- Una din marile bucurii ale primăverii este mersul în pădure, la adunat de flori. Imediat ce soarele lui Martie începe să dezmierde pământul, de sub straturile de frunze uscate ies la iveală - atât de fragezi și de plăpânzi - ghioceii, brebeneii și toporașii, înviorând pădurea cu petalele lor colorate în alb, galben și violet. Bune de mirosit și de așezat la vedere, într-o glastră, primele flori ale primăverii sunt tot atât de bune la sănătate, în ciuda fragilității lor. Iar dacă vă e milă să le scurtați viața abia începută, mulțumiți-le în gând pentru folosul pe care îl aduc -
Brebeneii (Corydalis cava)
Descriere
Brebeneii sunt relativ ușor de identificat, având în vedere că sunt cam singurele plante înflorite la început de primăvară, alături de ghiocei. Au flori de diferite culori, albe, galbene, roz, violete, cu petale "sudate" în formă de cupă, ca la gura-leului, și două frunze pețiolate lung. În pământ au un bulb sferic, cu suprafața rugoasă sau plină de zbârcituri. Se pot confunda cu bulbii de crocus sau șofran. Au culoarea galben-brun până la brun roșcat, la exterior, și alb-cenușii sau gălbui în secțiune, cu gust amar, fără miros.
Recoltare și uscare
De la Brebenel se folosesc bulbii (Bulbus corydalidis), care se recoltează după înflorire, când tulpina, florile și frunzele s-au ofilit, iar bulbul s-a format și s-a maturizat. După recoltare și îndepărtarea tunicii exterioare, bulbii se taie în rondele, precum ceapa, și se pun la uscat în strat subțire în locuri bine aerisite, răsfirându-se zilnic, pentru a preveni mucegăirea. Se poate face și o uscare artificială mai rapidă, într-un cuptor de aragaz, la foc mic, cu ușa întredeschisă, sau într-un cuptor electric cu convecție. (Se usucă la 60-70°C.)
Compoziția chimică
Bulbii de brebenei conțin alcaloizi, dintre care bulbocalpina și coridalina sunt cei mai importanți ca efecte terapeutice. Au însă și un potențial toxic, de care trebuie să se țină seama.
Preparate din brebenei
Tinctura
Având în vedere că tratamentul prevede un dozaj precis, pentru bolile prezentate mai jos cea mai indicată formă farmaceutică care se poate obține din brebenei este tinctura.
Mod de preparare: 10 grame de bulbi de brebenei uscați și mărunțiți groscior (cântărite, nu măsurate cu lingurița sau lingura) se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat obținut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, apoi se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu depus pe fundul vasului. Se completează cu alcool până la cantitatea de 100 ml. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic prevăzute cu dop-pipetă. Termenul de valabilitate este de doi ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Tratamente interne
* Afecțiuni neurologice și ale sistemului nervos central - Boala Parkinson, agitația psihomotorie, delirium tremens
Se folosește tinctura, câte 20 de picături, de două ori pe zi, puse în ceai de saschiu sau ginkgo biloba.
Atenționare! Respectând dojazul și tehnica de preparare a tincturii, ea poate da rezultate salutare pentru persoanele cu afecțiunile menționate mai sus. Se recomandă ca tratamentul să se facă sub supravegherea unui medic fitoterapeut, membru al Asociației române a medicilor fitoterapeuți, autotratamentul cu preparate obținute din brebenei fiind, altfel, destul de riscant.
Tratament fitosanitar pentru combaterea insectelor
Pentru a obține recolte cât de cât mulțumitoare trebuie să încercăm să combatem ciupercile și insectele din culturi cu alte mijloace decât cele chimice, de sinteză.
Un remediu natural eficient contra insectelor este extractul obținut din bulbi de brebenel (datorită coridalinei, care are efect paralizant asupra larvelor și viermilor).
Rețetă: se iau 100 grame bulbi tăiați și uscați, se pun la macerat în 200 ml apă fiartă, lăsându-se două zile. Se stoarce preparatul și se filtrează, iar extractul rezultat se amestecă cu 10 litri de apă. Se stropesc pomii cu ajutorul unui vermorel, în perioadele optime, recomandate de specialiștii în pomicultură.
