Din reţetele domnului farmacist Bobaru: Florile primăverii

Brebeneii, ghioceii şi toporaşii

- Una din marile bucurii ale primăverii este mersul în pădure, la adunat de flori. Imediat ce soarele lui Martie începe să dezmierde pământul, de sub straturile de frunze uscate ies la iveală - atât de fragezi şi de plăpânzi - ghioceii, brebeneii şi toporaşii, înviorând pădurea cu petalele lor colorate în alb, galben şi violet. Bune de mirosit şi de aşezat la vedere, într-o glastră, primele flori ale primăverii sunt tot atât de bune la sănătate, în ciuda fragilităţii lor. Iar dacă vă e milă să le scurtaţi viaţa abia începută, mulţumiţi-le în gând pentru folosul pe care îl aduc -

Brebeneii (Corydalis cava)

Descriere

Brebeneii sunt relativ uşor de identificat, având în vedere că sunt cam singurele plante înflorite la înce­put de primăvară, alături de ghiocei. Au flori de dife­rite culori, albe, galbene, roz, violete, cu petale "su­date" în formă de cupă, ca la gura-leului, şi două frun­ze peţiolate lung. În pământ au un bulb sferic, cu su­prafaţa rugoasă sau plină de zbârcituri. Se pot con­funda cu bulbii de crocus sau şofran. Au culoarea galben-brun până la brun roşcat, la exterior, şi alb-cenuşii sau gălbui în secţiune, cu gust amar, fără miros.

Recoltare şi uscare

De la Brebenel se folosesc bulbii (Bulbus cory­dalidis), care se recoltea­ză după înflorire, când tulpina, florile şi frunzele s-au ofilit, iar bulbul s-a format şi s-a maturizat. După recoltare şi îndepăr­tarea tunicii exterioare, bulbii se taie în rondele, precum ceapa, şi se pun la uscat în strat subţire în locuri bine aerisite, răsfirându-se zilnic, pentru a preveni mucegăirea. Se poate face şi o uscare arti­ficială mai rapidă, într-un cuptor de aragaz, la foc mic, cu uşa întredeschisă, sau într-un cuptor elec­tric cu convecţie. (Se usucă la 60-70°C.)

Compoziţia chimică

Bulbii de brebenei conţin alcaloizi, dintre care bulbocalpina şi coridalina sunt cei mai importanţi ca efecte terapeutice. Au însă şi un potenţial toxic, de care trebuie să se ţină seama.

Preparate din brebenei

Tinctura
Având în vedere că tratamentul prevede un dozaj precis, pentru bolile prezentate mai jos cea mai indi­ca­tă formă farmaceutică care se poate obţine din bre­benei este tinctura.
Mod de preparare: 10 grame de bulbi de brebenei uscaţi şi mărunţiţi groscior (cântărite, nu măsurate cu linguriţa sau lingura) se pun la macerat în 100 ml al­cool alimentar sau alt produs distilat obţinut în gos­po­dărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, apoi se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, înde­păr­tându-se eventualul reziduu depus pe fundul vasu­lui. Se com­ple­tează cu alcool până la cantitatea de 100 ml. Se păs­trează în flacoane de sticlă sau plastic prevăzu­te cu dop-pipetă. Terme­nul de valabilitate este de doi ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe pe­rioada păstrării, se agită flaconul înainte de utili­zare.

Tratamente interne

* Afecţiuni neurologice şi ale sistemului nervos central - Boala Parkinson, agitaţia psihomotorie, delirium tremens
Se foloseşte tinctura, câte 20 de picături, de două ori pe zi, puse în ceai de saschiu sau ginkgo biloba.
Atenţionare! Respectând dojazul şi tehnica de pre­parare a tincturii, ea poate da rezultate salutare pentru persoanele cu afecţiunile menţionate mai sus. Se recomandă ca tratamentul să se facă sub supravegherea unui medic fitoterapeut, membru al Asociaţiei române a medicilor fitoterapeuţi, auto­tra­tamentul cu preparate obţinute din brebenei fiind, altfel, destul de riscant.

Tratament fitosanitar pentru combaterea insectelor

Pentru a obţine recolte cât de cât mulţumitoare tre­buie să încercăm să combatem ciupercile şi in­sectele din culturi cu alte mijloace decât cele chi­mice, de sinteză.
Un remediu natural eficient contra insectelor este extractul obţinut din bulbi de brebenel (datorită coridalinei, care are efect paralizant asupra larvelor şi viermilor).
Reţetă: se iau 100 grame bulbi tăiaţi şi uscaţi, se pun la macerat în 200 ml apă fiartă, lăsându-se două zile. Se stoarce preparatul şi se filtrează, iar extractul rezultat se amestecă cu 10 litri de apă. Se stropesc po­mii cu ajutorul unui vermorel, în perioadele optime, recomandate de specialiştii în pomicultură.


