CAUZE
* Alergen - În principiu, orice substanţă naturală sau chimică poate declanşa o reacţie alergică. Substanţele care provoacă un asemenea fenomen se numesc alergeni. Ele determină un răspuns anormal al sistemului imunitar la substanţa respectivă, care este inofensivă în sine.
* Alimente - Intoleranţa la gluten şi lactoză nu sunt alergii. "Adevăratele" alergii alimentare apar, de regulă, în paralel cu febra fânului (alergie încrucişată). De reţinut că alergicii tolerează totuşi foarte bine anumite fructe şi legume - cu condiţia să fie curăţate de coajă sau fierte. Prin urmare, ei nu vor trebui să renunţe complet la ele.
* Alergie la medicamente - Le luăm ca să ne facem sănătoşi, însă uneori, organismul nostru reacţionează alergic la anumite principii active din medicamente. Factorii declanşatori cei mai frecvenţi sunt antibioticele, analgezicele şi anestezicele. Dacă observaţi că v-a apărut o erupţie pe piele, întrerupeţi neîntârziat administrarea. Medicul va trebui să vă prescrie un alt preparat, pe care să-l toleraţi mai bine.
* Balsam - Având pielea foarte uscată, pacienţii cu neurodermită suportă cu greu atingerea unei îmbrăcăminţi aspre. Însă balsamurile de rufe ce umplu rafturile magazinelor conţin din belşug parfumuri, care nu le fac mai puţin rău. Ca să vă bucuraţi de haine moi şi totodată inofensive, căutaţi acele produse care nu sunt parfumate şi nici nu au vreun adaos de coloranţi. E o idee bună să procedaţi la fel şi în privinţa detergenţilor.
* Fără aditivi - Conservanţi, coloranţi, aromatizanţi - gama aditivilor din alimentaţia noastră (faimoasele E-uri) din produsele cosmetice sau din detergenţi este impresionant de largă. La persoanele cu o sensibilitate specială, care deja suferă de mai multe alergii, aceste substanţe pot declanşa, adesea, manifestări similare cu simptomatologia alergică. Optaţi pentru variante cât mai apropiate de starea naturală.
* Graviditate - Numai predispoziţia alergică se poate transmite ereditar, nu şi o anumită alergie. Dar când mama şi tatăl suferă de una şi aceeaşi alergie, există un risc maxim (60-80%) ca şi bebeluşul să devină ulterior alergic. Alăptatul pe o perioadă mai îndelungată (minimum şase luni) şi un tratament urmat la medicul alergolog (desensibilizare) dau posibilitatea de a împiedica o asemenea evoluţie. Terapia de desensibilizare poate fi continuată pe tot parcursul gravidităţii, însă fără a creşte doza de ser.
* Ierburi - Cam din aprilie şi până în august, ierburile de pe pajişti îşi deschid florile şi trimit polenul lor cu potenţial alergen exploziv să plutească prin aer. Pentru a reduce la minimum contactul cu el, suferinzii de rinită alergică sunt sfătuiţi să-şi aerisească locuinţa numai dimineaţa devreme şi seara târziu, de asemenea, să se spele pe cap înainte de a merge la culcare. La persoanele alergice la polen apare frecvent sindromul de alergie orală (OAS). El este o manifestare a reactivităţii încrucişate între alergenii inhalaţi şi anumite proteine alimentare. De exemplu, după ce mănâncă fructe cu sâmburi, cum ar fi merele, bolnavii au o senzaţie de mâncărime în cavitatea bucală (alergie încrucişată).
* Înţepături de insecte - O alergie la veninul insectelor poate provoca, pe lângă inflamarea dureroasă a zonei, şi frisoane, vomă, ca şi un colaps al sistemului circulator. Specialiştii recomandă desensibilizarea. În fazele acute, puteţi utiliza antihistaminicele şi spray-urile cu adrenalină.
* Mesteacăn - Polenul acestui copac are un potenţial alergen deosebit de ridicat. Pentru a evita contactul cu el - precum şi cu polenul provenit de la alte plante - sau pentru a se asigura că au la ei medicamentele care le pot fi de ajutor în eventualitatea unei reacţii subite, alergicii au posibilitatea să se informeze pe internet asupra cantităţii de polen prezente în aer, în diverse zone de pe continentul european.
