Un mic istoric al laptelui
Conform studiilor arheologice, ierbivorele au fost printre primele animale domesticite de către om. Vestigiile găsite pe teritoriul actualului Iran arată că, de exemplu, caprele erau crescute pentru lapte acum cel puţin 10.000 de ani. Tot de atunci există şi comunităţile de păstori din Asia şi din Europa, care au fost cele mai stabile din istorie, fiind singurele care au ajuns aproape neschimbate până aproape de zilele noastre. Cât despre efectele laptelui, el a fost considerat de multe civilizaţii ca fiind mai degrabă medicament. De pildă, acum 4000 de ani, egiptenii considerau că laptele este sacru şi îl aduceau drept ofrandă zeilor, în timp ce aristocratele egiptene asemenea Cleopatrei îl foloseau ca elixir de tinereţe şi frumuseţe. La rândul său, Hipocrate, marele medic grec al Antichităţii, denumea în lucrările sale laptele de capră drept "lichid miraculos" şi "esenţă vindecătoare", recomandându-l ca medicament în bolile pulmonare grave şi în afecţiunile degenerative. Pe teritoriul ţării noastre, creşterea oilor, caprelor şi vacilor, dar şi consumul laptelului acestora, constituie o tradiţie care se pierde în negura timpurilor. Mai ales în zonele montane şi de dealuri înalte, creşterea ierbivorelor pentru lapte era ocupaţia de bază. Aici mai supravieţuiesc până în zilele noastre meşteşuguri pastorale de preparare a brânzeturilor, dar şi folosirea laptelui ca remediu de sănătate (mai ales cel de capră) combinat cu plante de leac. Laptele de capră "închegat" cu Lipicioasă (Galium aparine) proaspătă se dădea pentru vindecarea bolilor de stomac şi pentru dezlegarea grabnică a copiilor deocheaţi, iar combinaţia cu Năpraznic (Geranium robertianum) se administra bărbaţilor neputincioşi şi femeilor sterpe. Dar atotputernicia laptelui nu domină peste tot. Există civilizaţii în care consumul lui, mai ales de către adulţi, a fost şi este recomandat a fi făcut cu prudenţă sau chiar interzis. Explicaţia este lămuritoare: există segmente de populaţie, mai ales în sudul şi estul Asiei, unde - conform studiilor - intoleranţa la lactoza din lapte afectează aproximativ 80% din populaţia adultă. Aceasta, în condiţiile în care, în comunităţile de păstori din zonele montane ale Europei, intoleranţa la lactoză apare la mai puţin de 5% din populaţie. De aici, şi mare parte dintre controversele despre lapte, pe care unii îl tolerează foarte bine, în timp ce altora le face rău.
Ce este laptele?
Este un amestec de nu mai puţin o sută de substanţe, între care predominantă este apa, care alcătuieşte 87% din volumul său, restul fiind alcătuit din cinci componente:
* Grăsimile - au fost, până de curând, substanţele cele mai blamate de medici, deoarece - spuneau ei - ar creşte colesterolul, greutatea corporală şi ar produce boli cardiovasculare. Studii făcute recent de grupuri de cercetători din Suedia şi Statele Unite au demonstrat adevăruri ce au produs stupefacţie în comunitatea ştiinţifică: grăsimile din lapte previn multe forme de cancer, întăresc imunitatea şi protejează de diabetul de tip II! Mai mult, consumul de lapte gras, integral, produce creşteri ale colesterolului nesemnificative (sub 4%), fiind aşadar bun şi pentru cardiaci.
* Proteinele - sunt considerate partea periculoasă din lapte, cea mai abundentă din ele, cazeina, fiind vinovată de o mulţime de neplăceri: alergii produse de lapte, intoxicaţii cronice la nivelul colonului şi afectarea imunităţii. Pe de altă parte, proteinele din lapte sunt foarte hrănitoare, fiind esenţiale pentru buna funcţionare a sistemului nervos, muscular, precum şi pentru procesele de creştere.
* Zaharurile - sunt cele care dau laptelui proaspăt gustul dulce caracteristic, dar şi unele proprietăţi stimulente imunitare. Cu toate astea, unul dintre aceste zaharuri, lactoza, dă faimoasa intoleranţă, tradusă prin tulburări gastrice şi intestinale.
