Un mic istoric al laptelui
Conform studiilor arheologice, ierbivorele au fost printre primele animale domesticite de către om. Vestigiile găsite pe teritoriul actualului Iran arată că, de exemplu, caprele erau crescute pentru lapte acum cel puțin 10.000 de ani. Tot de atunci există și comunitățile de păstori din Asia și din Europa, care au fost cele mai stabile din istorie, fiind singurele care au ajuns aproape neschimbate până aproape de zilele noastre. Cât despre efectele laptelui, el a fost considerat de multe civilizații ca fiind mai degrabă medicament. De pildă, acum 4000 de ani, egiptenii considerau că laptele este sacru și îl aduceau drept ofrandă zeilor, în timp ce aristocratele egiptene asemenea Cleopatrei îl foloseau ca elixir de tinerețe și frumusețe. La rândul său, Hipocrate, marele medic grec al Antichității, denumea în lucrările sale laptele de capră drept "lichid miraculos" și "esență vindecătoare", recomandându-l ca medicament în bolile pulmonare grave și în afecțiunile degenerative. Pe teritoriul țării noastre, creșterea oilor, caprelor și vacilor, dar și consumul laptelului acestora, constituie o tradiție care se pierde în negura timpurilor. Mai ales în zonele montane și de dealuri înalte, creșterea ierbivorelor pentru lapte era ocupația de bază. Aici mai supraviețuiesc până în zilele noastre meșteșuguri pastorale de preparare a brânzeturilor, dar și folosirea laptelui ca remediu de sănătate (mai ales cel de capră) combinat cu plante de leac. Laptele de capră "închegat" cu Lipicioasă (Galium aparine) proaspătă se dădea pentru vindecarea bolilor de stomac și pentru dezlegarea grabnică a copiilor deocheați, iar combinația cu Năpraznic (Geranium robertianum) se administra bărbaților neputincioși și femeilor sterpe. Dar atotputernicia laptelui nu domină peste tot. Există civilizații în care consumul lui, mai ales de către adulți, a fost și este recomandat a fi făcut cu prudență sau chiar interzis. Explicația este lămuritoare: există segmente de populație, mai ales în sudul și estul Asiei, unde - conform studiilor - intoleranța la lactoza din lapte afectează aproximativ 80% din populația adultă. Aceasta, în condițiile în care, în comunitățile de păstori din zonele montane ale Europei, intoleranța la lactoză apare la mai puțin de 5% din populație. De aici, și mare parte dintre controversele despre lapte, pe care unii îl tolerează foarte bine, în timp ce altora le face rău.
Ce este laptele?
Este un amestec de nu mai puțin o sută de substanțe, între care predominantă este apa, care alcătuiește 87% din volumul său, restul fiind alcătuit din cinci componente:
* Grăsimile - au fost, până de curând, substanțele cele mai blamate de medici, deoarece - spuneau ei - ar crește colesterolul, greutatea corporală și ar produce boli cardiovasculare. Studii făcute recent de grupuri de cercetători din Suedia și Statele Unite au demonstrat adevăruri ce au produs stupefacție în comunitatea științifică: grăsimile din lapte previn multe forme de cancer, întăresc imunitatea și protejează de diabetul de tip II! Mai mult, consumul de lapte gras, integral, produce creșteri ale colesterolului nesemnificative (sub 4%), fiind așadar bun și pentru cardiaci.
* Proteinele - sunt considerate partea periculoasă din lapte, cea mai abundentă din ele, cazeina, fiind vinovată de o mulțime de neplăceri: alergii produse de lapte, intoxicații cronice la nivelul colonului și afectarea imunității. Pe de altă parte, proteinele din lapte sunt foarte hrănitoare, fiind esențiale pentru buna funcționare a sistemului nervos, muscular, precum și pentru procesele de creștere.
* Zaharurile - sunt cele care dau laptelui proaspăt gustul dulce caracteristic, dar și unele proprietăți stimulente imunitare. Cu toate astea, unul dintre aceste zaharuri, lactoza, dă faimoasa intoleranță, tradusă prin tulburări gastrice și intestinale.