Ghioceii (Galanthus nivalis)
O observație
În urmă cu 50-60 de ani, copil fiind, plecam la cules de ghiocei abia în primele zile ale lui martie, pentru că atunci se iveau covoare albe de flori în pădure. În ultimii 10-15 ani, observ că ghioceii înfloresc în plină iarnă, chiar în a doua jumătate a lunii ianuarie, o anomalie datorată modificărilor climaterice la scară planetară. Plantele nu ne înșeală.
Descriere
Capișoanele albe ale florilor, așa de asemănătoare cu clopoțeii îngerilor din poveștile pentru copii, sunt imposibil de confundat. La fel și mireasma lor proaspătă, răcoroasă, amintind de zăpezile care s-au dus.
Compoziția chimică și posibile utilizări terapeutice
Principiile active din bulbii de ghiocei sunt galantamina, tazetina și licroina. Interes pentru medicină prezintă galantamina, un alcaloid utilizat ca tratament în bolile neurologice: hemiplegii (paralizie a unei jumătăți a corpului, stânga sau dreapta), hemipareze (reducere semnificativă a mișcărilor voluntare ale corpului), sechele de poliomielită și boli tromboembolice. În ultima perioadă, în marile clinici din lume se testează efectul galantaminei în boala Alzheimer. În România sunt peste 275.000 de persoane cu această formă de demență senilă. Dacă se va dovedi eficacitatea galantaminei, ar fi încă o dovadă că plantele au un cuvânt greu de spus chiar și în cele mai grave dintre boli. Multe medicamente preparate prin sinteză s-au izolat inițial din plante și apoi s-au sintetizat pe cale chimică: papaverina din mac, efedrina din cârcel (Ephedra distachya), atropina din mătrăgună, scopolamina din măselariță, digitalina din degețel, vincamina din saschiu și exemplele ar putea continua.
Toporașii (Violetele) (Viola odorata)
Generalități
Moda lor supremă a fost în perioada interbelică, când doamnele elegante le purtau prinse în buchețele, la reverul taioarelor, iar parfumul de violete era darul suprem pe care și-l putea dori o femeie. Tot mai rare, chiar și în coșărcile florăreselor, pline ochi de flori de import, suavele violete parfumează mai mult amintirile unor vremuri trecute. Noroc cu farmacia naturii, care o prețuiește în continuare, pentru virtuțile ei tămăduitoare.
Descriere
Toporașii se recunosc dintr-o mie prin aroma lor minunată și prin florile lor violete, ușor brumate și "unice la părinți" (pe fiecare tulpină crește o singură floare).
Compoziția chimică
Florile conțin un ulei volatil ce degajă un parfum puternic, dar delicat, mucilagii și un antocian, ce dă culorea albastru-violet specifică toporașilor. Frunzele conțin rutozid și saponozide, iar rădăcinile, saponozide și un alcaloid numit odorantină, răspunzător de acțiunea emetică.
Recoltare și uscare
În scopuri terapeutice se folosesc florile, frunzele și rădăcina. Florile se adună în timpul înfloririi, frunzele în martie-aprilie, iar rădăcinile se recoltează primăvara devreme sau toamna.
Uscarea se face cel mai bine pe cale naturală. Rădăcinile se pot usca și artificial, în cuptorul aragazului, cu ușa întredeschisă. Natural, uscarea se face la umbră, în strat subțire, pe coli de hârtie sau rogojini, în spații aerisite, în poduri acoperite de preferință cu tablă, în șoproane, verande, iar la bloc, pe balcon. După uscare, se ambalează în săculeți de tifon sau pungi de hârtie. Se păstrează până la momentul procesării, ca plantă întreagă, mărunțindu-se doar înainte de folosire.
Preparate din toporași
Maceratul
Se folosesc florile uscate. Are proprietăți expectorante, recomandate în afecțiunile aparatului respirator.
Mod de preparare: 2 lingurițe de flori uscate se lasă la macerat timp de 3 ore, în 150 ml apă, la temperatura camerei, după care se filtrează. Se îndulcește după gust.