* Mineralele şi vitaminele - dacă primele, adică mineralele (calciu, magneziu, fosfor, potasiu), sunt prezente inclusiv în laptele degresat şi procesat industrial, vitaminele (A, E, D, B1, B6) sunt mult împuţinate în urma procesului de degresare, ele fiind în cantităţi suficiente doar în laptele integral. Aceste vitamine sunt o parte foarte importantă a laptelui, efectul lor antioxidant compensând în mare măsură toxicitatea unor proteine sau grăsimi din compoziţia sa.
* Enzimele, oligoelementele - sunt prezente în cantităţi foarte mici, fiind esenţiale pentru organism, deoarece ajută procesul de digestie, susţin imunitatea, reglează unele procese metabolice.
Intoleranţa la lactoză şi alergia la lapte
Intoleranţa la lactoză - este o deficienţă de metabolism, care apare fie din cauza unor alte boli (infecţii intestinale, afecţiuni respiratorii tratate cu antibiotice etc.), fie pe fondul unei perioade mai lungi, în care nu s-au mâncat lactate, ulterior reluându-se intens consumul lor. Practic, în cazul acestei boli, organismul produce prea puţin din enzima care ajută la digestia lactozei din lapte, ceea ce produce indigestie, balonare, diaree, mai rar vărsături. Soluţia este ca, pentru moment, să se consume cantităţi foarte mici de lapte, pe care organismul să le poată metaboliza, iar treptat, pe măsură ce tubul digestiv începe să producă mai multă enzimă, consumul de lactate să crească. Intoleranţa la lactoză ţine şi de factori genetici. De exemplu, populaţiile din regiunile estice ale Asiei au, la vârsta adultă, în proporţie de peste 80% intoleranţă la lactoză, în timp ce populaţiile din zonele pastorale ale Europei, practic, nu cunosc această afecţiune.
Alergia la lapte - este mai severă decât intoleranţa la lactoză, fiind o reacţie imunitară puternică, la ingerarea unor proteine din lapte (în special cazeină sau albumină). De regulă, alergia la lapte se manifestă prin greaţă şi vărsături, urmată de erupţii pe piele, îngreunarea respiraţiei, inflamarea mucoaselor bucale. Cercetătorii vorbesc despre o reacţie instantanee, la câteva minute după ingerarea laptelui, dar şi de o reacţie întârziată (resimţită mai ales la nivelul pielii şi al sistemului respirator), care apare la câteva zile după consumul de lactate. Prima măsură care se ia în cazul acestei alergii este întreruperea completă a administrării de lactate, pentru că altfel apare riscul unor reacţii alergice foarte severe, al crizelor de astm etc. A doua măsură este ţinerea unor cure de plante cu efet antialergic, cum ar fi panseluţa sălbatică (Viola tricolor), ciuperca tibetană (Cordyceps sinensis), muşeţelul (Matricaria chamomilla). Se vor administra şi suplimente care diminuează sensibilitatea alergică: vitamina C naturală (nu de sinteză!), zincul biologic, complexul natural de vitamine B. După o perioadă de câteva luni, timp în care nu am consumat lactate şi, eventual, am luat remedii antialergice, se poate încerca administrarea unei cantităţi foarte mici de lactate (caşcavalul sau brânzeturile grase sunt mai bine tolerate), deoarece s-a constatat în destul de multe cazuri că alergia la lapte poate dispărea cu timpul.
Laptele bun şi laptele rău
Atât adversarii, cât şi partizanii consumului de lactate ignoră adesea un element esenţial: calitatea laptelui. Dincolo de proprietăţile destul de diferite ale laptelui de vacă, oaie, capră sau bivoliţă, există în zilele noastre o întrebare mult mai importantă: cât este de poluat laptele? Există o diferenţă imensă între laptele obţinut de la vacile din gospodăriile ţăranilor (care practică mult blamata agricultură de subzistenţă), şi laptele obţinut din fermele moderne, cu productivitate superioară.
