CAUZE
* Alergen - În principiu, orice substanță naturală sau chimică poate declanșa o reacție alergică. Substanțele care provoacă un asemenea fenomen se numesc alergeni. Ele determină un răspuns anormal al sistemului imunitar la substanța respectivă, care este inofensivă în sine.
* Alimente - Intoleranța la gluten și lactoză nu sunt alergii. "Adevăratele" alergii alimentare apar, de regulă, în paralel cu febra fânului (alergie încrucișată). De reținut că alergicii tolerează totuși foarte bine anumite fructe și legume - cu condiția să fie curățate de coajă sau fierte. Prin urmare, ei nu vor trebui să renunțe complet la ele.
* Alergie la medicamente - Le luăm ca să ne facem sănătoși, însă uneori, organismul nostru reacționează alergic la anumite principii active din medicamente. Factorii declanșatori cei mai frecvenți sunt antibioticele, analgezicele și anestezicele. Dacă observați că v-a apărut o erupție pe piele, întrerupeți neîntârziat administrarea. Medicul va trebui să vă prescrie un alt preparat, pe care să-l tolerați mai bine.
* Balsam - Având pielea foarte uscată, pacienții cu neurodermită suportă cu greu atingerea unei îmbrăcăminți aspre. Însă balsamurile de rufe ce umplu rafturile magazinelor conțin din belșug parfumuri, care nu le fac mai puțin rău. Ca să vă bucurați de haine moi și totodată inofensive, căutați acele produse care nu sunt parfumate și nici nu au vreun adaos de coloranți. E o idee bună să procedați la fel și în privința detergenților.
* Fără aditivi - Conservanți, coloranți, aromatizanți - gama aditivilor din alimentația noastră (faimoasele E-uri) din produsele cosmetice sau din detergenți este impresionant de largă. La persoanele cu o sensibilitate specială, care deja suferă de mai multe alergii, aceste substanțe pot declanșa, adesea, manifestări similare cu simptomatologia alergică. Optați pentru variante cât mai apropiate de starea naturală.
* Gluten - Grâul comun, grâul spelta, secara, orzul și ovăzul conțin această "proteină lipicioasă". Aproximativ 0,5% din populația țărilor europene suferă de boala autoimună numită celiachie, o afecțiune a intestinului subțire, ce are la bază intoleranța la gluten. Aceasta duce la inflamarea mucoasei intestinale și la o absorbție deficitară a nutrienților. Așadar, nu este vorba de o alergie clasică. Dacă aveți probleme cu glutenul și doriți să-l evitați, ocoliți cerealele enumerate mai sus și reorientați-vă spre: orez sălbatic, porumb, quinoa, hrișcă, mei, amarant.
* Graviditate - Numai predispoziția alergică se poate transmite ereditar, nu și o anumită alergie. Dar când mama și tatăl suferă de una și aceeași alergie, există un risc maxim (60-80%) ca și bebelușul să devină ulterior alergic. Alăptatul pe o perioadă mai îndelungată (minimum șase luni) și un tratament urmat la medicul alergolog (desensibilizare) dau posibilitatea de a împiedica o asemenea evoluție. Terapia de desensibilizare poate fi continuată pe tot parcursul gravidității, însă fără a crește doza de ser.
* Ierburi - Cam din aprilie și până în august, ierburile de pe pajiști își deschid florile și trimit polenul lor cu potențial alergen exploziv să plutească prin aer. Pentru a reduce la minimum contactul cu el, suferinzii de rinită alergică sunt sfătuiți să-și aerisească locuința numai dimineața devreme și seara târziu, de asemenea, să se spele pe cap înainte de a merge la culcare. La persoanele alergice la polen apare frecvent sindromul de alergie orală (OAS). El este o manifestare a reactivității încrucișate între alergenii inhalați și anumite proteine alimentare. De exemplu, după ce mănâncă fructe cu sâmburi, cum ar fi merele, bolnavii au o senzație de mâncărime în cavitatea bucală (alergie încrucișată).
* Înțepături de insecte - O alergie la veninul insectelor poate provoca, pe lângă inflamarea dureroasă a zonei, și frisoane, vomă, ca și un colaps al sistemului circulator. Specialiștii recomandă desensibilizarea. În fazele acute, puteți utiliza antihistaminicele și spray-urile cu adrenalină.
* Mesteacăn - Polenul acestui copac are un potențial alergen deosebit de ridicat. Pentru a evita contactul cu el - precum și cu polenul provenit de la alte plante - sau pentru a se asigura că au la ei medicamentele care le pot fi de ajutor în eventualitatea unei reacții subite, alergicii au posibilitatea să se informeze pe internet asupra cantității de polen prezente în aer, în diverse zone de pe continentul european.
