Iată cum sună frazele domnului Jonathan Henry (CEO al Gabriel Resources din Toronto), cel care trăieşte într-o lume paralelă, spunând că totul e perfect în proiectul aurului exploatat cu cianuri: "Proiectul a fost analizat în detaliu de autorităţile române competente, precum şi de un mare număr de experţi internaţionali, iar concluzia a fost că, aşa cum este propus, respectă în totalitate sau chiar depăşeşte cerinţele legislaţiei româneşti şi europene, precum şi cele mai înalte standarde mondiale din industrie". Zugrăvind un tablou rupt, parcă, din paradisul Polineziei Franceze, care face furori pe internet în aceste zile, d-l Henry se costumează cu... aripi de înger şi cântă, delicat, din harpă. Dacă urechile lui Victor Ponta sunt obişnuite cu pizzicato-ul goldist, el fiind unul dintre cei care au încurajat din greu acest tupeu corporatist maxim, în schimb, nu ştim cum se poziţionează preşedintele Klaus Johannis. Dulcele stil mineresc de la Toronto capătă, la un moment dat, inflexiuni grave, ameninţătoare, invocând un proces de arbitraj internaţional, "pentru a obţine compensări integrale pentru drepturile sale de a dezvolta proiectul". Cu alte cuvinte, nu vreţi cianură, daţi bani! Sfântă aroganţă, numele tău e Gabriel Resources! Deşi vechea ameninţare goldistă cu miliarde de dolari compensaţii, pe care i-ar putea plăti statul român, are efectul zero, domnii transatlantici s-au gândit s-o împacheteze într-o "rezolvare amiabilă", din teama de a recunoaşte, în faţa investitorilor de la bursă, imposibilitatea continuării proiectului Roşia Montană şi faptul că le-au risipit banii. Aşa cum au spus mulţi jurişti independenţi, în cazul real al unui arbitraj, România are toate şansele de câştig. Şi un avocat începător ar putea demonstra că RMGC n-a obţinut aprobarea finală pentru proiect, pentru simplul fapt că n-a respectat legile ţării, n-a respectat cerinţele legislaţiei europene. N-a obţinut nici până azi Acordul de mediu, iar aproape toate celelalte aprobări, luate cam pe sub masă, se află în diverse faze de judecată în tribunale. În plus, între opt şi zece procese legate de proiectul minier din Apuseni au fost deja câştigate, prin sentinţe definitive şi irevocabile, de societatea civilă. Toate încercările din parlament de a promova legi speciale pentru Gold Corporation au fost respinse la vot. Toate malversaţiunile guvernamentale ale premierilor Ungureanu şi Ponta, goldişti înveteraţi, au sfârşit la coşul de gunoi. Astăzi, Gabriel Resources pozează în victimă a contextului social-politic românesc, deoarece vrea să iasă basma curată în faţa Bursei de risc înalt din Toronto. Ca la o comandă unică, televiziunile de ştiri s-au grăbit să publice scrisoarea boss-ului de la Toronto, salivând, probabil, la gândul unor noi reclame plătite cu bani grei de RMGC. Spre ruşinea lor, aceste televiziuni şi ziare goldiste şi-au tras singure "lesa" pe gât şi au făcut ureche surdă la declaraţia comisarului european pentru Comerţ, Cecilia Malmström, care a arătat: "UE şi Canada îşi vor păstra dreptul de a reglementa în domenii precum sănătatea publică, siguranţa alimentară, protecţia mediului, morala publică, promovarea şi protejarea diversităţii culturale. Acest lucru înseamnă că un investitor nu poate primi despăgubiri doar pentru că a suferit pierderi economice". Este limpede că Gabriel nu poate câştiga de la statul român nicio leţcaie. În context, mi se pare plină de învăţăminte declaraţia lui Eugen David, liderul de la Alburnus Maior: "Forţele politice care continuă să bată palma cu aceşti procesomani vor pierde pentru totdeauna sprijinul cetăţenilor".
Sfântă aroganţă, numele tău e Gabriel Resources!