Ghioceii (Galanthus nivalis)

O observaţie

În urmă cu 50-60 de ani, copil fiind, plecam la cules de ghiocei abia în primele zile ale lui martie, pentru că atunci se iveau covoare albe de flori în pădure. În ultimii 10-15 ani, observ că ghioceii înfloresc în plină iarnă, chiar în a doua ju­mă­­tate a lunii ianuarie, o ano­ma­lie datorată modificărilor clima­te­rice la scară planetară. Plan­tele nu ne înşeală.

Descriere

Capişoanele albe ale flo­rilor, aşa de asemănătoare cu clo­poţeii îngerilor din poveştile pen­tru copii, sunt imposibil de confundat. La fel şi mireasma lor proaspătă, răcoroasă, amintind de zăpezile care s-au dus.

Compoziţia chimică şi posibile utili­zări terapeutice

Principiile active din bulbii de ghiocei sunt ga­lantamina, tazetina şi licroina. Interes pentru me­dicină prezintă galantamina, un alcaloid utilizat ca tratament în bolile neurologice: hemiplegii (paralizie a unei jumătăţi a corpului, stân­ga sau dreapta), he­mipareze (reducere semnificativă a mişcărilor volun­tare ale corpului), sechele de polio­mielită şi boli trombo­embolice. În ultima perioadă, în marile clinici din lume se testează efectul galanta­minei în boala Alzheimer. În România sunt peste 275.000 de per­soane cu această formă de demenţă senilă. Dacă se va dovedi efica­citatea galantaminei, ar fi încă o do­vadă că plantele au un cuvânt greu de spus chiar şi în cele mai grave dintre boli. Multe medicamente pre­parate prin sinteză s-au izolat iniţial din plante şi apoi s-au sintetizat pe cale chimică: papaverina din mac, efedrina din cârcel (E­phe­dra distachya), atropina din mătrăgună, scopo­lamina din măselariţă, digitalina din degeţel, vincamina din saschiu şi exemplele ar putea continua.


Toporaşii (Violetele) (Viola odorata)

Generalităţi

Moda lor supremă a fost în perioada interbelică, când doamnele elegante le purtau prinse în bucheţele, la reverul taioarelor, iar parfumul de violete era darul suprem pe care şi-l putea dori o femeie. Tot mai rare, chiar şi în coşărcile florăreselor, pline ochi de flori de import, suavele violete parfumează mai mult amin­tirile unor vremuri trecute. Noroc cu farmacia naturii, care o preţuieşte în continuare, pentru virtuţile ei tămădui­toare.

Descriere

Toporaşii se recunosc dintr-o mie prin aroma lor minunată şi prin flo­rile lor violete, uşor brumate şi "uni­ce la părinţi" (pe fiecare tulpină creş­te o singură floare).

Compoziţia chimică

Florile conţin un ulei volatil ce degajă un par­fum puternic, dar delicat, mucilagii şi un antocian, ce dă culorea albastru-violet specifică toporaşilor. Frunzele conţin rutozid şi sa­po­nozide, iar rădăcinile, sapo­no­zide şi un alcaloid numit odo­ran­tină, răspunzător de ac­ţiunea emetică.

Recoltare şi uscare

În scopuri terapeutice se fo­losesc florile, frunzele şi ră­dă­cina. Florile se adună în timpul înfloririi, frunzele în martie-aprilie, iar rădăcinile se recol­tează primăvara devreme sau toamna.
Uscarea se face cel mai bine pe cale naturală. Ră­dă­cinile se pot usca şi artificial, în cuptorul araga­zu­lui, cu uşa întredeschisă. Natural, uscarea se face la um­bră, în strat subţire, pe coli de hârtie sau rogo­jini, în spaţii aerisite, în poduri acoperite de preferinţă cu tablă, în şoproane, verande, iar la bloc, pe balcon. Du­pă uscare, se ambalează în săculeţi de tifon sau pungi de hârtie. Se păstrează până la momentul pro­cesării, ca plantă întreagă, mărun­ţindu-se doar înainte de fo­lo­sire.

Preparate din toporaşi

Maceratul
Se folosesc florile uscate. Are proprietăţi expecto­rante, recomandate în afecţiunile aparatului respirator.
Mod de preparare: 2 linguriţe de flori uscate se lasă la macerat timp de 3 ore, în 150 ml apă, la tempe­ratura camerei, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust.

Infuzia
Mod de preparare: 2 linguri frunze uscate şi mă­run­ţite groscior se infuzează cu 250 ml de apă fiartă, se lasă în vas 30 de minute, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust, cu miere.