* Nichel - Ați avut și dvs. probleme cu el? Vi s-a întâmplat ca niște cercei frumoși, abia cumpărați, să vă dea mâncărimi teribile în lobii urechilor, care au devenit deodată fierbinți și roșii, ca un rac fiert? Alergia la nichel (provocată și de rama ochelarilor, nasturii metalici sau catarama de la cordon) face parte din categoria alergiilor de contact. Circa 10% dintre femei au de-a face cu ea.
* Polen - La scară mondială, cea mai frecventă formă de alergie este cea la polen. Simptomele apar "numai" în perioada de înflorire a plantelor respective, de exemplu a ierburilor din fânețe sau a mesteacănului. Ea devine însă tot mai lungă: în iernile blânde, răspândirea polenului în aer începe deja din ianuarie și poate dura până în octombrie. În afară de aceasta, se observă adesea că alergia nu are un singur factor declanșator (alergie încrucișată).
* Praf fin - Particulele foarte fine ce plutesc în aer intensifică reacțiile alergice provocate de polen, spun cercetătorii. Printre principalele surse de unde provine praful fin se numără emisiile centralelor termice și circulația rutieră, iar aici, în primul rând, vehiculele alimentate cu motorină.
* Praf de casă - Resturile de acarieni din praful adunat în locuință pot provoca alergii. Vietățile minuscule, înrudite cu păianjenii, se simt foarte confortabil în climatul cald și umed din paturile noastre. Persoanelor alergice la praful de casă li se recomandă să-și spele des așternuturile și să combată acarienii, folosind pentru aceasta spray-uri, preferabil unele pe bază de plante.
* Păr de animale - Câine, pisică, șoarece - vacanța petrecută într-o gospodărie țărănească sau achiziționarea unui animal de companie nu sunt accesibile oricui. Aproximativ 10% din totalul populației se confruntă cu simptomele tipice de alergie, îndată ce se apropie de un animal. Și nu firele de păr din blană sunt cele care creează neplăceri. Substanțele proteice provocatoare de probleme se află mai curând în saliva, epiteliile și urina animalelor.
* Stres - Suprasolicitările fizice și emoționale intensifică simptomele de alergie. Aceasta se explică prin faptul că stresul afectează glandele suprarenale, care nu mai sunt capabile să producă suficient cortizol (cortizonul generat de organismul propriu). Însă hormonul este necesar organismului, pentru blocarea reacțiilor alergice.
* Trigger - Termenul provine din limba engleză, unde are sensul de "mecanism declanșator", dar și de "trăgaci" la o armă. În biologie, el denumește factorul care pune în mișcare o serie de procese și reacții, iar în domeniul specific de care ne ocupăm aici, agravează simptomele unei alergii sau provoacă un episod acut. Printre asemenea triggere se regăsesc stresul, condițiile climatice (ex. temperatura scăzută a aerului sau transpiratul abundent), iritarea mecanică, infecțiile, fumul de țigară sau mirosurile. Pacienții ar trebui să evite, pe cât posibil, contactul cu toate acestea, ca și cu alergenii propriu-ziși.
MANIFESTĂRI
* Acneea de Mallorca - Această formă particulară de alergie la soare, cunoscută și sub denumirea de acnee tropicală sau estivală, apare atunci când razele ultraviolete reacționează pe piele cu emulgatorii, grăsimile și alte substanțe conținute în cremele cu factor de protecție solară, dând naștere unei erupții cutanate, cu apariția de pustule. E preferabil să vă protejați de soare utilizând geluri sau spray-uri care nu includ în formula lor grăsimi și emulgatori.
* Alergie de contact - Acest tip de alergie prezintă o trăsătură specifică: ea se manifestă exclusiv pe porțiunea de piele care a venit în contact cu factorul iritant. În majoritatea cazurilor, de vină sunt fie metalele, de exemplu nichelul (din bijuteriile ieftine), fie unele ingrediente problematice din produsele cosmetice sau unele componente din structura materialelor textile. Dacă aveți o bănuială, apelați la un medic pentru identificarea alergenului, astfel încât să vă puteți asigura de evitarea lui în viitor.
* Alergie încrucișată - Uneori, sistemul imunitar confundă alergenii similari. De pildă, fiind sensibilizat la polenul de mesteacăn, reacționează în același mod și la cel de arțar. Însă reacțiile încrucișate nu apar numai între diversele tipuri de polen, ci foarte frecvent și în combinație cu consumul anumitor alimente, cum ar fi alunele, țelina, fructele cu sâmburi sau roșiile.
