Tătăneasa este o plantă medicinală folosită în terapeutica medicală din vremuri imemoriale. Medicul roman de origine greacă Dioscorides, în celebra sa carte "Materia medica" (o adevărată farmacopee a ierburilor de leac, cea mai citită carte din vremea sa, chiar mai citită decât biblia), include, printre cele 600 de ierburi medicinale, tătăneasa, preaslăvindu-i virtuţile vindecătoare. În medicina tradiţională românească, ea este folosită încă de pe vremea dacilor.
În mod cu totul surprinzător, începând cu anii 1980, tătăneasa a început să fie "pusă la zid "de unii specialişti în fitoterapie, care recomandau prudenţă şi reţinere în folosirea ei pentru uz intern. Motivaţia principală era compoziţia plantei, în care se descoperiseră cantităţi mici de alcaloizi pirazolidinici care, pe cale experimentală (aşa-numite experimente "in vitro") dovediseră o anumită hepatotoxicitate. S-a lansat ipoteza că animalele ierbivore care se hrănesc cu tătăneasă prezintă la sacrificare hepatomegalie. Tătăneasa nu este însă o plantă furajeră de predilecţie. Cine a colindat arealul ei de dezvoltare, în flora spontană, observă că tătăneasa este, de obicei, ocolită de animale, pentru că este acoperită în totalitate de peri, greu de mestecat, şi este şi amară la gust. Le reamintim cititorilor noştri fideli că în anii '90, revista "Formula AS" a găzduit o dezbatere aprigă legată de "pericolul" administrării tătănesei ca leac medicinal, în urma căreia reputaţia plantei a fost reabilitată integral. Un argument decisiv în clasarea problemei a fost intervenţia marelui specialist în plante medicinale Constantin Pârvu (autorul celebrei enciclopedii a plantelor, în 5 volume, care declara, într-un interviu, că se vindecase cu tătăneasă de un cancer la stomac.
În multe ţări, se recomandă folosirea tătănesei doar pentru uz extern, sau, dacă se admite utilizarea ei pe cale internă, se recomandă o anumită prudenţă, pentru a nu dăuna organismului uman. În concluzie, utilizată în doze echilibrate (chiar dacă derivaţii de pirazol sunt potenţial hepatotoxici), tătăneasa este una din plantele de care sănătatea nu se poate lipsi.
Descrierea plantei
Tătăneasa este o plantă ierboasă înaltă, puternic ramificată, acoperită pe toată supraţata cu peri aspri, încovoiaţi în sus. Tulpina este în muchii, iar frunzele sunt lipsite de peţiol, prelungindu-se pe tulpină. Faţa superioară a frunzelor este verde închis, iar cea inferioară, palidă, cu nervura principală proeminentă. Florile, de forma unui tub cu cinci dinţi curbaţi în afară, de culoare roşie-violacee, sunt grupate în vârful tulpinii sub forma unei inflorescenţe cu aspect de coadă de scorpion. Creşte în mod spontan, de la câmpie până în zona montană, în buruienişurile de pe marginea apelor şi în locuri băltite.
Recoltare şi uscare
Odată recoltate, rădăcinile se spală foarte bine, cele groase se despică în fâşii subţiri, şi se lasă la zvântat. Uscarea naturală se face în şoproane, podurile caselor, verande sau direct la soare, când condiţiile atmosferice permit acest lucru. În spaţiile de uscare trebuie să existe o ventilaţie suficientă, pentru ca aerul încărcat cu vapori de apă să poată fi eliminat cu uşurinţă. Locurile trebuie să fie curate, poate chiar dezinfectate cu fum de pucioasă, acolo unde este posibil. Uscarea artificială este mai rapidă şi este de preferat în cazul când condiţiile atmosferice nu sunt îndeplinite pentru o uscare naturală (ca de exemplu umiditatea relativă a aerului este mai mare de 70% sau temperatura sub 10°). În gospodărie, uscarea artificială se face într-un cuptor de aragaz, la foc mic, cu uşa întredeschisă, sau într-un cuptor electric cu convecţie, când pot fi setate temperatura (între 50°-60°) şi timpul de uscare (aproximativ 1 oră). Uscarea este considerată terminată când rădăcinile au devenit rigide şi, rupte între degete, produc un zgomot caracteristic.
