Politicieni și prezicători

Andrei Cheran
- Mulți dintre "marii" și "temuții" conducători ai lumii ascultă de sfaturile rostite din umbră de unii clarvăzători înzestrați cu talente oculte -

O artă seculară

Către anul 550 î.Hr., Cresus, regele Lydiei, nu mai știa la ce măsuri să recurgă pentru a se opu­ne puterii crescânde a rivalului său, regele Persiei, Cyrus. Deși nu credea în puterile ghicitorilor, Cresus s-a hotărât să pună la încercare cele mai cunoscute șapte ora­cole de pe atunci.
Conform istoricului grec He­rodot, fiecare dintre cei șap­­te ghicitori a primit un mesaj, care îi cerea să ghi­cească exact tot ce va face Cresus într-o zi anu­me, fixată de către el. Când a sosit ziua cu pri­cina, Cre­sus a sperat să păcălească oracolele, imagi­nându-și ac­țiu­nile cele mai im­previzibile.
Doar Pytia, preoteasa lui Apollo de la Delfi, ale cărei viziuni profetice erau, după cum se bănuiește, legate de o stare de transă produsă de inhalarea unor vapori mis­te­rioși care ieșeau dintr-o pră­pastie, a reușit să stabi­leas­că o conexiune de telepatie co­rec­tă. Pytia a spus: "Chiar dacă un om nu vorbește, eu pot să-l înțeleg. Gândurile ce­lor tăcuți nu-mi sunt ascunse. Simt o broască țestoasă fier­bând împreună cu un miel. Ele sunt acoperite cu un ca­pac de bronz". Chiar în ziua aceea, Cresus își dorise să mănânce o tocană de miel și de broască țestoasă, fierte într-o oală de bronz. Preo­teasa din Delfi ghicise cu ade­vărat dorința regelui. Con­vins de harul clarviziunii cu care era înzestrată Pytia, Cresus s-a hotărât să-și joace des­tinul pe-o întrebare: să atace regatul lui Cyrus sau nu? Pytia i-a răspuns în felul ei enigmatic: "Când vei tra­versa Halysul, un impe­riu imens se va pierde". Inter­pre­tând declarația în fa­voa­rea sa, Cresus s-a hotărât să ata­ce Persia, dar a fost învins. După cum a prezis oracolul, "un imperiu imens s-a pierdut", dar acela a fost al său...

Filtrul catolic

Manifestările paranormale divinatorii figurează din abundență în Biblie. Cu toate acestea, Biserica Catolică le validează extrem de greu. În secolul al XVI-lea, darul clarviziunii trebuia supus unei ve­ri­tabile anchete, nu­mită "Promotor fidei", creată în 1587 de papa Six­tus al V-lea, pentru a acorda bea­tifi­carea și canoni­za­rea. Cel însărcinat să anche­teze mi­racolele sfinților, un ade­vărat "procuror al credinței", întreprindea călătorii lungi, pentru a găsi dovezi. Numai atunci când era com­plet convins de realitatea minunii recomanda cano­nizarea.
Biserica Catolică a validat astfel, printre alte mi­ra­co­le, levitația, profeția și, în cazul Ioanei d'Arc, darul celui de-al doilea auz. La vârsta de 12 ani, Ioana d'Arc a în­ceput să audă vocile Arhanghelului Mihail, a Sfintei Cate­rina și a Sfintei Margareta care, trimiși de Dum­nezeu, o sfătuiau să se ridice împotriva en­gle­zilor. Vocile pe care le auzea - acești aliați spiri­tuali - au ajutat-o să conducă trupele fran­ceze la mi­ra­­culoasa victorie în bătălia de la Or­léans, în 1429, după care Carol al VII-lea a fost încoro­nat rege al Franței.
Un secol mai târziu, comunitatea științifică aflată în dezvoltare a început să se intereseze în mod oficial de capacitățile paranormale. Cel mai mare dintre specialiș­tii epocii a fost as­tro­logul și astronomul en­glez John Dee. Consilier al reginei Elisabeta a An­gliei, me­nit să prezică acțiunile politice și militare ale fran­ce­zilor în timpul răz­bo­iului de o sută de ani, el a fost pri­mul prezicător-spion al istoriei occidentale. Era așa de bun, încât semnătura sa secretă de agent de informare (nu­me de cod 007) a re­zistat peste vreme, fiind de noto­rietate și azi.
Secolele următoare au dat puterilor para­normale o existență "legală". În secolul al XVIII-lea, devenise o obiș­nuință ca oamenii să meargă la clarvăzători, iar popu­laritatea crescândă a acestora i-a făcut și pe politicieni să apeleze la ei.