Într-o scrisoare oficială trimisă zilele acestea preşedintelui Klaus Johannis şi premierului Victor Ponta, compania Gabriel Resources (GR), mama RMGC de la Roşia Montană, face ce ştie mai bine de vreo 15 ani: ameninţă şi minte.
Iată cum sună frazele domnului Jonathan Henry (CEO al Gabriel Resources din Toronto), cel care trăieşte într-o lume paralelă, spunând că totul e perfect în proiectul aurului exploatat cu cianuri: "Proiectul a fost analizat în detaliu de autorităţile române competente, precum şi de un mare număr de experţi internaţionali, iar concluzia a fost că, aşa cum este propus, respectă în totalitate sau chiar depăşeşte cerinţele legislaţiei româneşti şi europene, precum şi cele mai înalte standarde mondiale din industrie". Zugrăvind un tablou rupt, parcă, din paradisul Polineziei Franceze, care face furori pe internet în aceste zile, d-l Henry se costumează cu... aripi de înger şi cântă, delicat, din harpă. Dacă urechile lui Victor Ponta sunt obişnuite cu pizzicato-ul goldist, el fiind unul dintre cei care au încurajat din greu acest tupeu corporatist maxim, în schimb, nu ştim cum se poziţionează preşedintele Klaus Johannis. Dulcele stil mineresc de la Toronto capătă, la un moment dat, inflexiuni grave, ameninţătoare, invocând un proces de arbitraj internaţional, "pentru a obţine compensări integrale pentru drepturile sale de a dezvolta proiectul". Cu alte cuvinte, nu vreţi cianură, daţi bani! Sfântă aroganţă, numele tău e Gabriel Resources! Deşi vechea ameninţare goldistă cu miliarde de dolari compensaţii, pe care i-ar putea plăti statul român, are efectul zero, domnii transatlantici s-au gândit s-o împacheteze într-o "rezolvare amiabilă", din teama de a recunoaşte, în faţa investitorilor de la bursă, imposibilitatea continuării proiectului Roşia Montană şi faptul că le-au risipit banii. Aşa cum au spus mulţi jurişti independenţi, în cazul real al unui arbitraj, România are toate şansele de câştig. Şi un avocat începător ar putea demonstra că RMGC n-a obţinut aprobarea finală pentru proiect, pentru simplul fapt că n-a respectat legile ţării, n-a respectat cerinţele legislaţiei europene. N-a obţinut nici până azi Acordul de mediu, iar aproape toate celelalte aprobări, luate cam pe sub masă, se află în diverse faze de judecată în tribunale. În plus, între opt şi zece procese legate de proiectul minier din Apuseni au fost deja câştigate, prin sentinţe definitive şi irevocabile, de societatea civilă. Toate încercările din parlament de a promova legi speciale pentru Gold Corporation au fost respinse la vot. Toate malversaţiunile guvernamentale ale premierilor Ungureanu şi Ponta, goldişti înveteraţi, au sfârşit la coşul de gunoi. Astăzi, Gabriel Resources pozează în victimă a contextului social-politic românesc, deoarece vrea să iasă basma curată în faţa Bursei de risc înalt din Toronto. Ca la o comandă unică, televiziunile de ştiri s-au grăbit să publice scrisoarea boss-ului de la Toronto, salivând, probabil, la gândul unor noi reclame plătite cu bani grei de RMGC. Spre ruşinea lor, aceste televiziuni şi ziare goldiste şi-au tras singure "lesa" pe gât şi au făcut ureche surdă la declaraţia comisarului european pentru Comerţ, Cecilia Malmström, care a arătat: "UE şi Canada îşi vor păstra dreptul de a reglementa în domenii precum sănătatea publică, siguranţa alimentară, protecţia mediului, morala publică, promovarea şi protejarea diversităţii culturale. Acest lucru înseamnă că un investitor nu poate primi despăgubiri doar pentru că a suferit pierderi economice". Este limpede că Gabriel nu poate câştiga de la statul român nicio leţcaie. În context, mi se pare plină de învăţăminte declaraţia lui Eugen David, liderul de la Alburnus Maior: "Forţele politice care continuă să bată palma cu aceşti procesomani vor pierde pentru totdeauna sprijinul cetăţenilor".