* Mineralele și vitaminele - dacă primele, adică mineralele (calciu, magneziu, fosfor, potasiu), sunt prezente inclusiv în laptele degresat și procesat industrial, vitaminele (A, E, D, B1, B6) sunt mult împuținate în urma procesului de degresare, ele fiind în cantități suficiente doar în laptele integral. Aceste vitamine sunt o parte foarte importantă a laptelui, efectul lor antioxidant compensând în mare măsură toxicitatea unor proteine sau grăsimi din compoziția sa.
* Enzimele, oligoelementele - sunt prezente în cantități foarte mici, fiind esențiale pentru organism, deoarece ajută procesul de digestie, susțin imunitatea, reglează unele procese metabolice.
Intoleranța la lactoză și alergia la lapte
Este vorba de două afecțiuni cât se poate de diferite, din punct de vedere al cauzelor, simptomelor și tratamentului, dar pe care foarte mulți oameni le confundă. În ultimii ani, incidența celor două boli a crescut simțitor, motiv pentru care a apărut un val de îngrijorare privitor la efectele laptelui asupra sănătății. Din fericire, ambele afecțiuni pot fi tratate prin mijloace naturale și pot fi dacă nu eliminate, atunci măcar în mare măsură ameliorate. Să vorbim despre ele pe rând:
Intoleranța la lactoză - este o deficiență de metabolism, care apare fie din cauza unor alte boli (infecții intestinale, afecțiuni respiratorii tratate cu antibiotice etc.), fie pe fondul unei perioade mai lungi, în care nu s-au mâncat lactate, ulterior reluându-se intens consumul lor. Practic, în cazul acestei boli, organismul produce prea puțin din enzima care ajută la digestia lactozei din lapte, ceea ce produce indigestie, balonare, diaree, mai rar vărsături. Soluția este ca, pentru moment, să se consume cantități foarte mici de lapte, pe care organismul să le poată metaboliza, iar treptat, pe măsură ce tubul digestiv începe să producă mai multă enzimă, consumul de lactate să crească. Intoleranța la lactoză ține și de factori genetici. De exemplu, populațiile din regiunile estice ale Asiei au, la vârsta adultă, în proporție de peste 80% intoleranță la lactoză, în timp ce populațiile din zonele pastorale ale Europei, practic, nu cunosc această afecțiune.
Alergia la lapte - este mai severă decât intoleranța la lactoză, fiind o reacție imunitară puternică, la ingerarea unor proteine din lapte (în special cazeină sau albumină). De regulă, alergia la lapte se manifestă prin greață și vărsături, urmată de erupții pe piele, îngreunarea respirației, inflamarea mucoaselor bucale. Cercetătorii vorbesc despre o reacție instantanee, la câteva minute după ingerarea laptelui, dar și de o reacție întârziată (resimțită mai ales la nivelul pielii și al sistemului respirator), care apare la câteva zile după consumul de lactate. Prima măsură care se ia în cazul acestei alergii este întreruperea completă a administrării de lactate, pentru că altfel apare riscul unor reacții alergice foarte severe, al crizelor de astm etc. A doua măsură este ținerea unor cure de plante cu efet antialergic, cum ar fi panseluța sălbatică (Viola tricolor), ciuperca tibetană (Cordyceps sinensis), mușețelul (Matricaria chamomilla). Se vor administra și suplimente care diminuează sensibilitatea alergică: vitamina C naturală (nu de sinteză!), zincul biologic, complexul natural de vitamine B. După o perioadă de câteva luni, timp în care nu am consumat lactate și, eventual, am luat remedii antialergice, se poate încerca administrarea unei cantități foarte mici de lactate (cașcavalul sau brânzeturile grase sunt mai bine tolerate), deoarece s-a constatat în destul de multe cazuri că alergia la lapte poate dispărea cu timpul.
