DOLOMITA - piatra care vindecă

- Este un remediu universal, cu care se tratează, deopotrivă, solul, plantele, animalele şi oamenii. Fiind o rocă naturală foarte răspândită în Europa, tradiţia folosirii ei ca medicament se pierde în negura timpului, însă abia de curând cercetătorii au scos la lumină efectele sale benefice pentru întreţinerea sănătăţii -

Numele dolomitei vine de la un geolog francez, Déodat de Dolomieu, care a cercetat pentru prima oară această rocă sedimentară în Munţii Alpi, prin anul 1780. El a fost uimit de conţinutul extrem de ridicat de calciu şi magneziu al acestei roci, care era folosită de păstorii italieni deopotrivă pentru tra­tarea oamenilor şi animalelor. Savantul francez a făcut publice rezultatele studiilor sale despre piatra care, ulterior, avea să-i poarte numele. Aşa a început cariera de medicament a dolomitei.

Un elixir pentru animale şi plante

Pentru prima oară, dolomita a atras atenţia agrono­milor şi zootehniştilor. Agronomii au observat că plan­tele tratate cu dolomită absorb mai uşor apa şi nu­trienţii din sol, sunt mai rezistente la boli şi, în plus, au un conţinut mai ridicat de minerale şi oligoelemen­te în fructele şi seminţele lor. Medicii veterinari, la rândul lor, au observat că dolomita face adevărate minuni atunci când este introdusă în hrana animalelor. Se pare că există o programare ancestrală la ierbivore şi carni­vore, pentru a consuma această rocă. Ierbivorele tra­tate cu dolomită au un lapte cu 15% mai gras şi într-o cantitate mai mare, au mai puţine boli digestive şi ale oaselor. Câinii şi mâţele care consumă acest mine­ral cresc mai repede, nu au probleme de tipul rahitis­mu­lui, ajung la dimen­siuni mai mari şi au mai puţine tulburări digestive. Chiar şi solurile se vindecă atunci când le este administrată dolomită. Aplicată în zonele acide, puternic poluate cu pesticide sau sărăcite de agri­cultura iraţională, dolomita îmbunătăţeste rapid structura solului şi ajută la instalarea rapidă a plantelor care refac fertilitatea pământurilor.

O farmacie într-o piatră

Deşi foarte simplă în aparenţă, dolomita este o colecţie de mine­rale extrem de utile organismului uman. Există zeci de tipuri de do­lomită, în funcţie de zona de pro­venienţă, dar toate conţin câteva minerale importante: calciul - care alcătuieşte structura de rezis­tenţă a corpului uman, magneziul - este vital pentru activitatea ner­voasă, cardiacă şi potasiul - vi­tal pentru sănătatea inimii, pentru normalizarea presiunii arteriale.

Cum se administrează dolomita

În magazinele noastre naturiste găsim pulbere de dolomită ca atare, dar şi capsule ce conţin acest mine­ral. Iată cum se administrează:

Pulberea de dolomită pură
Se administrează câte o jumătate de linguriţă la copii şi câte o linguriţă la adulţi, în doză zilnică unică. Se poate lua cu apă sau, mai bine, cu suc de portocale, care - datorită conţinutului său de acid citric - creşte de 1,5 până la 3 ori procentul de calciu şi magneziu asimilat de organism. O cură cu această pulbere este bine să nu depăşească 2 săptămâni, urmată de alte 2-3 săptămâni de pauză, necesare organismului pentru a metaboliza corect mineralele din rocă.

Capsule cu dolomită pură
Conţin aproximativ trei sferturi de gram de dolo­mită şi se administrează câte 3-6 pe zi, doza maximă asigurând în proporţie de 100% necesarul de magne­ziu şi de calciu pentru organismul uman. La fel ca în cazul pulberii, se ţin cure de 14 zile, urmate de 21 de zile de pauză, aşa încât să i se dea răgaz organismului să elimine excesul de minerale neasimilabile.