Iată cum sună frazele domnului Jonathan Henry (CEO al Gabriel Resources din Toronto), cel care trăieşte într-o lume paralelă, spunând că totul e perfect în proiectul aurului exploatat cu cianuri: "Proiectul a fost analizat în detaliu de autorităţile române competente, precum şi de un mare număr de experţi internaţionali, iar concluzia a fost că, aşa cum este propus, respectă în totalitate sau chiar depăşeşte cerinţele legislaţiei româneşti şi europene, precum şi cele mai înalte standarde mondiale din industrie". Zugrăvind un tablou rupt, parcă, din paradisul Polineziei Franceze, care face furori pe internet în aceste zile, d-l Henry se costumează cu... aripi de înger şi cântă, delicat, din harpă. Dacă urechile lui Victor Ponta sunt obişnuite cu pizzicato-ul goldist, el fiind unul dintre cei care au încurajat din greu acest tupeu corporatist maxim, în schimb, nu ştim cum se poziţionează preşedintele Klaus Johannis. Dulcele stil mineresc de la Toronto capătă, la un moment dat, inflexiuni grave, ameninţătoare, invocând un proces de arbitraj internaţional, "pentru a obţine compensări integrale pentru drepturile sale de a dezvolta proiectul". Cu alte cuvinte, nu vreţi cianură, daţi bani! Sfântă aroganţă, numele tău e Gabriel Resources! Deşi vechea ameninţare goldistă cu miliarde de dolari compensaţii, pe care i-ar putea plăti statul român, are efectul zero, domnii transatlantici s-au gândit s-o împacheteze într-o "rezolvare amiabilă", din teama de a recunoaşte, în faţa investitorilor de la bursă, imposibilitatea continuării proiectului Roşia Montană şi faptul că le-au risipit banii. Aşa cum au spus mulţi jurişti independenţi, în cazul real al unui arbitraj, România are toate şansele de câştig. Şi un avocat începător ar putea demonstra că RMGC n-a obţinut aprobarea finală pentru proiect, pentru simplul fapt că n-a respectat legile ţării, n-a respectat cerinţele legislaţiei europene. N-a obţinut nici până azi Acordul de mediu, iar aproape toate celelalte aprobări, luate cam pe sub masă, se află în diverse faze de judecată în tribunale. În plus, între opt şi zece procese legate de proiectul minier din Apuseni au fost deja câştigate, prin sentinţe definitive şi irevocabile, de societatea civilă. Toate încercările din parlament de a promova legi speciale pentru Gold Corporation au fost respinse la vot. Toate malversaţiunile guvernamentale ale premierilor Ungureanu şi Ponta, goldişti înveteraţi, au sfârşit la coşul de gunoi. Astăzi, Gabriel Resources pozează în victimă a contextului social-politic românesc, deoarece vrea să iasă basma curată în faţa Bursei de risc înalt din Toronto. Ca la o comandă unică, televiziunile de ştiri s-au grăbit să publice scrisoarea boss-ului de la Toronto, salivând, probabil, la gândul unor noi reclame plătite cu bani grei de RMGC. Spre ruşinea lor, aceste televiziuni şi ziare goldiste şi-au tras singure "lesa" pe gât şi au făcut ureche surdă la declaraţia comisarului european pentru Comerţ, Cecilia Malmström, care a arătat: "UE şi Canada îşi vor păstra dreptul de a reglementa în domenii precum sănătatea publică, siguranţa alimentară, protecţia mediului, morala publică, promovarea şi protejarea diversităţii culturale. Acest lucru înseamnă că un investitor nu poate primi despăgubiri doar pentru că a suferit pierderi economice". Este limpede că Gabriel nu poate câştiga de la statul român nicio leţcaie. În context, mi se pare plină de învăţăminte declaraţia lui Eugen David, liderul de la Alburnus Maior: "Forţele politice care continuă să bată palma cu aceşti procesomani vor pierde pentru totdeauna sprijinul cetăţenilor".
Alte articole din acest numar
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