Laptele bun și laptele rău
Atât adversarii, cât și partizanii consumului de lactate ignoră adesea un element esențial: calitatea laptelui. Dincolo de proprietățile destul de diferite ale laptelui de vacă, oaie, capră sau bivoliță, există în zilele noastre o întrebare mult mai importantă: cât este de poluat laptele? Există o diferență imensă între laptele obținut de la vacile din gospodăriile țăranilor (care practică mult blamata agricultură de subzistență), și laptele obținut din fermele moderne, cu productivitate superioară.
Laptele vacilor, oilor sau caprelor din agicultura țărănească, care pasc pe islazuri și care sunt hrănite cu fân pe timpul iernii, este cel mai curat, fiind ferit de pesticidele și substanțele periculoase folosite în agricultura și zootehnia de tip industrial. Acest lapte, pe care îl mai găsim din fericire în gospodăriile țăranilor de la noi, și în târguri, este cel bun. Iar acest lapte bun a fost folosit de producătorii noștri de brânzeturi sau lactate până de curând, când a apărut din străinătate un lapte mult mai ieftin și în cantități mai mari - laptele din fermele de tip industrial. Animalele de lapte dintr-o fermă de tip industrial sunt hrănite cu furaje concentrate, care sunt mai ieftine, fiind obținute din culturi de mare productivitate, unde s-au folosit suficiente îngrășăminte chimice, insecticide și ierbicide. Mai mult, există substanțe de tip hormonal care, odată administrate animalelor, cresc producția de lapte cu nu mai puțin de 15-30%, o imensă sursă de profit și o imensă tentație! E adevărat, substanțele hormonale pentru zootehnie sunt interzise în Uniunea Europeană, dar în țara noastră nu există niciun control obligatoriu care să verifice conținutul de hormoni sintetici (mai ales de estradiol) din lapte. Oare să fie o coincidență faptul că, de când se vinde foarte mult lapte obținut industrial, din import, au crescut exponențial cazurile de pubertate precoce la copii de 9-12 ani, de efeminare a băieților, de alergie la lapte? Rămâne ca cei plătiți din fonduri publice să răspundă la această întrebare.
Tratamente cu lapte și lactate
* Tulburările de creștere la copii - apar tot mai frecvent și se datorează în mare măsură erorilor din alimentație. Pentru combaterea lor, se recomandă trecerea la un regim cu hrană naturală, din care se elimină toate alimentele ce conțin aditivi alimentari, carnea și laptele obținute industrial, zahărul (se înlocuiește cu miere). Zilnic se va consuma un litru de lapte integral, obținut din agricultură tradițională, într-o formă cât mai bine acceptată de copil (simplu, îndulcit cu miere sau combinat cu fulgi de cereale și fructe uscate etc.). O dată la două zile, se va consuma un amestec obținut dintr-o cană de lapte, două gălbenușuri de ou crud și două lingurițe de miere. În cazul în care nu aveți o sursă constantă de lapte integral, puteți administra și iaurtul obținut din acesta, care se poate păstra o perioadă mult mai lungă de timp la frigider.
* Deficiențele imunitare - sunt combătute de anumite microorganisme existente în iaurtul natural (tulpini ale bacteriei Lactobacillus cassei, în special). Se fac cure cu iaurt vreme de o lună, timp în care se consumă câte o jumătate de litru pe zi, de preferință pe stomacul gol. Cel mai bun în aceste cure este iaurtul obținut casnic, din lapte integral, fiert în prealabil și apoi însămânțat cu 2-3 linguri de iaurt probiotic. În unele magazine naturiste găsim chiar pliculețe cu culturi de microorganisme prietenoase, care se pun în laptele fiert, pentru a obține un iaurt de calitate, 100% natural.
* Intoxicațiile medicamentoase - în special cele care apar după consumarea prelungită de antibiotice și de corticoizi sunt foarte eficient combătute de administrarea iaurtului. Se recomandă în mod special iaurturile bifidus, numite așa după o bacterie pe care o conțin și care ajută la refacerea florei intestinului și a tubului digestiv.