Laptele vacilor, oilor sau caprelor din agicultura ţărănească, care pasc pe islazuri şi care sunt hrănite cu fân pe timpul iernii, este cel mai curat, fiind ferit de pesticidele şi substanţele periculoase folosite în agricultura şi zootehnia de tip industrial. Acest lapte, pe care îl mai găsim din fericire în gospodăriile ţăranilor de la noi, şi în târguri, este cel bun. Iar acest lapte bun a fost folosit de producătorii noştri de brânzeturi sau lactate până de curând, când a apărut din străinătate un lapte mult mai ieftin şi în cantităţi mai mari - laptele din fermele de tip industrial. Animalele de lapte dintr-o fermă de tip industrial sunt hrănite cu furaje concentrate, care sunt mai ieftine, fiind obţinute din culturi de mare productivitate, unde s-au folosit suficiente îngrăşăminte chimice, insecticide şi ierbicide. Mai mult, există substanţe de tip hormonal care, odată administrate animalelor, cresc producţia de lapte cu nu mai puţin de 15-30%, o imensă sursă de profit şi o imensă tentaţie! E adevărat, substanţele hormonale pentru zootehnie sunt interzise în Uniunea Europeană, dar în ţara noastră nu există niciun control obligatoriu care să verifice conţinutul de hormoni sintetici (mai ales de estradiol) din lapte. Oare să fie o coincidenţă faptul că, de când se vinde foarte mult lapte obţinut industrial, din import, au crescut exponenţial cazurile de pubertate precoce la copii de 9-12 ani, de efeminare a băieţilor, de alergie la lapte? Rămâne ca cei plătiţi din fonduri publice să răspundă la această întrebare.
Tratamente cu lapte şi lactate
* Deficienţele imunitare - sunt combătute de anumite microorganisme existente în iaurtul natural (tulpini ale bacteriei Lactobacillus cassei, în special). Se fac cure cu iaurt vreme de o lună, timp în care se consumă câte o jumătate de litru pe zi, de preferinţă pe stomacul gol. Cel mai bun în aceste cure este iaurtul obţinut casnic, din lapte integral, fiert în prealabil şi apoi însămânţat cu 2-3 linguri de iaurt probiotic. În unele magazine naturiste găsim chiar pliculeţe cu culturi de microorganisme prietenoase, care se pun în laptele fiert, pentru a obţine un iaurt de calitate, 100% natural.
* Intoxicaţiile medicamentoase - în special cele care apar după consumarea prelungită de antibiotice şi de corticoizi sunt foarte eficient combătute de administrarea iaurtului. Se recomandă în mod special iaurturile bifidus, numite aşa după o bacterie pe care o conţin şi care ajută la refacerea florei intestinului şi a tubului digestiv.
* Bronşita, pneumonia şi tuberculoza pulmonară - se administrează zilnic minimum jumătate de litru de zer (zeama acră, gălbuie şi uşor tulbure, care rămâne după ce caşul proaspăt e pus la scurs). Foarte bogat în vitamine, enzime şi aminoacizi, zerul este printre cele mai eficiente remedii pentru combaterea afecţiunilor respiratorii infecţioase. Consumul său este asociat cu o creştere rapidă a imunităţii pe segmentul respirator, cu redobândirea tonusului fizic şi psihic.
* Îngrăşarea, obezitatea - este de decenii combătută cu iaurturi, brânzeturi şi alte lactate degresate, însă rezultatele sunt... dezastruoase, incidenţa acestor neplăceri crescând, în loc să scadă. Cauza? În primul rând, prezenţa unor hormoni de creştere în laptele şi carnea obţinute industrial, hormoni care favorizează dezvoltarea ţesutului adipos. Apoi, cercetătorii din Marea Britanie au mai observat un lucru: lactatele degresate conţin mai multe zaharuri, care suprasolicită pancreasul, dar conduc şi mai repede la reapariţia senzaţiei de foame. În schimb, laptele integral, mai gras, se digeră mai lent şi ţine de foame o perioadă mult mai lungă de timp, fiind mult mai bun în curele de slăbire.
* Gastrita şi ulcerul gastric - se tratează în mod tradiţional atât în medicina populară, cât şi în cea oficială, cu cantităţi mari de lapte. Există chiar cure (pe care avem, totuşi, serioase rezerve în a le recomanda pe termen lung), în care se beau cantităţi imense de lapte (peste patru litri pe zi), pentru combaterea ulcerului cu nişă. De regulă, este indicat ca în aceste afecţiuni să se consume câte un litru de lapte pe zi. Este un tratament care are efect pozitiv în aproape 90% din cazuri, deşi mecanismul de vindecare este parţial o enigmă pentru medicina modernă. Se ştie că laptele are un efect calmant rapid, neutralizând, timp de 20 de minute după ce a fost ingerat, acidul clorhidric. După trecerea acestui interval de timp, se pare că anumite proteine din lapte ajută la sintetizarea unor substanţe naturale cu efect de atenuare a durerii, de unde şi efectul de calmant gastric atât de cunoscut al laptelui.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