Tratamente interne

* Lipsa de calciu - doar 4-5 grame de dolomită asigură necesarul din acest element. Pentru o asimilare optimă a lui, capsulele vor fi luate cu limonadă sau suc de portocale, iar dacă luăm pulberea ca atare, ea va fi amestecată cu puţin suc de lămâie, înainte de admi­nistrare. Astfel este asigurată întreaga cantitate de calciu, atât de necesară organismului. În lipsa lui, apar simptome cum ar fi starea de oboseală generalizată, asociată cu irascibilitate şi cu dificultatea în controlul emoţiilor. În faze avansate ale lipsei de calciu, apare insomnia, scade capacitatea de efort, forţa musculară este diminuată şi apar frecvent cârceii (crampele mus­culare), iar starea de oboseală se instalează mult mai repede. Atunci când se cronicizează, lipsa de calciu are efecte mult mai grave: dantura se cariază rapid şi gingiile slăbesc, oasele îşi pierd din densitate şi devin mai fragile.
* Lipsa de magneziu - patru grame de dolomită asigură necesarul zilnic de magneziu pentru un adult. La fel ca şi în cazul calciului, asimilarea magneziului va fi mai bună dacă dolomita (fie ea sub formă de capsule sau de pulbere) va fi luată cu suc de citrice sau alte sucuri de fructe acide. Magneziul este esenţial pentru echilibrul psihic, pentru combaterea stărilor de oboseală, dar şi pentru buna funcţionare a sistemului cardiovascular. În practică s-au obţinut rezultate foarte bune cu suplimentarea magneziului în caz de sindrom de oboseală cronică, anxietate, atacuri de panică, hipertensiune, artimie cardiacă, rezistenţă scăzută la efort fizic.
* Alcalinizarea urinii - dolomita este esenţială în tratamentul cistitelor, nefritelor, pielitelor etc. cu anti­biotice de sinteză sau chiar cu anumite plante, cum ar fi strugurii-ursului, frunzele de afine sau de merişor. De ce? Pentru că într-o urină cu pH prea acid, sub­stanţele antibiotice nu-şi pot exercita efectul antiin­fecţios, în timp ce în cea cu reacţie bazică, efectul lor creşte exponenţial. Cea mai bună alcalinizare se face consumând un litru de suc de portocale pe zi, alături de 3-6 capsule de dolomită. Sucul se porţionează în trei reprize, cu fiecare pahar de suc luându-se şi 1-2 capsule din această rocă.
* Sarcina şi lactaţia - câte 3-6 grame de dolo­mită administrate în timpul sarcinii sunt un ajutor pre­ţios atât pentru mămici, cât şi pentru făt. Calciul ajută la dezvoltarea normală a foetu­su­lui şi - foarte im­portant - previne demineralizarea gravidei, care adesea se traduce prin deteriora­rea danturii, fra­gilizarea unghiilor etc. Magneziul din dolomită ajută la ţinerea sub control a tensiunii arteriale, dar şi la menţinerea e­chi­librului emo­ţional şi a celui hor­monal al viitoa­rei mame. În tim­pul lacta­ţiei, administrarea do­lomitei ajută la menţinerea unui procent de gră­simi cores­punză­toare a lap­te­lui, previne înţărcarea prematură.
* Regimul de slăbire, regimul vegetarian şi raw-vegan - administrarea dolomitei este salvatoare în mai toate aceste regimuri de slăbire şi detoxifiere, pentru că marea majoritate a curelor privează organismul de minerale, în special de calciu, magneziu şi potasiu, provocând tulburări emoţionale. De exemplu, foamea viscerală, care ne face să abandonăm subit o cură, apare atunci când scade nivelul calciului şi magne­ziului, implicate în reglarea glicemiei, iar stările de slăbiciune şi ritmul neregulat al inimii sunt consecinţa scăderii magneziului şi potasiului. Apoi, stările de depresie sau anxietate care apar în anumite momente, la aproape toate persoanele care ţin o cură de slăbire, sunt adesea o consecinţă a scăderii nivelului magne­ziului şi al unor oligoelemente din sânge. De aceea, este foarte indicat ca atunci când începem o dietă, să pornim simultan şi o cură cu dolomită, din care să luăm câte 3-5 grame pe zi. Cea mai bună este dolo­mita pulbere pusă în sucuri acide, adică de citrice, mere, struguri şi pere. Pulberea se pune în paharul de suc, după care se amestecă bine şi apoi se lasă câteva minute să sedimenteze. Se bea şi, la sfârşit, se ia cu linguriţa dolomita rămasă pe fundul paharului.

Precauţii şi contraindicaţii

Principala precauţie în ceea ce priveşte această rocă se referă la calitatea produsului. Vor fi consumate exclusiv varietăţile de dolomită pură, fără metale grele, care pot fi extrem de nocive pentru organism. În cazul când se depăşeşte de 5-6 ori doza zilnică de dolomită ori se fac cure mai lungi de două săptămâni, se pot produce tulburări la nivel renal. Practic, rinichii sunt obligaţi să excreteze tot mai mult calciu şi, la un moment dat, pot intra în colaps, apărând insuficienţa renală, cu consecinţe deosebit de grave.