Într-o noapte de noiembrie, în 1993, Barbara Garwell a avut următorul vis: nişte flăcări mari cuprindeau un pat din lemn preţios, încrustat cu sidef. Scena se petrecea într-una din camerele castelului Windsor, în apropiere de Londra. În mijlocul flăcărilor dormea profund Elizabeth Bowes-Lyon, mama reginei Elisabeta a doua a Angliei.
Barbara Garwell avea viziuni nocturne încă de la vârsta de şapte ani. Dar acest vis i s-a părut prevestitor pentru nişte fapte foarte grave. Astfel încât, a doua zi, i l-a descris unui prieten, doctor psiholog. Acest specialist al interpretării viselor a luat foarte în serios premoniţia Barbarei: ea făcea parte dintre elevele lui cele mai dotate. Printre alte evenimente, ea prezisese moartea preşedintelui Sadat al Egiptului, în 1981.
După trei nopţi, Barbara a avut un alt vis. În somn, îi apărea o splendidă grădină, în mijlocul unei păduri. Dar la marginea acestei păduri, focul iadului incendia pământul şi cerul. "Am presimţit atunci că familia regală a Angliei o să aibă nişte probleme grave".
Peste trei săptămâni, la palatul Windsor, a fost un incendiu puternic. Nimic nu a scăpat de flăcări. Printr-o mare şansă, niciun membru al familiei regale nu se afla acolo în momentul dramei - nici Elisabeta a doua, nici soţul său, ducele de Edinburgh, nici regina-mamă, aflată în siguranţă la Buckingham Palace.
Dincolo de simţuri
Percepţia extrasenzorială acoperă mai multe manifestări psihice distincte, studiate de parapsihologie, cum ar fi: telepatia (transmiterea gândului la distanţă), clarviziunea (perceperea obiectelor sau a evenimentelor imperceptibile pentru cele cinci simţuri "normale"), premoniţia (darul de a simţi evenimentele din viitor), retrocogniţia (capacitatea de a cunoaşte intuitiv evenimente petrecute în trecut şi necunoscute), psihokinezia (acţiunea gândului asupra materiei, fără contact fizic). Aceasta din urmă depinde de calităţi energetice care sunt încă necunoscute. Ea permite fie deplasarea obiectelor (telekinezia), fie deformarea lor (psihokinezia).
Apa din gând
De-a lungul timpului, aceste "puteri" şi "daruri" s-au bucurat de o credibilitate diferită. Fapt remarcabil, percepţia extrasenzorială şi-a avut epoca de glorie în societăţile aşa-zis primitive sau la popoarele în curs de dezvoltare tehnologică. De exemplu, pentru aborigenii australieni sau nomazii din deşertul Kalahari, percepţia extrasenzorială se înscrie în viaţa de toate zilele. Un explorator încercat, Lawrence van der Post, a observat că popoarele şi triburile nomade îşi alegeau itinerariile peregrinărilor fără niciun reper aparent. Când au fost întrebaţi ce principiu le ghida paşii, nomazii au răspuns că "vedeau locurile unde se găseşte apă şi vânat din belşug". Percepţia extrasenzorială le era familiară şi de mare ajutor.
Într-o zi, un aborigen australian a anunţat în mod subit că trebuie să abandoneze vânătoarea, pentru că nevasta lui naşte şi doreşte să fie alături de ea. El se găsea la o sută de kilometri de casă şi era imposibil să fi aflat acest lucru prin mijloacele obişnuite de comunicare. În faţa stupefacţiei exploratorului şi a întrebărilor sale, oamenii tribului s-au mirat, amuzându-se: "Cum de nu pricepeţi nişte lucruri aşa de simple?". Mai târziu, s-a aflat că femeia născuse exact în clipa precizată de vânător, când se hotărâse să plece spre ea...
În comparaţie cu Lawrence van der Post, mulţi oameni de ştiinţă dau dovadă de scepticism în ceea ce priveşte fenomenele paranormale, în general, şi percepţia extrasenzorială, în particular. Faptul că aceasta din urmă trece dincolo de legile cunoscute ale naturii i-a făcut pe cercetători să nege, pur şi simplu, existenţa ei. Nici măcar nu au considerat aceste premoniţii drept nişte coincidenţe. Cât despre parapsihologi, aceştia se aliază cu ideea nomazilor din deşert: percepţia extrasenzorială a ajuns pentru ei un lucru normal. Şi recunosc că omul a pierdut puţin câte puţin din aceste simţuri, datorită progreselor tehnologice care le-au redus importanţa. În materie de comunicare, spre exemplu, tehnica a făcut inutilă practica telepatiei.
