Oscar 2015 - Zborul victorios al Omului Pasăre

Catalin Manole
- Cea de-a 87-a ediție a Premiilor Oscar a fost mai puțin strălucitoare ca altădată, însă filmele premiate au fost mai bine alese. Până și vedetele au fost mai rafinat îmbrăcate, în culori pastel și cu mai puține dezgolituri. O ediție plină de surprize, în care nu de puține ori scena a devenit tribună pentru militanții diferitelor cauze. Deasupra tuturor a planat victorios Omul Pasăre, marele câștigător -

Filmele câștigătoare și minunații lor interpreți

Anul acesta, Academia Americană de Film a acordat premiile Oscar într-un mod care a surprins. Câștigătorii n-au mai fost selectați din zona filmelor de public, comer­cia­le, ci au fost preferate filmele cu mesaj po­litic sau social. A fost, cumva, un test de maturitate, pe care Academia l-a trecut cu brio, la cea de-a 87-a ediție. Marele câștigător a fost fil­mul "Birdman", care a obținut patru trofee: Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun scenariu și Cea mai bună ima­gine. Probabil că nici măcar Gon­zales Ina­rri­tu, regizorul me­xi­can al peliculei, nu se aștepta la atâtea premii, pentru un film atât de anti-hol­lywood-ian, în care personajul principal, un actor de teatru aflat la final de carieră, luptă cu tentația succesului comercial. Premiile au fost însă bine­me­ri­tate pentru un film cu nuanțe, cu multe idei esen­țiale, puse fin în discuție (artistul și viața de familie, epoca nebună a internetului, bă­trâ­nețea și fericirea interioară).
O surpriză la fel de mare aș spune că a fost filmul "Grand Budapest Hotel", care din nouă nomina­lizări, a luat de fapt cele mai multe premii - patru, e adevărat, mai tehnice. Dar și acesta este un film atipic pentru Oscar, la limita suprarealismului. Lumea in­ventată de regizorul Wes Anderson pentru povestea sa plină de umor este de neuitat, de la costume și coafuri, la culori și decoruri. Este un univers în sine, inspirat de lumea personajelor lui Stefan Zweig, pe ale cărui cărți se și bazează aventurile personajului principal din film.
Următorul multi-premiat al galei este "Whiplash", un film independent, despre un toboșar ambițios, în­dră­gostit de jazz (trei premii - Cel mai bun rol mas­culin secundar, Cel mai bun scenariu adap­tat și Cel mai bun montaj). Și pentru ca lista să fie completă, pentru cel mai bun film străin a câștigat "Ida", un film polonez alb-negru, cu multe tăceri, căutări și emoții. Cine ar mai putea spune acum că filmele de Oscar sunt niște siropuri comerciale? Mai ales dacă ne uităm pe banca tristă a perdanților. Dintre ei, Clint Eastwood și al său "Lunetist Ame­rican" aveau pro­filul perfect pentru statuetele de aur: un film cu buget uriaș, despre un soldat american ce își riscă viața pe frontul din Irak, pentru liniștea omenirii, în timp ce familia îl aștepta îngrijorată acasă. Un film nu lipsit de calități (Bradley Cooper face un rol bunicel), dar patriotic și propagandistic la limita penibilului.
Poate "Boyhood - 12 ani de copilărie" merita o soartă mai bună, fiind o poveste emoționantă, filmată în reprize, timp de 12 ani, pentru a urmări personajul principal din copilărie până la maturitate. Deși ideea nu e nouă (a mai experimentat-o și Truffaut), filmul a primit premiul pentru Cea mai bună actriță în rol secundar, interpretat de Patricia Arquette. În ce privește Oscarul pentru rolul principal feminin, el a fost câștigat, în sfârșit, de rolul principal fe­mi­nin, Julianne Moore, după mai multe nominalizări ratate în trecut (actrița interpre­tează o profesoară bolnavă de Alzheimer).
Ar mai fi de menționat premiul pentru Cel mai bun rol masculin. Deși toate pronosticurile îl dădeau câștigător, pe bună dreptate, pe Michael Keaton, în "Omul Pasăre", premiul a mers la Eddie Redmayne, pentru felul în care l-a interpretat pe ce­le­­brul fizician Stephen Hawking (în "Teoria în­tregului"). Singu­rul premiu luat de acest film.

