Neoficial, atât Germania cât şi Franţa ar fi dispuse să tragă România în Schengen, problema e, însă, cuplarea noastră cu Bulgaria, care e mult în spate la capitolul justiţie. În vreme ce la Bucureşti politicieni şi afacerişti de top sunt luaţi pe sus într-o demonstraţie de forţă nemaivăzută în Europa, vecinii de la sud de Dunăre mai mult se fac că lucrează... Iar decuplarea României de Bulgaria ar însemna nu doar investiţii mai mari din partea ţării noastre şi a Uniunii Europene în securizarea unor frontiere care vor dispărea, dacă şi când va intra şi Bulgaria în Schengen, ci şi expunerea încă unui actor european la tentaţiile putinismului, care face ravagii din Caucaz până la Roma.
Practic, în acest moment, nu există migrenă europeană pe care Rusia să nu o poată rezolva. E nemulţumită Serbia de stadiul accesului său în UE? Vine Putin la Belgrad şi promite investiţii, trage gaz prin nu-ştiu-ce conductă şi împrumută, la cerere, nişte miliarde de euro, prieteneşte, nu în duşmănie, aşa cum face Fondul Monetar Internaţional. Are Bulgaria temeri legate de securitatea energetică? Trimite Putin nişte oameni la Sofia şi calmează situaţia. Vrea Viktor Orban să iasă puţin din "turma" UE sau să mascheze o criză internă apărută la Budapesta? Îl invită pe prietenul Vladimir Putin la o şuetă pe malul Dunării. Din nou apar din joben miliarde de euro, din nou, tot ce pare complicat în UE devine al naibii de simplu pentru Rusia. Ucraina e sub ocupaţie, Turcia face, culmea, jocurile Rusiei la Marea Neagră, Bulgaria şi Serbia sunt victime sigure ale noului imperialism rus, iar Ungaria şi Grecia sunt pumnale înfipte de ruşi în inima Europei. În vreme ce România e sufocată de influenţa nefastă a Moscovei, Vladimir Putin e primit cu cele mai mari onoruri la Roma, de premierul socialist al Italiei. Această defilare relaxată a lui Vladimir Putin prin mari capitale europene e mai gravă chiar decât defilarea trupelor sale prin Ucraina, într-un război asimetric, pentru care doar americanii par să fie pregătiţi în acest moment. Mii de maşinării de război dintre cele mai sofisticate şi sute de militari din SUA au fost trimişi în Ţările Baltice, în ultimele zile, iar discursul american faţă de ce se întâmplă în Ucraina e, în fine, unul categoric, pe măsura unei agresiuni simbolice fără precedent.
Războiul lui Vladimir Putin e periculos, nu pentru că vizează nişte teritorii anume, ci pentru că, asemenea demenţilor din Statul Islamic, atacă, de fapt, neliniştile şi nesiguranţele Occidentului. Şi o face cu eficienţă şi cu sistem, două concepte pe care veşnica dilematică occidentală pare să le fi descoperit abia acum. În vreme ce marile cancelarii europene bâjbâie şi aşteaptă ca SUA să rezolve totul, Lituania reintroduce serviciul militar obligatoriu, iar Polonia, un alt stat lucid şi puternic din regiune, atrage atenţia asupra înfiinţării, pe teritoriul său, a unui mare trust de presă finanţat din Rusia. Războiul lui Putin e mai perfid decât ne-am imaginat. Mare amatoare de diversitate, Europa a ajuns în momentul opţiunilor radicale. Iar dacă nu se va trezi la timp, Putin şi cei ca el nu vor fi nevoiţi să mişte nici măcar un soldat în front. Pentru că riscul - sau miza? - e ca UE să se prăbuşească sub propria-i greutate.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