* Astm - La această inflamație cronică a căilor respiratorii, crizele pot fi declanșate de factori iritanți nespecifici (astmul endogen) sau alergici (astmul extrinsec). Deseori se întâlnește și o formă mixtă. În cazul astmului alergic, se observă frecvent asocierea cu alte afecțiuni alergice preexistente sau apărute concomitent, de exemplu, neurodermita sau febra fânului.
* Atestat de alergie - Într-un caz extrem, o reacție alergică la înțepături de insecte sau o alergie la medicamente pot amenința chiar și viața bolnavului. Persoanele susceptibile să aibă astfel de reacții severe ar trebui să poarte în permanență asupra lor un document din care să reiasă afecțiunea de care suferă, pentru ca într-o situație de urgență, să li se poată acorda ajutorul corespunzător, în cel mai scurt timp.
* Edemul Quincke - Afecțiunile cutanate de natură alergică, manifestate prin mici umflături cu mâncărimi și senzație de înțepături fine, sunt cuprinse sub denumirea generică de urticarie. Când reacția alergică se produce în țesutul adipos subcutanat, ea dă naștere unor umflături mai mari, îndeosebi în zona feței. Aceste edeme Quincke (angioedeme) nu provoacă mâncărimi, însă pot duce la dificultăți de respirație, atunci când sunt localizate la limbă sau la faringe.
* Intoleranță - Deosebirea dintre alergie și intoleranță constă în participarea sistemului imunitar. Se poate vorbi efectiv de o alergie numai în momentul când o anumită substanță determină o reacție anormală din partea mecanismelor de autoapărare ale organismului. Mai ales în legătură cu alimentele avem de-a face mult mai frecvent cu intoleranțe decât cu alergii. Cel mai bun exemplu: glutenul.
* Mâncărime - Este principalul simptom al unei alergii. În momentul când reacționează excesiv, organismul secretă în cantitate mare histamină, un mediator cu puternică acțiune vasodilatatoare, care provoacă senzația de mâncărime. Medicamentele antihistaminice îi inhibă receptorii, astfel încât efectul se atenuează, ori nu mai apare. Deoarece tegumentele alergicilor au o tendință de uscăciune, ei sunt obligați să se ocupe și de îngrijirea pielii, care trebuie să fie una consistentă.
* Neurodermită - Și alergiile se află la originea acestei boli cronice de piele, al cărei curs sinuos alternează perioadele de ameliorare cu recidivele. Există însă și alți factori care dețin un rol important: predispoziția genetică, iritarea mecanică, precum și dezechilibrele din planul psihic. Pacienții cu neurodermită (medicii preferă s-o numească dermatită atopică) au pielea extrem de uscată, cu mâncărimi foarte mari și eczeme care apar și dispar. De aceea, îngrijirea pielii prezintă pentru ei o însemnătate deosebită.
* Oboseală - Antihistaminicele atenuează reacția alergică. Însă unele produse îi creează pacientului o stare de toropeală. Datorită unei compoziții chimice diferite, substanțele active de ultimă generație (ex. Cetirizin) nu mai produc acest efect secundar.
* Psihic - Alergia reprezintă o povară sufletească enormă pentru bolnavi și membrii lor de familie. În același timp, unele conflicte nerezolvate ar putea fi luate în considerare drept cauze psihosomatice, de pildă în neurodermită. Aplicarea unei terapii auxiliare poate modifica atitudinea pacientului față de boala sa, estompând astfel simptomele alergiei. Suferinzii ar trebui să încerce, pe cât posibil, o evitare totală a factorului stres, ori măcar o reducere a lui.
* Reacție citotoxică - La această formă rară de alergie, anticorpii formați rapid de organism nu atacă, în mod aberant, numai substanța identificată drept agresor, ci distrug, pe lângă antigen, și celule proprii (ex. trombocite sau eritrocite din sânge), împreună cu țesutul învecinat. Aceasta survine în urma administrării unor medicamente ori după o transfuzie la care s-a folosit o grupă de sânge nepotrivită.
* Reacție - Aproape jumătate dintre noi suntem "sensibilizați" la anumite substanțe. Aceasta înseamnă că persoana în cauză poartă în sine anticorpi, care declanșează un răspuns imun extrem la contactul cu alergenul respectiv. La reacția de tip I (prezentă în 90% din cazuri), simptomele se manifestă aproape instantaneu (ex. rinita alergică). Reacția întârziată cu 6 până la 72 de ore (tipul IV) este caracteristică pentru alergia de contact.
* Sistemul imunitar - Organismul formează imunoglobuline (IgE), pentru a neutraliza alergenii. Alergicii produc însă prea mulți anticorpi, ceea ce duce la o secreție masivă de histamină și serotonină și, în final, la apariția unor inflamații în țesuturi. Consecințe: mâncărimi, eczeme, edeme.
