Cu frica-n oase
Neobișnuita liniște care s-a lăsat peste România după înfrângerea lui Victor Ponta la prezidențiale și după eleganta schimbare de ștafetă de la Cotroceni, dintre Traian Băsescu și Klaus Iohannis, a durat, din păcate, cât o lună de miere. Iar problemele mari nu vin din interior. Lumea largă pare mai nebună ca niciodată. După atacul de la Paris al teroriștilor jihadiști, tensiunile din estul Ucrainei par să transforme, și ele, jarul în foc. Deși amenințarea pare departe de noi, frica începe să ne intre în oase. Și cum un rău nu vine niciodată singur, Elveția, centrul de stabilitate al Europei, detonează o bombă cu efect întârziat, care afectează nu doar indicii bursieri mondiali, ci și pe zeci de mii de români și de est-europeni care și-au luat, anii trecuți, credite în franci elvețieni.
"Eu sunt Charlie" pune lumea pe foc
Sfârșitul lui 2014 lăsa Uniunea Europeană într-una dintre cele mai șubrede poziții din istoria ei: mișcările autonomiste tot mai vocale (Scoția, Catalonia), valul în continuă creștere de euroscepticism și amenințările fățișe de ieșire din zona euro. Anticipate, parcă, de marile proteste islamofobe care au cuprins Germania în decembrie, violentele atacuri teroriste care au vizat redacția săptămânalului satiric "Charlie Hebdo" și un magazin evreiesc din Paris, în urmă cu două săptămâni, au pus pe jar o Europă întreagă. Franța, Belgia și Germania arată în ultimele zile ca niște veritabile regimuri militarizate. O vânătoare fără precedent a elementelor musulmane jihadiste e în plină desfășurare, în vreme ce noi și dure măsuri de securitate sunt antamate de țările UE, pe fondul amenințărilor venite din partea rețelei teroriste Al-Qaida și a Statului Islamic. În tot acest timp, continentul este divizat între apărarea dreptului la libera exprimare și riscurile de securitate ce decurg din ducerea acestuia la extrem, cum a fost și este cazul caricaturilor cu Profetul Mahomed din "Charlie Hebdo". Analizele realizate de autoritățile franceze l-au făcut pe premierul socialist al țării, Manuel Valls, să admită "tensiuni care mocnesc de prea multă vreme" și instalarea unui "apartheid teritorial, social și etnic în Franța". Într-o încercare de calmare a spiritelor, președintele german Joachim Gauck și cancelarul Angela Merkel au participat, recent, braț la braț, la un mare miting anti-islamofob. "Noi toți, împreună, suntem Germania!", a spus președintele, adăugând că, în loc să-i despartă, atentatele jihadiștilor nu vor face decât să-i unească și mai mult pe germani.
Klaus Iohannis - un președinte moleșit?
La 30 de zile de la depunerea jurământului și preluarea mandatului de președinte al României, Klaus Iohannis a publicat, pe 21 ianuarie, un scurt bilanț, în care își justifică primii pași spre "România lucrului bine făcut". Creșterea bugetului Apărării, consolidarea Parteneriatului Strategic între România și Statele Unite ale Americii și în cadrul NATO sunt direcțiile de lucru ale președintelui. De altfel, tema securității a ocupat un loc de frunte pe agenda lui Iohannis, care a reușit, în timp record, să obțină un consens al partidelor parlamentare privind finanțarea Apărării cu 2% din buget. Întâlnirile cu înalți oficiali UE și NATO și vizita la București a Victoriei Nuland, asistentul Secretarului de Stat al SUA, întăresc linia de început de mandat a președintelui Iohannis. Pe plan intern, spre deosebire de "epoca Băsescu", Klaus Iohannis s-a arătat deschis dialogului cu premierul Victor Ponta, pe care l-a invitat de mai multe ori la Cotroceni, pentru a discuta teme dintre cele mai diverse. (Motiv de iritare pentru media românească, nemulțumită de pacifismul politic al președintelui țării, de la care se aștepta o revigorare a dreptei politice, soldată, cât mai rapid, cu răsturnarea guvernului.) Să fie doar o mișcare strategică, în linia promisiunilor sale electorale, sau e chiar începutul unei coabitări liniștite până la alegerile de la finele anului viitor? Într-un interviu acordat marți publicației americane "New York Times", Klaus Iohannis ne dă o vagă idee despre ce are în plan: "Avem nevoie de un guvern suficient de puternic și cu o viziune economică pe termen lung, care să schimbe lucrurile. Ne trebuie un guvern care să vină cu un nou mod de abordare și care să aibă curajul de a păstra un set de reguli economice atâta timp cât este necesar". Începutul lui martie, când PNL promite o moțiune de cenzură, ne va da răspunsul final la această problemă.
