Filmele câștigătoare și minunații lor interpreți
Anul acesta, Academia Americană de Film a acordat premiile Oscar într-un mod care a surprins. Câștigătorii n-au mai fost selectați din zona filmelor de public, comerciale, ci au fost preferate filmele cu mesaj politic sau social. A fost, cumva, un test de maturitate, pe care Academia l-a trecut cu brio, la cea de-a 87-a ediție. Marele câștigător a fost filmul "Birdman", care a obținut patru trofee: Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun scenariu și Cea mai bună imagine. Probabil că nici măcar Gonzales Inarritu, regizorul mexican al peliculei, nu se aștepta la atâtea premii, pentru un film atât de anti-hollywood-ian, în care personajul principal, un actor de teatru aflat la final de carieră, luptă cu tentația succesului comercial. Premiile au fost însă binemeritate pentru un film cu nuanțe, cu multe idei esențiale, puse fin în discuție (artistul și viața de familie, epoca nebună a internetului, bătrânețea și fericirea interioară).
O surpriză la fel de mare aș spune că a fost filmul "Grand Budapest Hotel", care din nouă nominalizări, a luat de fapt cele mai multe premii - patru, e adevărat, mai tehnice. Dar și acesta este un film atipic pentru Oscar, la limita suprarealismului. Lumea inventată de regizorul Wes Anderson pentru povestea sa plină de umor este de neuitat, de la costume și coafuri, la culori și decoruri. Este un univers în sine, inspirat de lumea personajelor lui Stefan Zweig, pe ale cărui cărți se și bazează aventurile personajului principal din film.
Următorul multi-premiat al galei este "Whiplash", un film independent, despre un toboșar ambițios, îndrăgostit de jazz (trei premii - Cel mai bun rol masculin secundar, Cel mai bun scenariu adaptat și Cel mai bun montaj). Și pentru ca lista să fie completă, pentru cel mai bun film străin a câștigat "Ida", un film polonez alb-negru, cu multe tăceri, căutări și emoții. Cine ar mai putea spune acum că filmele de Oscar sunt niște siropuri comerciale? Mai ales dacă ne uităm pe banca tristă a perdanților. Dintre ei, Clint Eastwood și al său "Lunetist American" aveau profilul perfect pentru statuetele de aur: un film cu buget uriaș, despre un soldat american ce își riscă viața pe frontul din Irak, pentru liniștea omenirii, în timp ce familia îl aștepta îngrijorată acasă. Un film nu lipsit de calități (Bradley Cooper face un rol bunicel), dar patriotic și propagandistic la limita penibilului.
Poate "Boyhood - 12 ani de copilărie" merita o soartă mai bună, fiind o poveste emoționantă, filmată în reprize, timp de 12 ani, pentru a urmări personajul principal din copilărie până la maturitate. Deși ideea nu e nouă (a mai experimentat-o și Truffaut), filmul a primit premiul pentru Cea mai bună actriță în rol secundar, interpretat de Patricia Arquette. În ce privește Oscarul pentru rolul principal feminin, el a fost câștigat, în sfârșit, de rolul principal feminin, Julianne Moore, după mai multe nominalizări ratate în trecut (actrița interpretează o profesoară bolnavă de Alzheimer).
Ar mai fi de menționat premiul pentru Cel mai bun rol masculin. Deși toate pronosticurile îl dădeau câștigător, pe bună dreptate, pe Michael Keaton, în "Omul Pasăre", premiul a mers la Eddie Redmayne, pentru felul în care l-a interpretat pe celebrul fizician Stephen Hawking (în "Teoria întregului"). Singurul premiu luat de acest film.
Scena Galei - tribuna militanților
Mai mult ca în anii precedenți, laureații Oscarului care au urcat pe scenă, la microfon, și-au transformat mulțumirile în pledoarii militante. Cel mai vizibil (pentru că a luat și cel mai important premiu) a fost regizorul "Omului Pasăre", Inarritu, care a subliniat că el este mexican și că atitudinea față de conaționalii săi ar trebui schimbată. "Mai ales într-o națiune compusă din imigranți, cum este America", a încheiat el, acid. Un discurs și mai dur au avut John Legend și Lonnie Lynn, când au urcat să își ia premiul pentru cel mai bun cântec (din filmul "Selma", despre Martin Luther King). "În America sunt acum în închisoare mai mulți oameni de culoare decât erau sclavi pe vremea lui Martin Luther King și asta trebuie schimbat. Pentru libertate oamenii să iasă în stradă, așa cum au făcut-o în Paris sau în Hong-Kong", au strigat ei. Tot la libertate și democrație a făcut apel, cu vocea sugrumată de emoție, și câștigătoarea pentru cel mai bun film documentar, "Citizen 4", un film dedicat lui Edward Snowden, americanul acuzat de trădare, pentru că a vorbit despre interceptările ilegale ale guvernului SUA. Și dacă Patricia Arquette a cerut, și ea, cu Oscarul în brațe, drepturi egale pentru femei, iar Julianne Moore să nu îi uităm pe cei care uită, adică pe bolnavii de Alzheimer, J.K. Simmons, premiat pentru cel mai bun rol secundar masculin (în "Whiplash"), a pronunțat cel mai emoționant apel: "Dacă părinții voștri, sau măcar unul dintre ei, trăieșc, sunați-i! Nu le trimiteți sms-uri sau e-mail-uri, sunați-i, lăsați-i să vă povestească tot ce vor și spuneți-le că îi iubiți".
Surprize, momente vesele și triste
La capitolul surprize, gala din acest an a început în forță, cu un spectacol de dans și muzică dedicat filmului, în decoruri gigantice, cum numai la Hollywood găsești. Apoi a continuat cu ingenioasele statui Oscar făcute din piese Lego, cu apariția, în chiloți (à la Birdman), a prezentatorului Neil Patrick Harris și, în cele din urmă, cu interpretarea fabuloasă a cântecelor din străvechiul film "Sunetul muzicii", realizată de o Lady Gaga de nerecunoscut, alături de care a urcat pe scenă chiar Julie Andrews, cea care a deținut rolul principal al filmului în urmă cu 50 de ani. S-a râs cu poftă când unul dintre premianți a mulțumit pentru susținere soției, copiilor și... câinelui, dar au fost și momente în care ditamai starurile au avut ochii înlăcrimați în amintirea actorilor care nu mai sunt printre noi.
Și pentru că nu se poate să vorbești despre Oscaruri fără să ții seama de ținuta divelor, măcar pe trei dintre ele ar trebui să le admirați. Ca de obicei, regina frumuseții și a eleganței, Nicole Kidman, a defilat pe covorul roșu într-o rochie Louis Vuitton; Julianne Moore, pe lângă faptul că ținea o statuetă de aur în brațe, a atras privirile cu rochia Karl Lagerfeld, făcută din 80.000 de paiete. Și, nu în ultimul rând, Emma Stone a purtat o superbă rochie Elie Saab, fiind aranjată perfect de la coafură, la culoarea rujului.
Așadar, a fost o gală cu filme puține, premii bune și eleganță discretă. În rest, să lăsăm ultimul cuvânt marelui câștigător, Gonzales Inarritu: "Important, de fapt, este că toate filmele, premiate sau nu, există. Doar timpul va hotărî adevărata valoare a unei creații".