(Cititorii revistei care nu au posibilitatea să recolteze şi să usuce tătăneasa acasă, pot procura planta de la magazinele naturiste sau de la farmacia Faltis din Brăila.)
Compoziţia chimică
Rădăcina de tătăneasă este bogată în principii active precum: alantoina, taninuri, mucilagii, acizi organici (cafeic, clorogenic, ascorbic, rozmarinic), inulina şi alcaloizi pirazolidinici (consolidina, consolicina, sinfitina), aceştia din urmă fiind toxici pentru organism dacă se administrează în doze mari. În istoria fitoterapiei, tătăneasa are o importanţă deosebită, deoarece din ea s-a izolat alantoina, care astăzi se obţine prin sinteză şi este nelipsită din preparatele cosmetice ce se adresează pielii, mucoaselor, ţesuturilor şi sistemului osos, pe care le regenerează. Alantoina din rădăcina de tătăneasă, administrată sub diferite forme farmaceutice, determină remisiunea sau dispariţia tumorilor maligne şi benigne.
Preparate din tătăneasă
Pulberea
Rădăcina uscată se macină foarte fin într-o râşniţă de măcinat cafeaua şi se foloseşte ca atare, câte o jumătate de linguriţă, de 3 ori pe zi, cu puţină miere, sirop sau suc natural, în afecţiunile menţionate în cuprinsul articolului.
Decoctul
Mod de preparare: 4 linguri de rădăcină de tătăneasă uscată şi mărunţită groscior se fierb, la foc mic, timp de 30 de minute, în 500 ml apă, într-un vas de inox sau emailat. La final, apa evaporată trebuie completată. Se filtrează fierbinte prin tifon sau vată medicinală umezită cu puţină apă. Se îndulceşte după gust.
Tinctura
Tratamente interne
* Boli ale stomacului şi duodenului - gastrite, ulcer gastro-duodenal, tumori maligne
Acţiunea terapeutică se datorează proprietăţilor cumulative ale alantoinei şi mucilagiilor.
Pulberea: se administrează câte o jumătate de linguriţă, de 3 ori pe zi, după masă, cu puţină miere.
Decoctul: se administrează câte 2 ceşti pe zi, îndulcite după gust cu miere.
* Boli de natură inflamatorie - reumatism, gută
Pulberea: se administrează câte o jumătate de linguriţă, de 3 ori pe zi, după masă, în puţină miere.
Decoctul: se administrează ceaiul îndulcit după gust cu miere, câte 2 ceşti pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de salcie.
* Boli oncologice
Anumite boli de natură canceroasă pot beneficia de un tratament intern cu preparate din tătăneasă, ca terapie complementară. Se observă o remisiune şi chiar o dispariţie a tumorilor maligne sau benigne. (Din informaţii culese pe surse, "Formula AS" deţine o corespondenţă bogată, primită de la cititori, care confirmă rezultate spectaculoase în folosirea tătănesei în boala canceroasă.)
Pulberea: se administrează câte o jumătate de linguriţă, de 3 ori pe zi, după masă, cu puţină miere.
Decoctul: se administrează ceaiul, îndulcit după gust cu miere, câte 2 căni pe zi.
* Boli ale aparatului respirator - traheite, bronşite, astm bronşic, pneumonii însoţite de tuse uscată
* Bolile pielii - dermatite, dermatoze, infecţii stafilococice şi streptococice, fungice, dermatită seboreică, eczeme, prurit, eriteme
Alantoina are proprietatea de a regenera structura epidermei.
Decoctul: se administrează, îndulcit după gust, cu miere, câte 2 ceşti pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de trei-fraţi-pătaţi.
* Traume ale aparatului osteo-articular - fracturi, fisuri ale oaselor aparatului locomotor
Decoctul: se administrează îndulcit după gust, cu miere, câte 2 ceşti pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de troscot. Datorită conţinutului în siliciu organic al troscotului, fixator de calciu în organism, şi de alantoină, al tincturii de tătăneasă, regeneratoare a osului, această combinaţie are un efect redutabil în traumatismele oaselor. Tratamentul intern se completează cu aplicaţii externe, sub formă de cataplasme sau unguente.
* Afecţiunile anusului şi rectului - hemoroizi, fisuri anale, prurit anal, rectită
Decoctul: se administrează îndulcit după gust cu miere, câte 2 ceşti pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de pir.
