O artă seculară
Către anul 550 î.Hr., Cresus, regele Lydiei, nu mai ştia la ce măsuri să recurgă pentru a se opune puterii crescânde a rivalului său, regele Persiei, Cyrus. Deşi nu credea în puterile ghicitorilor, Cresus s-a hotărât să pună la încercare cele mai cunoscute şapte oracole de pe atunci.
Conform istoricului grec Herodot, fiecare dintre cei şapte ghicitori a primit un mesaj, care îi cerea să ghicească exact tot ce va face Cresus într-o zi anume, fixată de către el. Când a sosit ziua cu pricina, Cresus a sperat să păcălească oracolele, imaginându-şi acţiunile cele mai imprevizibile.
Doar Pytia, preoteasa lui Apollo de la Delfi, ale cărei viziuni profetice erau, după cum se bănuieşte, legate de o stare de transă produsă de inhalarea unor vapori misterioşi care ieşeau dintr-o prăpastie, a reuşit să stabilească o conexiune de telepatie corectă. Pytia a spus: "Chiar dacă un om nu vorbeşte, eu pot să-l înţeleg. Gândurile celor tăcuţi nu-mi sunt ascunse. Simt o broască ţestoasă fierbând împreună cu un miel. Ele sunt acoperite cu un capac de bronz". Chiar în ziua aceea, Cresus îşi dorise să mănânce o tocană de miel şi de broască ţestoasă, fierte într-o oală de bronz. Preoteasa din Delfi ghicise cu adevărat dorinţa regelui. Convins de harul clarviziunii cu care era înzestrată Pytia, Cresus s-a hotărât să-şi joace destinul pe-o întrebare: să atace regatul lui Cyrus sau nu? Pytia i-a răspuns în felul ei enigmatic: "Când vei traversa Halysul, un imperiu imens se va pierde". Interpretând declaraţia în favoarea sa, Cresus s-a hotărât să atace Persia, dar a fost învins. După cum a prezis oracolul, "un imperiu imens s-a pierdut", dar acela a fost al său...
Filtrul catolic
Manifestările paranormale divinatorii figurează din abundenţă în Biblie. Cu toate acestea, Biserica Catolică le validează extrem de greu. În secolul al XVI-lea, darul clarviziunii trebuia supus unei veritabile anchete, numită "Promotor fidei", creată în 1587 de papa Sixtus al V-lea, pentru a acorda beatificarea şi canonizarea. Cel însărcinat să ancheteze miracolele sfinţilor, un adevărat "procuror al credinţei", întreprindea călătorii lungi, pentru a găsi dovezi. Numai atunci când era complet convins de realitatea minunii recomanda canonizarea.
Un secol mai târziu, comunitatea ştiinţifică aflată în dezvoltare a început să se intereseze în mod oficial de capacităţile paranormale. Cel mai mare dintre specialiştii epocii a fost astrologul şi astronomul englez John Dee. Consilier al reginei Elisabeta a Angliei, menit să prezică acţiunile politice şi militare ale francezilor în timpul războiului de o sută de ani, el a fost primul prezicător-spion al istoriei occidentale. Era aşa de bun, încât semnătura sa secretă de agent de informare (nume de cod 007) a rezistat peste vreme, fiind de notorietate şi azi.
Secolele următoare au dat puterilor paranormale o existenţă "legală". În secolul al XVIII-lea, devenise o obişnuinţă ca oamenii să meargă la clarvăzători, iar popularitatea crescândă a acestora i-a făcut şi pe politicieni să apeleze la ei.
