2015 - Pe la noi, pe la vecini...

- Cele mai relevante evenimente ale începutului de an -

Cu frica-n oase

Neobişnuita linişte care s-a lăsat peste România după înfrângerea lui Victor Ponta la prezidenţiale şi după eleganta schimbare de ştafetă de la Cotroceni, dintre Traian Băsescu şi Klaus Iohannis, a durat, din pă­cate, cât o lună de miere. Iar problemele mari nu vin din interior. Lumea largă pare mai nebună ca ni­ciodată. După atacul de la Paris al teroriştilor jihadişti, tensiunile din estul Ucrainei par să transforme, şi ele, jarul în foc. Deşi ameninţarea pare departe de noi, frica în­cepe să ne intre în oase. Şi cum un rău nu vine ni­cio­dată singur, Elveţia, centrul de stabilitate al Euro­pei, deto­nează o bombă cu efect întârziat, care afec­tează nu doar indicii bursieri mondiali, ci şi pe zeci de mii de români şi de est-europeni care şi-au luat, anii trecuţi, credite în franci elveţieni.

"Eu sunt Charlie" pune lumea pe foc

Sfârşitul lui 2014 lăsa Uniunea Europeană în­tr-una dintre cele mai şubrede poziţii din istoria ei: miş­­cările autonomiste tot mai vocale (Scoţia, Catalo­nia), valul în continuă creştere de euroscepticism şi ame­ninţările făţişe de ieşire din zona euro. Anticipate, parcă, de marile proteste islamofobe care au cuprins Germania în decembrie, violentele atacuri teroriste care au vizat redacţia săptămânalului satiric "Charlie Hebdo" şi un magazin evreiesc din Paris, în urmă cu două săptămâni, au pus pe jar oEuropă întreagă. Fran­ţa, Belgia şi Germania arată în ultimele zile ca nişte veritabile regimuri militarizate. O vânătoare fără precedent a elementelor musulmane jihadiste e în plină desfăşurare, în vreme ce noi şi dure măsuri de secu­ritate sunt antamate de ţările UE, pe fondul ameninţărilor venite din partea reţelei teroriste Al-Qaida şi a Statului Islamic. În tot acest timp, con­tinentul este divizat între apărarea dreptului la libera ex­pri­mare şi riscurile de secu­ritate ce decurg din ducerea acestuia la ex­trem, cum a fost şi este cazul ca­ricaturilor cu Profetul Ma­homed din "Charlie Heb­do". Anali­zele realizate de au­to­rităţile franceze l-au făcut pe pre­mierul socialist al ţării, Manuel Valls, să ad­mită "tensiuni care moc­nesc de prea multă vreme" şi instalarea unui "apart­heid teritorial, social şi etnic în Franţa". Într-o în­cer­­care de calmare a spiri­telor, preşedintele german Joachim Gauck şi cance­larul Angela Merkel au par­­ticipat, recent, braţ la braţ, la un mare miting anti-is­la­mofob. "Noi toţi, îm­preună, suntem Ger­ma­nia!", a spus preşedintele, adă­ugând că, în loc să-i despartă, atentatele jihadiş­tilor nu vor face decât să-i unească şi mai mult pe ger­mani.

Klaus Iohannis - un preşedinte moleşit?

La 30 de zile de la depunerea jurământului şi preluarea mandatului de preşedinte al României, Klaus Iohannis a publicat, pe 21 ianuarie, un scurt bilanţ, în care îşi justifică primii paşi spre "Ro­mânia lucrului bine făcut". Creşterea bugetului Apărării, consolidarea Parteneriatului Strategic între România şi Statele Unite ale Americii şi în cadrul NATO sunt direcţiile de lucru ale preşedintelui. De altfel, tema secu­rităţii a ocupat un loc de frunte pe agen­da lui Iohannis, care a reu­şit, în timp record, să obţină un consens al partidelor parlamen­tare privind finanţarea Apărării cu 2% din bu­get. Întâlnirile cu înalţi oficiali UE şi NATO şi vizita la Bucureştia Victoriei Nuland, asistentul Secre­tarului de Stat al SUA, întăresc linia de început de mandat a preşedin­telui Iohannis. Pe plan intern, spre deo­sebire de "epoca Bă­sescu", Klaus Iohannis s-a arătat des­chis dialogului cu premierul Victor Ponta, pe care l-a invitat de mai multe ori la Co­tro­ceni, pentru a dis­cuta te­me dintre ce­le mai diverse. (Motiv de iritare pentru media româ­nească, nemul­ţu­mită de pa­cifismul politic al pre­şedintelui ţării, de la care se aştepta o revigorare a dreptei po­litice, soldată, cât mai rapid, cu răsturnarea guver­nului.) Să fie doar o mişcare strate­gică, în linia promi­siu­nilor sale elec­to­rale, sau e chiar în­ceputul unei coabitări liniştite până la alegerile de la finele anului viitor? Într-un inter­viu acordat marţi publi­caţiei ame­ri­cane "New York Times", Klaus Iohannis ne dă o vagă idee despre ce are în plan: "Avem ne­voie de un gu­vern sufi­cient de puternic şi cu o vi­ziune eco­no­mică pe termen lung, ca­re să schimbe lu­cru­rile. Ne trebu­ie un guvern care să vină cu un nou mod de abor­dare şi care să aibă curajul de a păs­tra un set de reguli eco­no­mice atâta timp cât este ne­ce­sar". Începutul lui mar­tie, când PNL promite o moţiune de cenzură, ne va da răspunsul final la aceas­tă problemă.

