2. Masajul cu uleiuri volatile - într-o lingură de unguent obișnuit (de gălbenele, de exemplu) se pun câte 1-2 picături de ulei volatil de mentă, de pin siberian și de arbore de ceai, și se amestecă bine. Acest preparat se întinde pe torace, atât pe zona anterioară, cât și pe cea posterioară, cu mișcări line, până când tot unguentul intră în piele. Uleiurile volatile au capacitatea de a penetra toate țesuturile epiteliale, fiind preluate de circulația sanguină și acționând direct la nivelul plămânilor și al căilor respiratorii inferioare.