În umbra unchiului Sam

În anii '40, președintele american Roosevelt o con­sulta frecvent pe clarvă­ză­toarea Jeane Dixon, celebră pentru faptul că prezisese concurența pe care URSS o va face Statelor Unite în cucerirea spa­țiului, tri­mițând primul om pe Lună, în 1965. Jimmy Carter a fost și el un susținător fervent al programelor de clarviziune, care și-au făcut apariția în anul 1970, în cadrul NASA. În anul 1980, atracția lui Reagan pentru prezicători a creat un scan­dal de pro­porții, afirmându-se chiar că vice­pre­ședin­tele George Bush a fost ales la sugestia unui as­trolog. Sub ad­mi­nis­trația lui Reagan, consul­tarea me­diu­muri­lor a atins paro­xis­mul. Foarte con­tro­­ver­satele și se­cre­tele pro­iecte ale clar­vi­ziunii de la dis­tan­ță, finan­țate de CIA, ar­mata ame­­ri­cană și Consiliul Na­țio­nal de Cer­ce­tare, au per­mis tes­tarea ca­lităților pa­ra­nor­­ma­le ale unor membri ai armatei ame­ri­cane, în vede­rea stabilirii u­nor stra­tegii optime, ela­bo­rate pe baza "vi­­ziu­nilor" lor. Țara ca­re se numea cu mân­drie "prima na­țiune a lumii" făcea cer­ce­tări care țin de "al­tă lu­me". De curând, s-a des­coperit că Hillary, soția pre­șe­dintelui Clin­ton, caută și ea sfaturi de la "spi­rite mari", cum ar fi Eleanor Roosevelt sau Mahatma Gandhi.

Nimeni nu este ferit

Între 1928 și 1933, gurul prezicător al lui Hitler a fost Erik Jan Hanussen, un medium cu celebre însușiri de hipnotizare, pe care Führerul de tristă amintire îl con­sulta la fie­care început de an. Con­form cerce­tă­to­rului ame­rican Mel Gordon de la Universitatea Ber­ke­ley, Hit­ler "era fascinat de orice persoană capabilă să son­deze abisurile psi­his­mului". Îngrijorați de in­flu­ența me­diu­mului asupra lui Hitler, apro­pia­ții acestuia au sco­tocit în trecutul ciudatului astro­log, care pre­tin­dea că se trage din aristo­crația da­neză. Au desco­perit cu stu­poare că era un fost ac­tor, pe nume Hermann Steins­chnei­­der. Sigur de ori­gi­nile evre­iești ale o­mu­lui ca­re se bucu­ra de totala în­cre­dere a lui Hit­ler, șe­ful SS-ului și al Ges­tapo-ului, Her­mann Goering, a pus să fie asa­sinat. Acest lu­cru s-a făcut, cu discreție, pe 25 martie 1933.
În același moment, în Rusia, Iosif Visarionovici Sta­lin spunea: "Nu trebuie să lași nimic în seama hazar­du­lui atunci când ești șef de stat". Drept ur­ma­re, pe toată durata celui de-al doilea război mon­dial, el s-a lăsat sfă­tuit de prezicerile lui Wolf Messing, un medium polonez care își câștigase până atunci exis­tența făcând demonstrații de tele­patie într-un teatru.
În 1995, viața politică mexicană a fost zguduită de un scandal. Afirmând că este sfătuită de către spiri­tul lui John Kennedy, clarvăzătoarea La Paca și-a oferit ser­viciile guvernului mexican. Într-un târziu, s-a do­vedit că ea se numea de fapt Francisca Zetina Chavez, o cri­minală de rang înalt, care amesteca profețiile și co­rup­ția pentru a organiza uciderea apropiaților pre­șe­dintelui Carlos Salinas.
Dar nu toți mediumii sunt niște șarlatani și, în ciuda avatarurilor predecesorilor lor, Boris Elțîn, de pildă, nu se ascunde să recunoască deschis că a apelat la serviciile Dju­nei Davitasvili atât pentru sfaturi de sănătate, cât și politice. În Spania, încă din 1976, ma­iestatea sa, regele Juan Carlos, o consulta oficial pe clarvăzătoarea franceză Elizabeth Teissier, care i-a prezis faimosul puci împotriva guver­nului spa­niol ratat de ETA, în 1981.