* Nichel - Aţi avut şi dvs. probleme cu el? Vi s-a întâmplat ca nişte cercei frumoşi, abia cumpăraţi, să vă dea mâncărimi teribile în lobii urechilor, care au devenit deodată fierbinţi şi roşii, ca un rac fiert? Alergia la nichel (provocată şi de rama ochelarilor, nasturii metalici sau catarama de la cordon) face parte din categoria alergiilor de contact. Circa 10% dintre femei au de-a face cu ea.
* Praf fin - Particulele foarte fine ce plutesc în aer intensifică reacţiile alergice provocate de polen, spun cercetătorii. Printre principalele surse de unde provine praful fin se numără emisiile centralelor termice şi circulaţia rutieră, iar aici, în primul rând, vehiculele alimentate cu motorină.
* Praf de casă - Resturile de acarieni din praful adunat în locuinţă pot provoca alergii. Vietăţile minuscule, înrudite cu păianjenii, se simt foarte confortabil în climatul cald şi umed din paturile noastre. Persoanelor alergice la praful de casă li se recomandă să-şi spele des aşternuturile şi să combată acarienii, folosind pentru aceasta spray-uri, preferabil unele pe bază de plante.
* Păr de animale - Câine, pisică, şoarece - vacanţa petrecută într-o gospodărie ţărănească sau achiziţionarea unui animal de companie nu sunt accesibile oricui. Aproximativ 10% din totalul populaţiei se confruntă cu simptomele tipice de alergie, îndată ce se apropie de un animal. Şi nu firele de păr din blană sunt cele care creează neplăceri. Substanţele proteice provocatoare de probleme se află mai curând în saliva, epiteliile şi urina animalelor.
* Stres - Suprasolicitările fizice şi emoţionale intensifică simptomele de alergie. Aceasta se explică prin faptul că stresul afectează glandele suprarenale, care nu mai sunt capabile să producă suficient cortizol (cortizonul generat de organismul propriu). Însă hormonul este necesar organismului, pentru blocarea reacţiilor alergice.
* Trigger - Termenul provine din limba engleză, unde are sensul de "mecanism declanşator", dar şi de "trăgaci" la o armă. În biologie, el denumeşte factorul care pune în mişcare o serie de procese şi reacţii, iar în domeniul specific de care ne ocupăm aici, agravează simptomele unei alergii sau provoacă un episod acut. Printre asemenea triggere se regăsesc stresul, condiţiile climatice (ex. temperatura scăzută a aerului sau transpiratul abundent), iritarea mecanică, infecţiile, fumul de ţigară sau mirosurile. Pacienţii ar trebui să evite, pe cât posibil, contactul cu toate acestea, ca şi cu alergenii propriu-zişi.
MANIFESTĂRI
* Alergie de contact - Acest tip de alergie prezintă o trăsătură specifică: ea se manifestă exclusiv pe porţiunea de piele care a venit în contact cu factorul iritant. În majoritatea cazurilor, de vină sunt fie metalele, de exemplu nichelul (din bijuteriile ieftine), fie unele ingrediente problematice din produsele cosmetice sau unele componente din structura materialelor textile. Dacă aveţi o bănuială, apelaţi la un medic pentru identificarea alergenului, astfel încât să vă puteţi asigura de evitarea lui în viitor.
* Alergie încrucişată - Uneori, sistemul imunitar confundă alergenii similari. De pildă, fiind sensibilizat la polenul de mesteacăn, reacţionează în acelaşi mod şi la cel de arţar. Însă reacţiile încrucişate nu apar numai între diversele tipuri de polen, ci foarte frecvent şi în combinaţie cu consumul anumitor alimente, cum ar fi alunele, ţelina, fructele cu sâmburi sau roşiile.
* Astm - La această inflamaţie cronică a căilor respiratorii, crizele pot fi declanşate de factori iritanţi nespecifici (astmul endogen) sau alergici (astmul extrinsec). Deseori se întâlneşte şi o formă mixtă. În cazul astmului alergic, se observă frecvent asocierea cu alte afecţiuni alergice preexistente sau apărute concomitent, de exemplu, neurodermita sau febra fânului.