Cărţile lui Zener
Astfel, la începutul secolului nostru, departamente de parapsihologie au apărut la universităţile americane Harvard şi Stanford, cât şi la universitatea olandeză de la Groningen. Dar, mai ales, trebuie salutată munca de pionierat a lui Joseph Banks Rhine şi a soţiei sale. Totul a început în 1930, la Universitatea Duke din SUA.
Joseph Rhine este acela care a creat termenul de "percepţie extrasenzorială" şi a definit metodele ştiinţifice pentru a o cerceta în laborator. Una dintre experienţele cu un student de-al său a devenit celebră. Rhine a extras de 1850 de ori cărţi de joc dintr-un pachet. În timpul acestor extrageri succesive, în 558 de cazuri, studentul a ghicit cu precizie ce cărţi au fost extrase din pachet, deşi se afla la mai mult de o sută de metri distanţă.
Experienţa a pornit de la o idee a unui coleg de-al lui Rhine, Karl Zener, şi anume să se identifice o carte dintr-un pachet de 25 de cărţi - numite cărţile lui Zener, după numele inventatorului lor. Acestea aveau cinci simboluri simple: un cerc, o cruce, o stea, un pătrat şi o linie ondulată. Metoda a evoluat în timp, dar principiul de bază a rămas acelaşi: subiectul trebuie să desemneze cartea aleasă din pachetul lui Zener. Rhine a demonstrat într-un mod categoric că la oamenii dotaţi cu un al şaselea simţ performant, succesul testului nu putea fi pus pe seama hazardului sau a unor coincidenţe fericite. Contestat în timpul vieţii şi acuzat de multe ori de înşelăciune, spunându-se că "însemna" spatele cărţilor cu anumite semne convenite, Rhine rămâne acela care a deschis porţile parapsihologiei moderne.
10.000 de evenimente paranormale
Astăzi, cercetările cele mai avansate o contrazic parţial pe Louisa Rhine. S-a demonstrat că, exceptând somnul, cele mai propice stări de percepţie extrasenzorială sunt la limitele somnului, atunci când adormim sau ne trezim. Se ştie, de exemplu, că mulţi oameni se trezesc cu premoniţia unui eveniment, chiar dacă este vorba numai de primirea unei scrisori sau de stingerea neprevăzută a veiozei.
La începutul anilor '70, un experiment făcut în SUA, la New York, a confirmat calitatea "paranormală" a somnului obişnuit. Doi cercetători - Montague Ullman şi Stanley Krippner - au demonstrat că se puteau transmite imagini mental, de la o persoană în stare de veghe, la una care dormea adânc.
Exemplele viselor premonitorii şi ale evenimentelor extrasenzoriale sunt numeroase. Cu toate acestea, comunitatea ştiinţifică ce a acceptat în rândul său departamentele de parapsihologie rămâne în continuare sceptică, ba chiar ostilă în ceea ce priveşte teoriile care afirmă existenţa unui al şaselea simţ, oricare ar fi natura sa. Dar această situaţie nu-i descurajează pe puţinii cercetători care, mergând pe drumul lui Rhine, caută să furnizeze oamenilor de ştiinţă probe care să demonstreze existenţa percepţiei extrasenzoriale.
SUPLIMENT DE ANCHETĂ
Cercetătorii de la IMI explorează creierul cu ajutorul unor noi tehnologii, pentru a descoperi unde se află originea "câmpului de forţă sau de energie, necunoscut până în prezent, singurul responsabil pentru producerea fenomenelor PES şi PK".
Un băiat de şapte ani poate citi gândurile celorlalţi
Doamna Paterson povesteşte că prima dată când a conştientizat puterile lui Eddie a fost când băiatul avea cinci ani şi ea a ajuns acasă după ce lovise puţin într-o parte maşina. "Încercam să-mi imaginez cum să-i spun soţului meu despre asta când, dintr-odată, Eddie a spus: «Tati, te-ai supăra dacă ai afla că mama a lovit maşina?». Soţul meu a râs şi a spus: «Nu, dacă mama nu ar fi rănită!». Apoi, Eddie s-a întors spre mine şi a zâmbit. Am simţit cum mă trec fiori pe şira spinării. Eram la o distanţă de trei mile când s-a produs accidentul şi el nu avea cum să ştie despre asta".
Experţii care l-au examinat pe Eddie spun că băiatul poate citi gândurile cu o acurateţe de 85%. Băiatul nu poate să explice cum ştie ceea ce gândesc ceilalţi. "Pur şi simplu, aşa se întâmplă!", spune el.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