Spionaj prin telefon și e-mail...
Evoluțiile internaționale recente au ridicat mingea la fileu serviciilor secrete din România. După ce Curtea Constituțională a respins ca neconstituțională, în totalitatea sa, legea privind securitatea cibernetică, o nouă variantă a apărut pe tapet, după atacurile teroriste din Franța. Societatea civilă s-a pronunțat împotriva acestei legi și amenință cu proteste. Legea "Big Brother 3" conține elemente grave de ingerință în viața privată, se spune, atentează la secretul corespondenței și la libertatea de exprimare și nu conține niciun fel de garanții care să asigure o protecție împotriva abuzurilor din partea autorităților, susțin adversarii ei. De partea criticilor se poziționează și furnizorii de Internet, care cred că accesul la date privind corespondența unor persoane ar trebui să se facă în baza unui mandat judecătoresc, lucru care nu este explicit precizat în Legea Securității Cibernetice. (Tot spionați se simt și vreo 3.000 de credincioși ortodocși, care refuză cardul de sănătate, motivând că numele lui inversat este "drac" și conține cei trei de 6 satanici.)
Nimic bun pe frontul de Est
În timp ce Occidentul se mobilizează pentru lupta împotriva terorismului jihadist, Ucraina sună și ea mobilizarea a încă 50.000 de recruți, pentru a face față ofensivei separatiștilor pro-ruși din estul țării. Pentru prima oară, Ucraina a acuzat, direct, Rusia că i-a atacat trupele, ridicând puternic tensiunea diplomatică. În fața agravării situației, președintele ucrainean, Petro Poroshenko, a decis să-și scurteze sejurul de la importanta Reuniune de la Davos, la care fusese invitat.
Idila Orban-Putin continuă
Pe fondul acestor tensiuni, președintele rus, Vladimir Putin, tocmai și-a anunțat vizita la Budapesta, în luna februarie. Relațiile fățișe, de apropiere, dintre Viktor Orban și Vladimir Putin neliniștesc Occidentul și fac din România și Polonia doi piloni strategici ai Europei în regiune. În același context regional, România a încercat asiduu, în ultimele zile, să intermedieze negocierile privind formarea unei majorități parlamentare pro-europene în Republica Moldova. Atât președintele Iohannis, cât și premierul Ponta și-au anunțat vizite la Chișinău, pe care au fost nevoiți să le anuleze. Incapacitatea celor trei forțe basarabene de dreapta, de a se pune de acord, a întins la maximum nervii șefilor de cancelarii europene...
Dosarul francului
Într-o Europă plină de focare de război, de la Est la Vest, marea bombă a venit de unde foarte puțini se așteptau: tocmai din pacifista și echilibrata Elveție. Decizia băncii centrale de la Zürich de a liberaliza cursul francului elvețian a dus la o creștere galopantă, de azi pe mâine, a acestuia, de la 3,70 lei, până la nivelul unui euro, 4,40 lei. Peste 70.000 de români care au accesat credite în moneda elvețiană sunt afectați de această evoluție a cursului de schimb. Disperați, oamenii arată cu degetul spre guvern, spre băncile creditoare și spre Banca Națională. Se studiază mai multe variante, printre care inclusiv adoptarea legii falimentului personal, menită să-l ajute pe client în războiul său cu banca. Între timp, până la liniștirea apelor, băncile încep să facă primii pași înapoi. După OTP și Volksbank, Raiffeisen a decis, miercuri, să recalculeze ratele clienților împrumutați în franci. Dar dincolo de toate soluțiile dezbătute intens în ultimele zile, dosarul francului elvețian pune în discuție o problemă gravă a societății românești post-decembriste: lipsa crasă de educație financiară a oamenilor. Nu puține sunt vocile care insistă ca umblarea cu bani să devină materie în școala românească. Nu ar fi rău: dacă tabelul lui Mendeleev nu mai interesează după terminarea școlii pe nimeni, la bancă, după un credit, trecem cu toții, mai devreme sau mai târziu...