* Atestat de alergie - Într-un caz extrem, o reacţie alergică la înţepături de insecte sau o alergie la medicamente pot ameninţa chiar şi viaţa bolnavului. Persoanele susceptibile să aibă astfel de reacţii severe ar trebui să poarte în permanenţă asupra lor un document din care să reiasă afecţiunea de care suferă, pentru ca într-o situaţie de urgenţă, să li se poată acorda ajutorul corespunzător, în cel mai scurt timp.
* Edemul Quincke - Afecţiunile cutanate de natură alergică, manifestate prin mici umflături cu mâncărimi şi senzaţie de înţepături fine, sunt cuprinse sub denumirea generică de urticarie. Când reacţia alergică se produce în ţesutul adipos subcutanat, ea dă naştere unor umflături mai mari, îndeosebi în zona feţei. Aceste edeme Quincke (angioedeme) nu provoacă mâncărimi, însă pot duce la dificultăţi de respiraţie, atunci când sunt localizate la limbă sau la faringe.
* Mâncărime - Este principalul simptom al unei alergii. În momentul când reacţionează excesiv, organismul secretă în cantitate mare histamină, un mediator cu puternică acţiune vasodilatatoare, care provoacă senzaţia de mâncărime. Medicamentele antihistaminice îi inhibă receptorii, astfel încât efectul se atenuează, ori nu mai apare. Deoarece tegumentele alergicilor au o tendinţă de uscăciune, ei sunt obligaţi să se ocupe şi de îngrijirea pielii, care trebuie să fie una consistentă.
* Neurodermită - Şi alergiile se află la originea acestei boli cronice de piele, al cărei curs sinuos alternează perioadele de ameliorare cu recidivele. Există însă şi alţi factori care deţin un rol important: predispoziţia genetică, iritarea mecanică, precum şi dezechilibrele din planul psihic. Pacienţii cu neurodermită (medicii preferă s-o numească dermatită atopică) au pielea extrem de uscată, cu mâncărimi foarte mari şi eczeme care apar şi dispar. De aceea, îngrijirea pielii prezintă pentru ei o însemnătate deosebită.
* Oboseală - Antihistaminicele atenuează reacţia alergică. Însă unele produse îi creează pacientului o stare de toropeală. Datorită unei compoziţii chimice diferite, substanţele active de ultimă generaţie (ex. Cetirizin) nu mai produc acest efect secundar.
* Psihic - Alergia reprezintă o povară sufletească enormă pentru bolnavi şi membrii lor de familie. În acelaşi timp, unele conflicte nerezolvate ar putea fi luate în considerare drept cauze psihosomatice, de pildă în neurodermită. Aplicarea unei terapii auxiliare poate modifica atitudinea pacientului faţă de boala sa, estompând astfel simptomele alergiei. Suferinzii ar trebui să încerce, pe cât posibil, o evitare totală a factorului stres, ori măcar o reducere a lui.
* Reacţie citotoxică - La această formă rară de alergie, anticorpii formaţi rapid de organism nu atacă, în mod aberant, numai substanţa identificată drept agresor, ci distrug, pe lângă antigen, şi celule proprii (ex. trombocite sau eritrocite din sânge), împreună cu ţesutul învecinat. Aceasta survine în urma administrării unor medicamente ori după o transfuzie la care s-a folosit o grupă de sânge nepotrivită.
* Reacţie - Aproape jumătate dintre noi suntem "sensibilizaţi" la anumite substanţe. Aceasta înseamnă că persoana în cauză poartă în sine anticorpi, care declanşează un răspuns imun extrem la contactul cu alergenul respectiv. La reacţia de tip I (prezentă în 90% din cazuri), simptomele se manifestă aproape instantaneu (ex. rinita alergică). Reacţia întârziată cu 6 până la 72 de ore (tipul IV) este caracteristică pentru alergia de contact.