* Bronșita, pneumonia și tuberculoza pulmonară - se administrează zilnic minimum jumătate de litru de zer (zeama acră, gălbuie și ușor tulbure, care rămâne după ce cașul proaspăt e pus la scurs). Foarte bogat în vitamine, enzime și aminoacizi, zerul este printre cele mai eficiente remedii pentru combaterea afecțiunilor respiratorii infecțioase. Consumul său este asociat cu o creștere rapidă a imunității pe segmentul respirator, cu redobândirea tonusului fizic și psihic.
* Diabet de tip 2 - un studiu statistic al experților suedezi, publicat anul trecut, a arătat că o dietă care conține produse din lapte integral reduce mult riscul de îmbolnăvire de diabet de tip II. Studiul, făcut pe aproximativ 2.500 de voluntari, a arătat că cei care consumau, zilnic, minimum o porție de lapte integral sau de produse lactate bogate în grăsimi aveau un risc cu 23% mai mic de a se îmbolnăvi de diabet de tip II, comparativ cu persoanele care mâncau lactate degresate sau nu mâncau deloc. Rezultatele nu i-au surprins foarte mult pe savanți, deoarece cercetări anterioare arătaseră că grăsimile influențează procesul de descompunere a zahărului în organism. În prezent, cercetătorii cred că înlăturarea din dietă a laptelui gras și moda lactatelor degresate, eventual îmbunătățite cu amidon, a generat o creștere a consumului de carbohidrați, mai ales cei ușor asimilabili, ceea ce a dus la o creștere a glicemiei.
* Îngrășarea, obezitatea - este de decenii combătută cu iaurturi, brânzeturi și alte lactate degresate, însă rezultatele sunt... dezastruoase, incidența acestor neplăceri crescând, în loc să scadă. Cauza? În primul rând, prezența unor hormoni de creștere în laptele și carnea obținute industrial, hormoni care favorizează dezvoltarea țesutului adipos. Apoi, cercetătorii din Marea Britanie au mai observat un lucru: lactatele degresate conțin mai multe zaharuri, care suprasolicită pancreasul, dar conduc și mai repede la reapariția senzației de foame. În schimb, laptele integral, mai gras, se digeră mai lent și ține de foame o perioadă mult mai lungă de timp, fiind mult mai bun în curele de slăbire.
* Gastrita și ulcerul gastric - se tratează în mod tradițional atât în medicina populară, cât și în cea oficială, cu cantități mari de lapte. Există chiar cure (pe care avem, totuși, serioase rezerve în a le recomanda pe termen lung), în care se beau cantități imense de lapte (peste patru litri pe zi), pentru combaterea ulcerului cu nișă. De regulă, este indicat ca în aceste afecțiuni să se consume câte un litru de lapte pe zi. Este un tratament care are efect pozitiv în aproape 90% din cazuri, deși mecanismul de vindecare este parțial o enigmă pentru medicina modernă. Se știe că laptele are un efect calmant rapid, neutralizând, timp de 20 de minute după ce a fost ingerat, acidul clorhidric. După trecerea acestui interval de timp, se pare că anumite proteine din lapte ajută la sintetizarea unor substanțe naturale cu efect de atenuare a durerii, de unde și efectul de calmant gastric atât de cunoscut al laptelui.
* Boala canceroasă - este prevenită de consumul laptelui integral și al derivatelor sale, datorită acidului linoleic conjugat cu efecte anititumorale demonstrate. Un alt remediu anti-cancer și mai puternic este zerul. Într-un studiu-pilot făcut pe mai multe forme de cancer (de sân cu metastaze, de pancreas și de ficat), pacienților li s-a administrat o cantitate zilnică de 30 de grame de concentrat de proteine din zer (echivalentul a un litru - un litru și jumătate de zer), timp de 6 luni. În total, au fost șapte pacienți, dintre care la doi s-au constat regresii ale tumorilor, normalizarea hemoglobinei și a numărului de limfocite. La alți doi pacienți tumorile nu au regresat, dar procesul lor de dezvoltare a fost stopat. La ceilalți trei boala a progresat într-un ritm mai lent.