STERE GULEA
"În clipa aceasta mă preocupă o continuare a «Moromeţilor»"
"Din punct de vedere al planurilor pentru viitor, din păcate, nu sunt într-o perioadă prea grozavă. Am avut un proiect care continua oarecum linia ultimului meu film, «Sunt o babă comunistă», după cartea lui Dan Lungu, dar din cauza unor încurcături... auctoriale, proiectul întâmpină dificultăţi. Deocamdată, încerc să găsesc finanţare pentru un alt proiect, un film după romanul lui Petru Cimpoeşu, «Simion Liftnicul», un roman foarte bun, cu mult umor şi destul de emblematic pentru postcomunism, şi într-o oarecare măsură, chiar şi pentru comunism. E un film mai costisitor şi, deocamdată, nu se înghesuie producătorii, dar sper să găsesc până la urmă un investitor mai... curajos. Aş dori să vorbesc, însă, despre o experienţă trăită recent la New York, la a 9-a ediţie a Festivalului de Film Românesc «Making Waves: New Romanian Cinema», organizat de Corina Şuteu şi de Mihai Chirilov, unde eu şi filmele mele am fost invitaţi de onoare. Gazdele Festivalului (ţinut într-un loc foarte bun, Film Society of Lincoln Center - inima culturii americane ), mi-au propus ca pe lângă pelicula «Sunt o babă comunistă», să prezint şi filmul «Moromeţii». Unul dintre oamenii de mare anvergură cinematografică americană, profesor la Columbia University, Richard Pe?a, a prezentat filmul şi a spus că, văzându-l, îţi dai seama că noul cinema românesc nu vine de nicăieri. În felul acesta, am avut ocazia să observ reacţii ale unor cunoscători de film americani, dar şi români, iar comentariile celor avizaţi m-au pus în situaţia de-a mă gândi să realizez nu neapărat o continuare a «Moromeţilor», ci de găsi o formulă potrivită pentru a încheia destinul ţăranului român, care, ajuns după '89 la o identitate neclară, n-a mai fost acelaşi. Acesta este, într-adevăr, un proiect, şi depinde de discuţiile purtate de organizatorii Festivalului Making Waves cu o casă de producţie de DVD-uri din Statele Unite, «Criterion Collection», pentru achiziţionarea printr-un DVD a «Moromeţilor». Dacă aceste discuţii vor ajunge la bun sfârşit, vor fi mai multe şanse ca acea mult dorită «continuare» a «Moromeţilor», care mă preocupă în acest moment, să se întâmple. Cine va cumpăra acest disc care stochează filmul va şti ce e cu România şi cu românii, pentru că, de multe ori, din filme afli lucruri care se referă la societatea respectivă şi le reţii mult mai bine decât din studii istorice..."
NICOLAE MĂRGINEANU
"Un film documentar, despre părintele Teofil Părăian"
"Lucrez la un film documentar, un film mai modest, despre părintele Teofil Părăian, care însă ne-a făcut o mare bucurie, în momentul în care am început montajul peliculei. În mare măsură, imaginile sunt din arhivă şi personalitatea părintelui este fermecătoare, pare că a trăit încă o dată, împreună cu noi, în momentul când lucram... E un film cam de o oră, care se va da - probabil - la televiziune, pe acele canale care preferă filme spirituale şi, desigur, pe un DVD. Numele filmului este «Părintele Teofil Părăian - apostolul tinerilor», pentru că se referă mai ales la perioada de după '90, când conferinţele lui au avut o cerere extraordinară, sălile erau pline, era cu adevărat o sărbătoare când el conferenţia şi, mai ales, când se puneau întrebări şi el dădea răspunsuri. Uluitor este cum un părinte călugăr orb a ajuns să aducă lumină în sufletele oamenilor, care sufereau atât de mult după perioada comunistă".