Infuzia
Mod de preparare: 2 linguri frunze uscate și mărunțite groscior se infuzează cu 250 ml de apă fiartă, se lasă în vas 30 de minute, după care se filtrează. Se îndulcește după gust, cu miere.
Decoctul
Mod de preparare: 2 linguri de rădăcină uscată și mărunțită groscior se fierb la foc mic, timp de 30 minute, în 250 ml apă, într-un vas din inox sau emailat. La final se completează apa evaporată. Se filtrează fierbinte prin tifon sau vată medicinală, umectată cu puțină apă. Se îndulcește după gust, cu miere, ca și infuzia. Decoctul de toporași se folosește extern, în tratamentul diferitelor boli ale pielii.
Tinctura
Mod de preparare: 20 grame de frunze sau rădăcină de toporași se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obținut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop-pipetă. Termenul de valabilitate este de doi ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vinul medicinal
Mod de preparare: 20 grame de flori uscate de toporași se lasă la macerat într-un litru vin alb, timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile, vinul se filtrează și se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Rezultă un vin roz-violet, cu un miros și gust deosebit de plăcute. Termenul de valabilitate este de un an de zile, dacă vinul folosit la preparare are concentrația alcoolică de cel puțin 11 grade.
Sirop de toporași
Se obține din flori, astfel: 20 grame (4 linguri) de flori uscate se fierb câteva minute în 500 ml apă. După răcire se filtrează, iar filtratul se amestecă cu 500 g zahăr, ținându-se la foc mic, pe aragaz, până la completa dizolvare a zahărului. Se dă în clocot câteva minute și se filtrează când este cald. Se obține un sirop de culoare violetă, cu gust plăcut. A fost folosit în trecut drept corector de culoare în industria alimentară și medicamentoasă, mai ales la siropurile pentru copii. În gospodărie, se poate folosi pentru însiroparea blaturilor de torturi sau prăjituri. Astăzi, corectorii de culoare (coloranții alimentari) sunt substanțe de sinteză, făcând parte din grupa E-100.
Tratamente
* Boli ale aparatului respirator (laringite, traheite, bronșite, bronho-pneumonii, astm bronșic)
Se folosește ca expectorant, acțiunea datorându-se saponozidelor din rădăcină.
Maceratul: se beau câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Infuzia: se beau 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Decoctul: se beau câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcit după gust, cu miere.
* Bolile aparatului vascular (bolile capilarelor - fragilitate capilară, vase sparte la nivelul membrelor inferioare)
Infuzia: se beau 3 căni de ceai pe zi, îndulcit după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de saschiu.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 3 ori pe zi, după masă.
* Emetic și purgativ (când voma și purgația trebuie provocate, în cazul unei intoxicații de cauze diverse: alimentare, medicamentoase sau de altă natură)
Se folosește un decoct de rădăcină de toporași, preparat după metoda descrisă mai sus, folosind însă o cantitate dublă de rădăcină, adică 4 linguri, la aceeași cantitate de apă (o cană). Se bea ceaiul călduț, neîndulcit.
* Etilismul cronic
Alcoolismul cronic se poate considera o intoxicație, iar odorantina din rădăcina de toporași poate fi o soluție în combaterea alcoolismului. Se folosește un decoct foarte concentrat, obținut astfel: 4 linguri de rădăcină uscată de toporași, măcinată groscior, se fierb în 200 ml de apă, până când scade la jumătate. Se filtrează și se bea. Se consumă apoi o cantitate moderată dintr-o băutură slab alcoolică, un pahar de vin sau o sticlă de bere. Se repetă procedeul din 3 în 3 zile. Apare un disconfort care se manifestă prin greață, înroșirea feței, dureri de cap, creându-se în timp o repulsie față de băutură. Reușita apare numai dacă alcoolicul cooperează și acceptă acest tratament.
Pentru informații despre procesarea plantelor medicinale sau despre alte preparate produse în laboratorul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@ yahoo.com Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei http://farmaciafaltis.ro/
Farmacia sa deține "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciștilor din România.