În umbra unchiului Sam
În anii '40, preşedintele american Roosevelt o consulta frecvent pe clarvăzătoarea Jeane Dixon, celebră pentru faptul că prezisese concurenţa pe care URSS o va face Statelor Unite în cucerirea spaţiului, trimiţând primul om pe Lună, în 1965. Jimmy Carter a fost şi el un susţinător fervent al programelor de clarviziune, care şi-au făcut apariţia în anul 1970, în cadrul NASA. În anul 1980, atracţia lui Reagan pentru prezicători a creat un scandal de proporţii, afirmându-se chiar că vicepreşedintele George Bush a fost ales la sugestia unui astrolog. Sub administraţia lui Reagan, consultarea mediumurilor a atins paroxismul. Foarte controversatele şi secretele proiecte ale clarviziunii de la distanţă, finanţate de CIA, armata americană şi Consiliul Naţional de Cercetare, au permis testarea calităţilor paranormale ale unor membri ai armatei americane, în vederea stabilirii unor strategii optime, elaborate pe baza "viziunilor" lor. Ţara care se numea cu mândrie "prima naţiune a lumii" făcea cercetări care ţin de "altă lume". De curând, s-a descoperit că Hillary, soţia preşedintelui Clinton, caută şi ea sfaturi de la "spirite mari", cum ar fi Eleanor Roosevelt sau Mahatma Gandhi.
Nimeni nu este ferit
Între 1928 şi 1933, gurul prezicător al lui Hitler a fost Erik Jan Hanussen, un medium cu celebre însuşiri de hipnotizare, pe care Führerul de tristă amintire îl consulta la fiecare început de an. Conform cercetătorului american Mel Gordon de la Universitatea Berkeley, Hitler "era fascinat de orice persoană capabilă să sondeze abisurile psihismului". Îngrijoraţi de influenţa mediumului asupra lui Hitler, apropiaţii acestuia au scotocit în trecutul ciudatului astrolog, care pretindea că se trage din aristocraţia daneză. Au descoperit cu stupoare că era un fost actor, pe nume Hermann Steinschneider. Sigur de originile evreieşti ale omului care se bucura de totala încredere a lui Hitler, şeful SS-ului şi al Gestapo-ului, Hermann Goering, a pus să fie asasinat. Acest lucru s-a făcut, cu discreţie, pe 25 martie 1933.
În acelaşi moment, în Rusia, Iosif Visarionovici Stalin spunea: "Nu trebuie să laşi nimic în seama hazardului atunci când eşti şef de stat". Drept urmare, pe toată durata celui de-al doilea război mondial, el s-a lăsat sfătuit de prezicerile lui Wolf Messing, un medium polonez care îşi câştigase până atunci existenţa făcând demonstraţii de telepatie într-un teatru.
În 1995, viaţa politică mexicană a fost zguduită de un scandal. Afirmând că este sfătuită de către spiritul lui John Kennedy, clarvăzătoarea La Paca şi-a oferit serviciile guvernului mexican. Într-un târziu, s-a dovedit că ea se numea de fapt Francisca Zetina Chavez, o criminală de rang înalt, care amesteca profeţiile şi corupţia pentru a organiza uciderea apropiaţilor preşedintelui Carlos Salinas.
Dar nu toţi mediumii sunt nişte şarlatani şi, în ciuda avatarurilor predecesorilor lor, Boris Elţîn, de pildă, nu se ascunde să recunoască deschis că a apelat la serviciile Djunei Davitasvili atât pentru sfaturi de sănătate, cât şi politice. În Spania, încă din 1976, maiestatea sa, regele Juan Carlos, o consulta oficial pe clarvăzătoarea franceză Elizabeth Teissier, care i-a prezis faimosul puci împotriva guvernului spaniol ratat de ETA, în 1981.
Un star al ghicitului în cafea
Misteriosul tânăr aflat în faţa lui Yasser Arafat a solicitat câteva clipe de relaxare şi... o cafea. Aşezat pe un scaun, şi-a provocat fără niciun fel de dificultate o stare de transă, cu respiraţia aproape oprită şi ochii închişi. Apoi, când cafeaua a fost adusă, a început să bea din ea, tacticos. În sfârşit, după ce ceaşca a fost golită, cu o mişcare dibace, tânărul a răsturnat-o cu gura în jos. "Lăsaţi-o aşa, nemişcată", i s-a adresat conducătorului palestinian. "E nevoie să treacă două-trei ore înainte de a putea să citesc în ea."