Decoctul
Mod de preparare: 2 linguri de rădăcină uscată şi mărunţită groscior se fierb la foc mic, timp de 30 minute, în 250 ml apă, într-un vas din inox sau emai­lat. La final se completează apa evaporată. Se filtrea­ză fierbinte prin tifon sau vată medicinală, umectată cu puţină apă. Se îndulceşte după gust, cu miere, ca şi infuzia. Decoctul de toporaşi se foloseşte extern, în tratamentul diferitelor boli ale pielii.

Tinctura
Mod de preparare: 20 grame de frunze sau rădă­cină de toporaşi se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obţinut în gospodă­rie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la de­cantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o de­plină limpezire. Se trece uşor partea lim­pede într-un alt flacon, îndepărtându-se even­tualul reziduu care s-a depus pe fun­dul vasu­lui. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plas­tic, prevăzute cu dop-pipetă. Termenul de valabi­litate este de doi ani de la data prepară­rii. Dacă se observă de­puneri pe perioada păs­­trării, se agită fla­conul înainte de utilizare.

Vinul medicinal
Mod de preparare: 20 grame de flori us­cate de toporaşi se lasă la macerat într-un litru vin alb, timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile, vinul se fil­trează şi se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Rezultă un vin roz-violet, cu un mi­ros şi gust deosebit de plăcute. Termenul de valabilitate este de un an de zile, dacă vinul folosit la preparare are con­centraţia alcoolică de cel puţin 11 grade.

Sirop de toporaşi
Se obţine din flori, astfel: 20 grame (4 linguri) de flori uscate se fierb câteva minute în 500 ml apă. După răcire se filtrează, iar filtratul se amestecă cu 500 g zahăr, ţinându-se la foc mic, pe aragaz, până la com­ple­ta dizolvare a zahărului. Se dă în clocot câteva mi­nute şi se filtrează când este cald. Se obţine un sirop de culoare violetă, cu gust plăcut. A fost fo­lo­sit în tre­cut drept corector de culoare în indus­tria ali­men­tară şi medicamentoasă, mai ales la siro­pu­rile pentru copii. În gospodărie, se poate fo­lo­si pen­tru însiroparea blaturilor de torturi sau pră­jituri. As­tăzi, corectorii de cu­loa­re (co­lo­ranţii alimentari) sunt sub­stan­ţe de sinteză, făcând parte din grupa E-100.

Tratamente

* Boli ale aparatului respirator (laringite, traheite, bronşite, bronho-pneumonii, astm bronşic)
Se foloseşte ca expectorant, ac­ţiu­nea datorându-se saponozidelor din ră­dă­cină.
Maceratul: se beau câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Infuzia: se beau 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Decoctul: se beau câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcit după gust, cu miere.

* Bolile aparatului vascular (bolile capilarelor - fragilitate capilară, vase sparte la nivelul membrelor inferioare)
Infuzia: se beau 3 căni de ceai pe zi, îndulcit după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de pi­că­turi, de 3 ori pe zi, adăugate în­tr-o cană de ceai de saschiu.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 3 ori pe zi, după masă.

* Emetic şi purgativ (când voma şi purgaţia trebuie provocate, în cazul unei intoxicaţii de cauze diverse: alimentare, medicamentoase sau de altă natură)
Se foloseşte un decoct de rădăcină de toporaşi, preparat după metoda descrisă mai sus, folosind însă o cantitate dublă de rădăcină, adică 4 linguri, la aceeaşi cantitate de apă (o cană). Se bea ceaiul călduţ, neîn­dulcit.

* Etilismul cronic
Alcoolismul cronic se poate considera o into­xi­caţie, iar odorantina din rădăcina de toporaşi poate fi o soluţie în combaterea alcoolismului. Se foloseşte un decoct foarte concentrat, obţinut astfel: 4 linguri de rădăcină uscată de toporaşi, măcinată groscior, se fierb în 200 ml de apă, până când scade la jumătate. Se filtrează şi se bea. Se consumă apoi o cantitate mo­derată dintr-o băutură slab alcoolică, un pahar de vin sau o sticlă de bere. Se repetă procedeul din 3 în 3 zile. Apare un disconfort care se manifestă prin grea­ţă, înroşirea feţei, dureri de cap, creându-se în timp o repulsie faţă de băutură. Reuşita apare numai dacă alcoolicul cooperează şi acceptă acest tratament.

Pentru informaţii despre procesarea plantelor me­dicinale sau despre alte preparate produse în labora­torul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galaţi nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@ yahoo.com Pre­paratele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei http://farmaciafaltis.ro/
Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică far­­maceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.