Iată cum sună frazele domnului Jonathan Henry (CEO al Gabriel Resources din Toronto), cel care trăiește într-o lume paralelă, spunând că totul e perfect în proiectul aurului exploatat cu cianuri: "Proiectul a fost analizat în detaliu de autoritățile române competente, precum și de un mare număr de experți internaționali, iar concluzia a fost că, așa cum este propus, respectă în totalitate sau chiar depășește cerințele legislației românești și europene, precum și cele mai înalte standarde mondiale din industrie". Zugrăvind un tablou rupt, parcă, din paradisul Polineziei Franceze, care face furori pe internet în aceste zile, d-l Henry se costumează cu... aripi de înger și cântă, delicat, din harpă. Dacă urechile lui Victor Ponta sunt obișnuite cu pizzicato-ul goldist, el fiind unul dintre cei care au încurajat din greu acest tupeu corporatist maxim, în schimb, nu știm cum se poziționează președintele Klaus Johannis. Dulcele stil mineresc de la Toronto capătă, la un moment dat, inflexiuni grave, amenințătoare, invocând un proces de arbitraj internațional, "pentru a obține compensări integrale pentru drepturile sale de a dezvolta proiectul". Cu alte cuvinte, nu vreți cianură, dați bani! Sfântă aroganță, numele tău e Gabriel Resources! Deși vechea amenințare goldistă cu miliarde de dolari compensații, pe care i-ar putea plăti statul român, are efectul zero, domnii transatlantici s-au gândit s-o împacheteze într-o "rezolvare amiabilă", din teama de a recunoaște, în fața investitorilor de la bursă, imposibilitatea continuării proiectului Roșia Montană și faptul că le-au risipit banii. Așa cum au spus mulți juriști independenți, în cazul real al unui arbitraj, România are toate șansele de câștig. Și un avocat începător ar putea demonstra că RMGC n-a obținut aprobarea finală pentru proiect, pentru simplul fapt că n-a respectat legile țării, n-a respectat cerințele legislației europene. N-a obținut nici până azi Acordul de mediu, iar aproape toate celelalte aprobări, luate cam pe sub masă, se află în diverse faze de judecată în tribunale. În plus, între opt și zece procese legate de proiectul minier din Apuseni au fost deja câștigate, prin sentințe definitive și irevocabile, de societatea civilă. Toate încercările din parlament de a promova legi speciale pentru Gold Corporation au fost respinse la vot. Toate malversațiunile guvernamentale ale premierilor Ungureanu și Ponta, goldiști înveterați, au sfârșit la coșul de gunoi. Astăzi, Gabriel Resources pozează în victimă a contextului social-politic românesc, deoarece vrea să iasă basma curată în fața Bursei de risc înalt din Toronto. Ca la o comandă unică, televiziunile de știri s-au grăbit să publice scrisoarea boss-ului de la Toronto, salivând, probabil, la gândul unor noi reclame plătite cu bani grei de RMGC. Spre rușinea lor, aceste televiziuni și ziare goldiste și-au tras singure "lesa" pe gât și au făcut ureche surdă la declarația comisarului european pentru Comerț, Cecilia Malmström, care a arătat: "UE și Canada își vor păstra dreptul de a reglementa în domenii precum sănătatea publică, siguranța alimentară, protecția mediului, morala publică, promovarea și protejarea diversității culturale. Acest lucru înseamnă că un investitor nu poate primi despăgubiri doar pentru că a suferit pierderi economice". Este limpede că Gabriel nu poate câștiga de la statul român nicio lețcaie. În context, mi se pare plină de învățăminte declarația lui Eugen David, liderul de la Alburnus Maior: "Forțele politice care continuă să bată palma cu acești procesomani vor pierde pentru totdeauna sprijinul cetățenilor".