TUDOR GIURGIU
"La anul, din nou pe platou"
"Nu ştiu când va fi o nouă producţie, deşi mi-aş dori să filmez chiar anul acesta, dar filmele se fac un pic mai greu decât vrem noi, în sensul că trebuie să ai şi bani ca să le faci... Aşa încât, sper să filmez abia la anul, în vară, o nouă ecranizare după romanul «Apropierea», al lui Marin Mălaicu-Hondrari, care ar urma să apară în cinematografe în 2017. Până la urmă, e bine că am şi o binemeritată vacanţă, căci sunt destul de epuizat şi de obosit, după procesul lung de realizare al peliculei «De ce eu?» (care are premiera mondială la Festivalul de Film de la Berlin, desfăşurat acum, între 5-15 februarie). Urmează TIFF-ul (29 mai-7 iunie), aşa încât anul acesta, calendarul este destul de încărcat şi vreau să-mi iau o pauză, să mă odihnesc. Când faci filme, e foarte greu să mergi mai departe în ritm de marş, trebuie să te «descarci» de filmul precedent şi să te «încarci» pentru un nou film. De aceea îl invidiez pe Woody Allen, că reuşeşte să facă un film în fiecare vară, dar el are un bioritm special... Şi-apoi, eu îmi propun de fiecare dată să fac altceva, cred că e modul meu personal de a mă reinventa şi de a căuta surse de inspiraţie diverse... De-aceea, filmul următor va fi foarte diferit de filmul pe care abia l-am terminat şi e important şi din motivul acesta să iau o pauză, să evaluez ce am făcut bine, ce am făcut prost, ca să mă surprind şi pe mine, şi pe alţii, cu un nou film. Aşadar, la anul, din nou, pe platou!"
"Sunt în pregătire cu o adaptare liberă după «Inimi cicatrizate», de Blecher, acest minunat scriitor, prea puţin cunoscut, din păcate"
"Nu mai ştiu care psiholog susţinea că un om e sănătos din punct de vedere mental dacă ştie de unde vine, unde se află şi încotro intenţionează să meargă. Cred că lucrul acesta e adevărat şi în ceea ce priveşte societăţile, nu doar indivizii. Societatea românească nu va fi cu adevărat sănătoasă până când nu-şi va cerceta trecutul - mai apropiat sau mai îndepărtat - cu luciditate şi onestitate. Filmul meu, «Aferim!» încearcă o privire în trecut, o călătorie prin mentalităţile începutului de secol 19. Evident, nu ar avea niciun rost să facem un asemenea efort dacă nu am crede că în negura trecutului stă explicaţia, fie şi parţială, a unor probleme din ziua de azi. Iar eu îmi doresc ca acest film să fie, mai presus de toate, un stimulent care să-l determine pe spectator să investigheze mai adânc şi mai serios numeroasele probleme pe care eu nu m-am priceput decât să le semnalez. Filmul pe care l-am realizat este doar o reconstituire subiectivă şi artificială a unui mic capitol din istoria privată a ţării noastre. Faptul că această reconstituire e imperfectă şi limitată prin însăşi natura ei este marcat, în film, prin câteva elemente pe care spectatorul atent le va observa cu siguranţă. Dificultatea principală a realizării filmului a fost legată de obţinerea finanţării. Şi aici, desigur, competenţa producătorului Ada Solomon a fost esenţială. Chiar şi aşa, zilele de filmare au fost foarte puţine, în raport cu anvergura proiectului, dar asta e situaţia, n-am avut de ales...
În ceea ce priveşte selecţia la festivalul de anul acesta de la Berlin, ea este importantă pentru că reprezintă o recunoaştere a muncii întregii echipe şi pentru că oferă şanse mari ca filmul să fie distribuit mai bine şi, deci, văzut de mai mulţi spectatori. Altfel, e deranjantă într-o anumită măsură atitudinea pe care presa o adoptă referitor la un festival de film. Un festival de film nu e un meci de fotbal cu învingători şi învinşi, chiar dacă există această bizarerie numită «premii». Ce pictor spunea asta: «Competiţiile sunt pentru cai, nu pentru artişti»? Îi dau dreptate.
În prezent, sunt în pregătire cu o adaptare liberă după «Inimi cicatrizate», de Max Blecher. Va fi un film despre suferinţă, despre iubire şi despre demnitate, un film prin care voi încerca să omagiez minunata literatură a acestui mare scriitor. Blecher e mult mai puţin cunoscut decât ar merita, şi tot ce îmi doresc cu acest proiect e să-i fac pe oameni să-i citească opera".
(Nota rep.: lungmetrajul "Aferim!" al regizorului Radu Jude a fost selectat în competiţia Festivalului de Film, Berlin, 2015, şi va avea premiera mondială pe 11 februarie)
Foto: MEDIAFAX (4)