Un star al ghicitului în cafea

Washington, octombrie, 1999. La câteva ore după sfârșitul negocierilor de pace purtate sub tu­telă ame­ricană între Palestina și Israel, Yas­ser Arafat s-a re­tras, împreună cu delegații care îl înso­țeau, la o reședință păzită de cordoane de militari. Cu toa­te aces­tea, când un băiețandru cam de 17 ani, călare pe-o bi­ci­cletă, s-a prezentat la poarta de intrare a clă­dirii, a fost primit imediat. "Profeția ta s-a adeverit", i-a spus condu­cătorul arab firavului adolescent, în clipa când acesta a pă­truns în apartamentul său. "Israelul nu este de acord cu propunerile americane și Ne­tanyahu a amenințat cu retragerea de la negocieri. Aș vrea să-mi faci o prognoză pen­tru zilele ce vor urma."
Misteriosul tânăr aflat în fața lui Yasser Arafat a soli­­citat câteva clipe de relaxare și... o cafea. Așe­zat pe un scaun, și-a pro­vocat fără ni­ciun fel de difi­cul­tate o sta­re de transă, cu res­pi­rația aproape o­prită și ochii în­chiși. Apoi, când cafeaua a fost a­du­să, a început să bea din ea, tac­ti­cos. În sfârșit, du­pă ce ceașca a fost golită, cu o miș­care dibace, tâ­nărul a răstur­nat-o cu gura în jos. "Lă­sați-o așa, ne­miș­cată", i s-a adresat con­du­căto­rului pales­tinian. "E nevoie să treacă două-trei ore înainte de a pu­tea să citesc în ea."
Originar din Ierusalim, Mussa El-Moghrabi era, la doar șapte­spre­zece ani, un reputat medium și pre­zi­cător, maestru al ghicitului în cafea. Frizer de profe­sie, dato­rită exac­ti­tății pronosticurilor pe care le fă­cea, și-a pă­răsit meseria, de­ve­nind con­silier angajat al gu­ver­nului palestinian și al lui Yasser Arafat. "Mussa este un fe­nomen", spunea despre el sora sa, într-un inter­viu. "Șeful statu­lui îl consultă pas de pas, cu toate că lucrul acesta nu va fi recunoscut niciodată oficial. Niciun politician nu va recunoaște vreodată că cele mai im­por­tante decizii sunt luate în funcție de de­senele conturate în zațul dintr-o ceașcă de cafea. Nimeni n-a uitat criticile dure la adresa lui Nancy Reagan, soția fostului președinte ame­rican, atunci când a recunoscut, într-un interviu, că recurge adesea la sfaturile unui astrolog. În plus, Cora­nul îi consideră pe toți ghicitorii drept șarlatani. Cu toate acestea, în ciuda interdicțiilor religioase și a riscurilor unor campanii me­dia­tice nega­tive, elitele palestiniene recurg la serviciile ghici­to­rilor."
Harul ghicitului l-a ajutat pe Mussa El-Moghrabi să de­vină și un celebru vindecător, solicitat chiar și de ma­rile spitale din... Israel, pentru precizia diagnos­ticelor pe care le stabilește. Banii n-au miros, și tâ­nărul arab își ofe­rea cu bunăvoință priceperea cu care a fost înzestrat oricui avea nevoie de ea. Prezicerile sale au devenit pen­tru un mare număr de oameni cheia viitorului. Se spu­ne chiar că mai mult de jumă­tate din miniștrii lui Arafat purtau la gât amulete fabricate de El-Moghrabi, care a primit titlul de "Al'ajib", adică "omul care face miracole". Chiar și oamenii foarte săraci din Palestina s-au bucurat de divi­națiile acestui fost frizer, care a devenit extrem de popu­lar, distri­buind cu mărinimie oricui are ne­voie amu­le­tele făcute de el. Fas­cinația conducă­torilor lumii pentru arta și forța ghi­citului este aceeași, încă din preistorie.