Originar din Ierusalim, Mussa El-Moghrabi era, la doar şaptesprezece ani, un reputat medium şi prezicător, maestru al ghicitului în cafea. Frizer de profesie, datorită exactităţii pronosticurilor pe care le făcea, şi-a părăsit meseria, devenind consilier angajat al guvernului palestinian şi al lui Yasser Arafat. "Mussa este un fenomen", spunea despre el sora sa, într-un interviu. "Şeful statului îl consultă pas de pas, cu toate că lucrul acesta nu va fi recunoscut niciodată oficial. Niciun politician nu va recunoaşte vreodată că cele mai importante decizii sunt luate în funcţie de desenele conturate în zaţul dintr-o ceaşcă de cafea. Nimeni n-a uitat criticile dure la adresa lui Nancy Reagan, soţia fostului preşedinte american, atunci când a recunoscut, într-un interviu, că recurge adesea la sfaturile unui astrolog. În plus, Coranul îi consideră pe toţi ghicitorii drept şarlatani. Cu toate acestea, în ciuda interdicţiilor religioase şi a riscurilor unor campanii mediatice negative, elitele palestiniene recurg la serviciile ghicitorilor."
Harul ghicitului l-a ajutat pe Mussa El-Moghrabi să devină şi un celebru vindecător, solicitat chiar şi de marile spitale din... Israel, pentru precizia diagnosticelor pe care le stabileşte. Banii n-au miros, şi tânărul arab îşi oferea cu bunăvoinţă priceperea cu care a fost înzestrat oricui avea nevoie de ea. Prezicerile sale au devenit pentru un mare număr de oameni cheia viitorului. Se spune chiar că mai mult de jumătate din miniştrii lui Arafat purtau la gât amulete fabricate de El-Moghrabi, care a primit titlul de "Al'ajib", adică "omul care face miracole". Chiar şi oamenii foarte săraci din Palestina s-au bucurat de divinaţiile acestui fost frizer, care a devenit extrem de popular, distribuind cu mărinimie oricui are nevoie amuletele făcute de el. Fascinaţia conducătorilor lumii pentru arta şi forţa ghicitului este aceeaşi, încă din preistorie.
Mussa - miraculosul
MĂRTURIE
Vedere la distanţă
În anul 1977, ofiţerul american Skip Atwater, aflat în post la Fort Meade, în statul Maryland, a fost însărcinat să experimenteze proiectul de vedere la distanţă, numit Grilflame. Într-un interviu acordat presei italiene, el a declarat: "Pe durata prezenţei mele ca militar la Fort Meade, am condus 122 de misiuni operaţionale constând în şedinţe de vedere la distanţă. Un anume clarvăzător din armată izbutea să furnizeze descrieri precise ale zonelor care ne interesau, concentrându-şi capacităţile de prezicere. Metoda a fost extinsă şi asupra altor soldaţi, dovedind fără niciun fel de tăgadă faptul că conştiinţa umană depăşeşte cu mult limitele corpului pe care îl locuieşte. Din cauza aceasta, eu sunt de părere că oamenii politici ar trebui să fie încurajaţi pe drumul experienţelor de clarviziune, pentru a putea înţelege mai bine natura adevărată a realităţii, pentru a putea să ia decizii lipsite de risc. De altfel, eu sunt convins că niciun mare guvern al lumii nu-şi refuză informaţiile paranormale atunci când ele pot clarifica anumite împrejurări. Condiţia este să nu le exacerbeze, transformându-le într-o sursă de informaţie unică. Ceea ce este, de altfel, greu de presupus".
O astroloagă la Palatul Elysée
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