Spionaj prin telefon şi e-mail...

Evoluţiile internaţionale re­cen­te au ridicat mingea la fileu serviciilor secrete din România. După ce Curtea Constituţională a respins ca neconstituţională, în to­talitatea sa, legea privind securitatea cibernetică, o nouă variantă a apă­rut pe tapet, după atacurile teroriste din Franţa. So­cietatea civilă s-a pronunţat împotriva acestei legi şi ameninţă cu proteste. Legea "Big Brother 3" conţine elemente grave de ingerinţă în viaţa privată, se spune, atentează la secretul cores­pondenţei şi la libertatea de exprimare şi nu con­ţine niciun fel de garanţii care să asigure o protecţie împotriva abuzurilor din partea autorităţilor, susţin adversarii ei. De partea criticilor se pozi­ţionează şi furnizorii de Internet, care cred că accesul la date privind corespondenţa unor persoane ar trebui să se facă în baza unui mandat judecătoresc, lucru care nu este explicit precizat în Legea Secu­rităţii Cibernetice. (Tot spionaţi se simt şi vreo 3.000 de credincioşi ortodocşi, care refuză cardul de sănătate, motivând că numele lui inversat este "drac" şi conţine cei trei de 6 satanici.)

Nimic bun pe frontul de Est

În timp ce Occidentul se mobilizează pentru lupta îm­potriva terorismului jihadist, Ucraina sună şi ea mobilizarea a încă 50.000 de recruţi, pentru a face faţă ofensivei separatiştilor pro-ruşi din estul ţării. Pentru pri­ma oară, Ucraina a acuzat, direct, Rusia că i-a atacat trupele, ridi­când puternic tensiunea diplo­matică. În faţa agravării situaţiei, preşedintele ucrai­nean, Petro Poro­shen­­ko, a decis să-şi scurteze sejurul de la importanta Re­u­­niu­ne de la Davos, la ca­re fusese invitat.

Idila Orban-Putin continuă

Pe fondul acestor tensiuni, preşe­din­tele rus, Vla­dimir Putin, tocmai şi-a anunţat vizita la Bu­dapesta, în luna fe­bruarie. Relaţiile fă­ţişe, de apropiere, dintre Viktor Orban şi Vladimir Putin ne­liniştesc Occidentul şi fac din România şi Polonia doi piloni strategici ai Europei în regiune. În acelaşi context regional, Ro­mânia a încercat asi­duu, în ultimele zile, să inter­me­dieze ne­go­cierile privind for­marea unei ma­jorităţi parla­mentare pro-euro­pene în Re­publica Moldova. Atât preşedintele Iohannis, cât şi premierul Ponta şi-au anunţat vizite la Chişinău, pe care au fost nevoiţi să le anuleze. Incapacitatea celor trei forţe basarabene de dreapta, de a se pune de acord, a întins la ma­xi­mum nervii şefilor de cancelarii eu­ro­pene...

Dosarul francului

Într-o Europă plină de focare de război, de la Est la Vest, marea bombă a venit de unde foarte puţini se aşteptau: tocmai din pacifista şi echilibrata Elveţie. Decizia băncii centrale de la Zürich de a liberaliza cursul francului elveţian a dus la o creştere galo­pantă, de azi pe mâine, a acestuia, de la 3,70 lei, până la nivelul unui euro, 4,40 lei. Peste 70.000 de români care au accesat credite în moneda elveţiană sunt afectaţi de această evoluţie a cursului de schimb. Disperaţi, oamenii arată cu degetul spre guvern, spre băncile creditoare şi spre Banca Naţională. Se stu­diază mai multe variante, printre care inclusiv adop­tarea legii falimentului personal, menită să-l ajute pe client în războiul său cu banca. Între timp, până la liniştirea apelor, băncile încep să facă primii paşi înapoi. După OTP şi Volksbank, Raiffeisen a decis, miercuri, să recalculeze ratele clienţilor împrumutaţi în franci. Dar dincolo de toate soluţiile dezbătute intens în ultimele zile, dosarul francului elveţian pune în discuţie o problemă gravă a societăţii româ­neşti post-decembriste: lipsa crasă de educaţie finan­ciară a oamenilor. Nu puţine sunt vocile care insistă ca umblarea cu bani să devină materie în şcoala ro­mâ­nească. Nu ar fi rău: dacă tabelul lui Mendeleev nu mai interesează după terminarea şcolii pe nimeni, la bancă, după un credit, trecem cu toţii, mai devreme sau mai târziu...