* Trecere pe alt palier - Când o alergie se agravează, de pildă când la febra fânului se adaugă și un astm alergic, înseamnă că afecțiunea s-a extins pe un alt "palier" în organism (în exemplul menționat de noi, a coborât de la nas la bronhii). De aceea, suferinzii ar trebui să-și ia în serios boala și să acționeze în consecință: să evite consecvent contactul cu declanșatorul în cauză, ori să înceapă o procedură de desensibilizare la medicul alergolog.
* Vindecare spontană - Se întâmplă efectiv ca alergiile să dispară uneori de la sine. Cel mai frecvent, acest fapt se petrece în copilărie, înainte de intrarea în pubertate. Dar și la adulți este posibil ca, dintr-odată, factorii declanșatori cunoscuți să nu mai provoace reacții puternice. Specialiștii se străduiesc și în ziua de azi să clarifice cauzele.*
TRATAMENTE
* Cortizon - Faima cu conotații negative a acestui antiinflamator de o eficiență excepțională se explică prin faptul că, într-o vreme, el a fost prescris de medici cu prea multă larghețe. În prezent se știe că, în condițiile în care este administrat cu o țintă precisă și pe o perioadă de timp limitată, nu există riscul ca temutele lui efecte secundare să se manifeste. Ca medicament întrebuințat în situații dramatice, care impun intervenții de urgență, cum este șocul anafilactic, cortizonul poate salva viața bolnavului.
* Desensibilizare - Această terapie specifică, adresată sistemului imunitar, urmărește acomodarea lui treptată cu substanța care provoacă reacția alergică. Pe parcursul a trei ani, medicul injectează pacientului o dată pe lună un extract din alergenul respectiv, crescând mereu doza. Cu timpul, răspunsul imun al organismului devine din ce în ce mai slab. Tratamentul are rolul de a împiedica boala alergică să înregistreze o trecere pe alt palier.
* Evitare - În principiu, alergicii au la îndemână o șansă deloc neglijabilă de a se feri de neplăceri: ei trebuie "doar" să evite contactul cu alergenul incriminat. În cazul unei alergii la animale, acest lucru se poate aranja foarte simplu. În schimb, e dificil să scapi de polenul care zboară prin aer. Situația se complică și mai tare, atunci când este vorba de o alergie încrucișată, unde se suprapun mai mulți factori declanșatori. Cu toate acestea, pentru a-și putea ușura suferința, bolnavii ar trebui să cunoască substanțele care le creează probleme (ele se depistează printr-un test efectuat de medicul alergolog).
* Hemogramă - În scopul formulării unui diagnostic mai exact, medicul poate cere analize de laborator, care să-i confirme hipersensibilitatea sistemului imunitar. Dacă ele pun în evidență un nivel crescut al imunoglobulinei E (IgE), aceasta indică fără niciun dubiu existența reactivității alergice.
* Inhalator - Aparatul este util în tratarea astmului alergic, fiindcă pulverizează substanța activă atât de fin, încât ea poate pătrunde foarte profund în bronhii, ajutându-le să se dilate din nou.
* Îngrijirea pielii - Semnele caracteristice ale unei alergii cutanate: pielea se înroșește, se usucă, se formează fisuri și apare senzația de mâncărime. Cu ajutorul unor creme și loțiuni speciale, puteți susține funcția naturală de barieră protectoare a pielii, pentru a nu permite pătrunderea în continuare în corp a unor alergeni sau microorganisme.
* Prevenire - Ar trebui să începeți desensibilizarea cu mult înainte ca febra fânului să-și inaugureze sezonul. Astfel, luând măsuri din timp, vă asigurați că sistemul imunitar va da dovadă de mai multă toleranță, în clipa când polenul va porni să danseze prin aer. Altminteri nu vă rămâne decât soluția de a încerca să vă ameliorați simptomele - cu medicamente de sinteză, ori cu remedii homeopate.
* Recuperare - În anumite situații, de pildă atunci când ați epuizat toate posibilitățile oferite de terapiile ambulatorii, puteți conveni cu medicul dvs. o variantă de recuperare medicală. Marea sau muntele constituie climatul ideal pentru ameliorarea simptomatologiei alergice.
* Spray nazal - Senzația neplăcută de nas înfundat vă îndeamnă deseori să apelați la un spray. Cel mai bine va fi să alegeți unul fără efect de sedare (ca să evitați starea de oboseală). Lipsite de efecte secundare sunt și preparatele pe bază de plante, cele care conțin sare sau extracte de gutui și lămâie.