Numele dolomitei vine de la un geolog francez, Déodat de Dolomieu, care a cercetat pentru prima oară această rocă sedimentară în Munții Alpi, prin anul 1780. El a fost uimit de conținutul extrem de ridicat de calciu și magneziu al acestei roci, care era folosită de păstorii italieni deopotrivă pentru tratarea oamenilor și animalelor. Savantul francez a făcut publice rezultatele studiilor sale despre piatra care, ulterior, avea să-i poarte numele. Așa a început cariera de medicament a dolomitei.
Un elixir pentru animale și plante
Pentru prima oară, dolomita a atras atenția agronomilor și zootehniștilor. Agronomii au observat că plantele tratate cu dolomită absorb mai ușor apa și nutrienții din sol, sunt mai rezistente la boli și, în plus, au un conținut mai ridicat de minerale și oligoelemente în fructele și semințele lor. Medicii veterinari, la rândul lor, au observat că dolomita face adevărate minuni atunci când este introdusă în hrana animalelor. Se pare că există o programare ancestrală la ierbivore și carnivore, pentru a consuma această rocă. Ierbivorele tratate cu dolomită au un lapte cu 15% mai gras și într-o cantitate mai mare, au mai puține boli digestive și ale oaselor. Câinii și mâțele care consumă acest mineral cresc mai repede, nu au probleme de tipul rahitismului, ajung la dimensiuni mai mari și au mai puține tulburări digestive. Chiar și solurile se vindecă atunci când le este administrată dolomită. Aplicată în zonele acide, puternic poluate cu pesticide sau sărăcite de agricultura irațională, dolomita îmbunătățeste rapid structura solului și ajută la instalarea rapidă a plantelor care refac fertilitatea pământurilor.
O farmacie într-o piatră
Deși foarte simplă în aparență, dolomita este o colecție de minerale extrem de utile organismului uman. Există zeci de tipuri de dolomită, în funcție de zona de proveniență, dar toate conțin câteva minerale importante: calciul - care alcătuiește structura de rezistență a corpului uman, magneziul - este vital pentru activitatea nervoasă, cardiacă și potasiul - vital pentru sănătatea inimii, pentru normalizarea presiunii arteriale.
Cum se administrează dolomita
În magazinele noastre naturiste găsim pulbere de dolomită ca atare, dar și capsule ce conțin acest mineral. Iată cum se administrează:
Pulberea de dolomită pură
Se administrează câte o jumătate de linguriță la copii și câte o linguriță la adulți, în doză zilnică unică. Se poate lua cu apă sau, mai bine, cu suc de portocale, care - datorită conținutului său de acid citric - crește de 1,5 până la 3 ori procentul de calciu și magneziu asimilat de organism. O cură cu această pulbere este bine să nu depășească 2 săptămâni, urmată de alte 2-3 săptămâni de pauză, necesare organismului pentru a metaboliza corect mineralele din rocă.
Capsule cu dolomită pură
Conțin aproximativ trei sferturi de gram de dolomită și se administrează câte 3-6 pe zi, doza maximă asigurând în proporție de 100% necesarul de magneziu și de calciu pentru organismul uman. La fel ca în cazul pulberii, se țin cure de 14 zile, urmate de 21 de zile de pauză, așa încât să i se dea răgaz organismului să elimine excesul de minerale neasimilabile.
Tratamente interne
* Lipsa de calciu - doar 4-5 grame de dolomită asigură necesarul din acest element. Pentru o asimilare optimă a lui, capsulele vor fi luate cu limonadă sau suc de portocale, iar dacă luăm pulberea ca atare, ea va fi amestecată cu puțin suc de lămâie, înainte de administrare. Astfel este asigurată întreaga cantitate de calciu, atât de necesară organismului. În lipsa lui, apar simptome cum ar fi starea de oboseală generalizată, asociată cu irascibilitate și cu dificultatea în controlul emoțiilor. În faze avansate ale lipsei de calciu, apare insomnia, scade capacitatea de efort, forța musculară este diminuată și apar frecvent cârceii (crampele musculare), iar starea de oboseală se instalează mult mai repede. Atunci când se cronicizează, lipsa de calciu are efecte mult mai grave: dantura se cariază rapid și gingiile slăbesc, oasele își pierd din densitate și devin mai fragile.