Scena Galei - tribuna militanților

Mai mult ca în anii precedenți, laureații Oscarului care au ur­cat pe scenă, la mi­crofon, și-au trans­format mulțumirile în pledoarii militante. Cel mai vizibil (pentru că a luat și cel mai important premiu) a fost regizorul "Omului Pasăre", Inarritu, care a subliniat că el este mexican și că atitudinea față de conaționalii săi ar trebui schim­bată. "Mai ales într-o națiune com­pusă din imigranți, cum este Ame­rica", a înche­iat el, acid. Un dis­curs și mai dur au avut John Le­gend și Lonnie Lynn, când au urcat să își ia premiul pentru cel mai bun cântec (din filmul "Selma", despre Martin Luther King). "În America sunt acum în închisoare mai mulți oa­meni de culoare decât erau sclavi pe vremea lui Martin Luther King și asta trebuie schimbat. Pentru liber­tate oamenii să iasă în stradă, așa cum au făcut-o în Paris sau în Hong-Kong", au strigat ei. Tot la libertate și demo­crație a fă­cut apel, cu vocea sugrumată de emoție, și câști­gă­toarea pentru cel mai bun film documentar, "Citizen 4", un film dedicat lui Edward Snowden, americanul acuzat de tră­dare, pentru că a vorbit des­pre inter­ceptările ile­gale ale guvernului SUA. Și dacă Patricia Arquette a ce­rut, și ea, cu Oscarul în brațe, drep­­turi egale pentru femei, iar Julianne Moore să nu îi uităm pe cei care uită, adică pe bolnavii de Alzhei­mer, J.K. Sim­mons, premiat pentru cel mai bun rol secundar mas­­culin (în "Whiplash"), a pro­nunțat cel mai emo­ționant apel: "Dacă pă­rin­ții voștri, sau mă­car unul dintre ei, tră­ieșc, sunați-i! Nu le trimiteți sms-uri sau e-mail-uri, sunați-i, lăsați-i să vă po­vestească tot ce vor și spune­ți-le că îi iubiți".
Surprize, momente vesele și triste
La capitolul surprize, gala din acest an a început în forță, cu un spectacol de dans și muzică dedicat filmului, în decoruri gigantice, cum numai la Hol­lywood găsești. Apoi a continuat cu ingenioasele sta­tui Oscar făcute din piese Lego, cu apariția, în chiloți (à la Birdman), a prezentatorului Neil Patrick Harris și, în cele din urmă, cu interpretarea fabuloasă a cântecelor din străvechiul film "Sunetul muzicii", realizată de o Lady Gaga de nerecunoscut, alături de care a urcat pe scenă chiar Julie Andrews, cea care a deținut rolul principal al filmului în urmă cu 50 de ani. S-a râs cu poftă când unul dintre premianți a mul­țumit pentru susținere soției, copiilor și... câi­nelui, dar au fost și momente în care ditamai starurile au avut ochii înlăcrimați în amintirea actorilor care nu mai sunt printre noi.
Și pentru că nu se poate să vorbești despre Os­caruri fără să ții seama de ținuta divelor, măcar pe trei dintre ele ar trebui să le admirați. Ca de obicei, regina frumuseții și a eleganței, Nicole Kidman, a de­filat pe covorul roșu într-o rochie Louis Vuitton; Julianne Moore, pe lângă faptul că ținea o statuetă de aur în brațe, a atras privirile cu rochia Karl Lagerfeld, făcută din 80.000 de paiete. Și, nu în ultimul rând, Emma Stone a purtat o superbă rochie Elie Saab, fiind aran­jată perfect de la coafură, la culoarea rujului.
Așadar, a fost o gală cu filme puține, premii bune și eleganță discretă. În rest, să lăsăm ultimul cuvânt marelui câștigător, Gonzales Inarritu: "Important, de fapt, este că toate filmele, premiate sau nu, există. Doar timpul va hotărî adevărata valoare a unei creații".