* Sistemul imunitar - Organismul formează imunoglobuline (IgE), pentru a neutraliza alergenii. Alergicii produc însă prea mulţi anticorpi, ceea ce duce la o secreţie masivă de histamină şi serotonină şi, în final, la apariţia unor inflamaţii în ţesuturi. Consecinţe: mâncărimi, eczeme, edeme.
* Trecere pe alt palier - Când o alergie se agravează, de pildă când la febra fânului se adaugă şi un astm alergic, înseamnă că afecţiunea s-a extins pe un alt "palier" în organism (în exemplul menţionat de noi, a coborât de la nas la bronhii). De aceea, suferinzii ar trebui să-şi ia în serios boala şi să acţioneze în consecinţă: să evite consecvent contactul cu declanşatorul în cauză, ori să înceapă o procedură de desensibilizare la medicul alergolog.
* Vindecare spontană - Se întâmplă efectiv ca alergiile să dispară uneori de la sine. Cel mai frecvent, acest fapt se petrece în copilărie, înainte de intrarea în pubertate. Dar şi la adulţi este posibil ca, dintr-odată, factorii declanşatori cunoscuţi să nu mai provoace reacţii puternice. Specialiştii se străduiesc şi în ziua de azi să clarifice cauzele.*
TRATAMENTE
* Desensibilizare - Această terapie specifică, adresată sistemului imunitar, urmăreşte acomodarea lui treptată cu substanţa care provoacă reacţia alergică. Pe parcursul a trei ani, medicul injectează pacientului o dată pe lună un extract din alergenul respectiv, crescând mereu doza. Cu timpul, răspunsul imun al organismului devine din ce în ce mai slab. Tratamentul are rolul de a împiedica boala alergică să înregistreze o trecere pe alt palier.
* Evitare - În principiu, alergicii au la îndemână o şansă deloc neglijabilă de a se feri de neplăceri: ei trebuie "doar" să evite contactul cu alergenul incriminat. În cazul unei alergii la animale, acest lucru se poate aranja foarte simplu. În schimb, e dificil să scapi de polenul care zboară prin aer. Situaţia se complică şi mai tare, atunci când este vorba de o alergie încrucişată, unde se suprapun mai mulţi factori declanşatori. Cu toate acestea, pentru a-şi putea uşura suferinţa, bolnavii ar trebui să cunoască substanţele care le creează probleme (ele se depistează printr-un test efectuat de medicul alergolog).
* Hemogramă - În scopul formulării unui diagnostic mai exact, medicul poate cere analize de laborator, care să-i confirme hipersensibilitatea sistemului imunitar. Dacă ele pun în evidenţă un nivel crescut al imunoglobulinei E (IgE), aceasta indică fără niciun dubiu existenţa reactivităţii alergice.
* Inhalator - Aparatul este util în tratarea astmului alergic, fiindcă pulverizează substanţa activă atât de fin, încât ea poate pătrunde foarte profund în bronhii, ajutându-le să se dilate din nou.
* Îngrijirea pielii - Semnele caracteristice ale unei alergii cutanate: pielea se înroşeşte, se usucă, se formează fisuri şi apare senzaţia de mâncărime. Cu ajutorul unor creme şi loţiuni speciale, puteţi susţine funcţia naturală de barieră protectoare a pielii, pentru a nu permite pătrunderea în continuare în corp a unor alergeni sau microorganisme.
* Prevenire - Ar trebui să începeţi desensibilizarea cu mult înainte ca febra fânului să-şi inaugureze sezonul. Astfel, luând măsuri din timp, vă asiguraţi că sistemul imunitar va da dovadă de mai multă toleranţă, în clipa când polenul va porni să danseze prin aer. Altminteri nu vă rămâne decât soluţia de a încerca să vă amelioraţi simptomele - cu medicamente de sinteză, ori cu remedii homeopate.
* Spray nazal - Senzaţia neplăcută de nas înfundat vă îndeamnă deseori să apelaţi la un spray. Cel mai bine va fi să alegeţi unul fără efect de sedare (ca să evitaţi starea de oboseală). Lipsite de efecte secundare sunt şi preparatele pe bază de plante, cele care conţin sare sau extracte de gutui şi lămâie.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