* Lipsa de magneziu - patru grame de dolomită asigură necesarul zilnic de magneziu pentru un adult. La fel ca și în cazul calciului, asimilarea magneziului va fi mai bună dacă dolomita (fie ea sub formă de capsule sau de pulbere) va fi luată cu suc de citrice sau alte sucuri de fructe acide. Magneziul este esențial pentru echilibrul psihic, pentru combaterea stărilor de oboseală, dar și pentru buna funcționare a sistemului cardiovascular. În practică s-au obținut rezultate foarte bune cu suplimentarea magneziului în caz de sindrom de oboseală cronică, anxietate, atacuri de panică, hipertensiune, artimie cardiacă, rezistență scăzută la efort fizic.
* Alcalinizarea urinii - dolomita este esențială în tratamentul cistitelor, nefritelor, pielitelor etc. cu antibiotice de sinteză sau chiar cu anumite plante, cum ar fi strugurii-ursului, frunzele de afine sau de merișor. De ce? Pentru că într-o urină cu pH prea acid, substanțele antibiotice nu-și pot exercita efectul antiinfecțios, în timp ce în cea cu reacție bazică, efectul lor crește exponențial. Cea mai bună alcalinizare se face consumând un litru de suc de portocale pe zi, alături de 3-6 capsule de dolomită. Sucul se porționează în trei reprize, cu fiecare pahar de suc luându-se și 1-2 capsule din această rocă.
* Sarcina și lactația - câte 3-6 grame de dolomită administrate în timpul sarcinii sunt un ajutor prețios atât pentru mămici, cât și pentru făt. Calciul ajută la dezvoltarea normală a foetusului și - foarte important - previne demineralizarea gravidei, care adesea se traduce prin deteriorarea danturii, fragilizarea unghiilor etc. Magneziul din dolomită ajută la ținerea sub control a tensiunii arteriale, dar și la menținerea echilibrului emoțional și a celui hormonal al viitoarei mame. În timpul lactației, administrarea dolomitei ajută la menținerea unui procent de grăsimi corespunzătoare a laptelui, previne înțărcarea prematură.
* Regimul de slăbire, regimul vegetarian și raw-vegan - administrarea dolomitei este salvatoare în mai toate aceste regimuri de slăbire și detoxifiere, pentru că marea majoritate a curelor privează organismul de minerale, în special de calciu, magneziu și potasiu, provocând tulburări emoționale. De exemplu, foamea viscerală, care ne face să abandonăm subit o cură, apare atunci când scade nivelul calciului și magneziului, implicate în reglarea glicemiei, iar stările de slăbiciune și ritmul neregulat al inimii sunt consecința scăderii magneziului și potasiului. Apoi, stările de depresie sau anxietate care apar în anumite momente, la aproape toate persoanele care țin o cură de slăbire, sunt adesea o consecință a scăderii nivelului magneziului și al unor oligoelemente din sânge. De aceea, este foarte indicat ca atunci când începem o dietă, să pornim simultan și o cură cu dolomită, din care să luăm câte 3-5 grame pe zi. Cea mai bună este dolomita pulbere pusă în sucuri acide, adică de citrice, mere, struguri și pere. Pulberea se pune în paharul de suc, după care se amestecă bine și apoi se lasă câteva minute să sedimenteze. Se bea și, la sfârșit, se ia cu lingurița dolomita rămasă pe fundul paharului.
Precauții și contraindicații
Principala precauție în ceea ce privește această rocă se referă la calitatea produsului. Vor fi consumate exclusiv varietățile de dolomită pură, fără metale grele, care pot fi extrem de nocive pentru organism. În cazul când se depășește de 5-6 ori doza zilnică de dolomită ori se fac cure mai lungi de două săptămâni, se pot produce tulburări la nivel renal. Practic, rinichii sunt obligați să excreteze tot mai mult calciu și, la un moment dat, pot intra în colaps, apărând insuficiența renală, cu consecințe deosebit de grave.