Mussa - miraculosul

Mussa El-Moghrabi, fiul unui emigrant ma­rocan să­rac, s-a născut în 1981, la Ierusalim. La vârsta de 9 ani, pe când dormea în patul surorii sale, a fost vi­zi­tat de un necunoscut care l-a trezit și i-a spus: "Am venit pentru a transfera puterile bunicii tale că­tre sora ta. Dar pentru că te afli tu în patul ei, tu le vei moșteni pe de-a-ntregul". Fa­tima, bunica celor doi frați, fusese o clarvăzătoare celebră, consul­ta­tă frecvent de familia regală a Marocului. El-Mo­ghrabi a devenit o celebritate încă de pe când lu­cra ca frizer. În afară de ghicirea în cafea a viitorului clien­ților, el utilizează în pre­ziceri Coranul. Clien­tul își scrie numele pe o bucată de hârtie pe care Mussa o introduce în carte, la întâmplare. (Unii preoți catolici și ortodocși "consultă" la fel Bi­blia.) Textul paginii respective ascunde în el viitorul. O altă cerere foarte populară este cea de amulete. Pentru a le face, El-Moghrabi scrie câte­­va cuvinte pe o bucată de hârtie care îi este dată solicitantului, cu condiția de a nu fi citită. Aces­te notițe împă­turite sunt foarte populare prin­tre conducătorii palestinieni, care le poartă cu ei peste tot.

MĂRTURIE

Vedere la distanță


În anul 1977, ofițerul american Skip Atwa­ter, aflat în post la Fort Meade, în statul Mary­land, a fost însărcinat să experimenteze pro­iec­tul de vedere la dis­tanță, numit Grilflame. Într-un interviu acor­dat pre­sei italiene, el a de­cla­rat: "Pe du­rata pre­zenței mele ca militar la Fort Meade, am con­dus 122 de mi­siuni ope­­ra­țio­na­le con­stând în șe­dințe de vedere la dis­­tanță. Un anume clar­văzător din ar­ma­tă iz­butea să furnizeze descri­eri precise ale zo­nelor care ne in­teresau, concen­trân­du-și capa­ci­tățile de pre­zi­cere. Metoda a fost ex­tinsă și asupra al­tor soldați, dove­dind fără niciun fel de tăgadă fap­tul că con­știința umană de­pă­șește cu mult li­mi­tele corpului pe care îl locuiește. Din cauza aceas­­ta, eu sunt de părere că oamenii po­litici ar trebui să fie în­curajați pe dru­mul ex­pe­riențelor de clar­viziune, pentru a pu­tea înțelege mai bine natura adevărată a realității, pentru a putea să ia decizii lip­site de risc. De alt­fel, eu sunt con­vins că niciun mare gu­vern al lumii nu-și re­fu­ză informațiile para­nor­male atunci când ele pot cla­rifica anumite îm­pre­ju­rări. Condiția este să nu le exa­cerbeze, trans­formându-le într-o sursă de infor­mație uni­că. Ceea ce este, de altfel, greu de pre­supus".

O astroloagă la Palatul Elysée

În 1996, cu doar câteva zile înainte de moartea sa, preșe­din­tele Franței, François Mitterand, de­cla­ra: "Cred în forțele spi­ri­tului și nu vă voi părăsi cu ade­vă­rat niciodată!". O frază interpretată de multă lume drept "ezoterică", rezultat al faptului că ma­rele om politic practica ocultismul. În 1997, la un an după moartea președintelui, celebra astro­loagă franceză Elizabeth Teissier a publicat o carte de sen­zație, intitulată "Sub semnul lui Mitterand: șap­te ani de întrevederi". Spre stu­pe­facția generală, vizionara a afir­­mat că între anii 1989 și 1995, ea îl sfătuise fără încetare pe François Mitterand în materie de poli­tică in­ternă și externă a Fran­ței. Conform afir­mațiilor sale, pre­ședintele - reti­cent la în­ceput - a sfârșit prin a-i crede predic­ții­le, mai ales după ce mul­te din ele s-au împlinit (că­de­rea zidului Ber­linului, răz­boiul din Golf etc.). Eliza­beth Teissier i-ar fi prezis lui Mitterand chiar și da­ta morții: 8 ianuarie 1996. În lipsa mar­to­rilor, afir­mațiile cele­brei pre­zicătoare franceze sunt privite cu reticență de concetă­țenii ei.