Contraindicaţii: Avându-se în vedere suspiciunile privind hepatotoxicitatea relativă a preparatelor din tătăneasă, se va evita să se administreze planta celor ce au afecţiuni hepatice, iar curele lungi se vor face sub supraveghere medicală.
Tratamente externe
Principalele forme farmaceutice care se obţin din tătăneasă pentru utilizare externă sunt: unguentul, cataplasma şi oţetul.
Unguent cu tătăneasă
Mod de preparare: 100 ml de tinctură de tătăneasă obţinută după metoda prezentată mai sus se evaporă într-un vas emailat sau din inox, pe foc mic, până se obţine un extract siropos, de consistenţa mierii. Când încă este cald, se adaugă 50 de grame untură topită, obţinută din osânză de porc, 30 g margarină şi aproximativ 10 ml ulei de floarea-soarelui. Se dă de pe foc şi se continuă omogenizarea până la răcire. Un unguent de calitate superioară se obţine dacă înlocuim 10 grame din cantitatea de margarină, cu 10 grame de lanolină (aceasta se poate procura din farmaciile care au laborator. Farmacia Faltis are lanolină pe stoc).
Acest unguent are numeroase întrebuinţări: în toate afecţiunile pielii, de natură microbiană sau alergică, boala hemoroidală, varice, ulcer varicos, escară de decubit, eritem fesier la copii, arsuri solare, chimice şi termice. Ajută la cicatrizarea rapidă a unor răni provocate de cauze diverse.
Cataplasmă cu tătăneasă, tescovină şi argilă
Mod de preparare: Cantităţi egale de rădăcină de tătăneasă, de tescovină, foarte fin măcinate, şi argilă, se amestecă cu un ceai călduţ de troscot, până se obţine o pastă care se va întinde uşor peste zona bolnavă. Se oblojeşte cu faşă lată de tifon şi se ţine cel puţin 2 ore. Este indicată în entorse, luxaţii, scrânteli, fisuri sau rupturi (fracturi) de oase, în procese inflamatorii (gonartroze, gută).
Oţet medicinal
Mod de preparare: 2 linguri rădăcină de tătăneasă măcinată se ţin la macerat, timp de 10 zile, în 500 ml oţet, de preferat din vin. Urmează apoi filtrarea şi condiţionarea în flacoane brune.
Se fac masaje externe pe pielea capului pentru combaterea mătreţei şi a dermatitei seboreice, de 2 ori pe săptămână.
* Gargarisme - pentru boli ale cavităţii bucale (afte, gingivite, stomatite, abcese dentare)
Se face gargară după fiecare masă, folosind o fiertură din rădăcină de tătăneasă. Se poate aplica local un colutoriu specific bolii respective. (Farmacia Faltis prepară frecvent asemenea colutorii, la prescripţia unor medici ORL sau stomatologi.)
* Băi de şezut cu fiertură din rădăcină de tătăneasă - se recomandă pentru hemoroizi sau fisuri anale, înainte de folosirea unor unguente sau supozitoare.
* Peeling cosmetic
Notă: Cele mai bune unguente dermatologice şi creme cosmetice de întreţinere conţin alantoină, care se găseşte din abundenţă în rădăcinile de tătăneasă. Farmacia Faltis prepară asemenea unguente şi creme, care conţin printe altele alantoină naturală obţinută din tătăneasă.
Pentru informaţii despre procesarea plantelor medicinale sau despre alte preparate produse în laboratorul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galaţi nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@ yahoo.com Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei http://www.farmaciafaltis.ro/
Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.
*
Salată de tătăneasă - medicament pentru diabetici
Mod de preparare: Se pune pe foc apa cu sarea şi cu zeama de lămâie şi, când clocoteşte, se adaugă rădăcina de tătăneasă curăţată de coajă şi tăiată bucăţi. Se lasă să fiarbă circa 20 de minute, până ce se înmoaie, apoi se scurge şi se amestecă cu sosul preparat din ingredientele enumerate. Se serveşte călduţă.
Efectul asupra sănătăţii: Tătăneasa are calorii puţine şi conţine o cantitate mare de fibre şi substanţe minerale. Pentru diabetici, extrem de important este conţinutul ridicat de inulină, care satură, fără să influenţeze valorile glicemiei.
"Formula AS"
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
