Bolile moderne

- Toată lumea se plânge de ele, dar nimeni nu ştie cum să le vină de hac. Suferinţa există, dar analizele medicale nu arată nimic. Epuizarea totală (burnout), intoleranţele alimentare, fibromialgiile, bolile meteo şi sindromul deficitului de atenţie şi al hiperactivităţii la copii se află în top. Dacă avem a ne teme sau nu şi cum ar trebui să reacţionăm în confruntarea cu ele, l-am rugat să ne explice pe dr. Eduard Lybke, de la Clinica Charité din Berlin, într-un interviu realizat pe internet -

- Domnule profesor, sunteţi medic şi psiholog, specialist în bolile la modă... Ce să înţelegem prin ele?

- Cuvântul "modă" ne induce în eroare, cred eu. Sună cumva peiorativ, ca şi cum aceste afecţiuni ar fi un fel de emanaţii ale spiritului vremii noastre, iar nu nişte suferinţe reale. E o nedreptate faţă de pacienţi. De aceea, prefer să vorbesc despre "bolile moderne". Sintagma include toate acele afecţiuni care se mani­festă cu deosebită pregnanţă într-o anumită perioadă, pentru ca apoi să dispară. De cele mai multe ori, este vorba de tulburări psihice sau psihosomatice.

- Bolile moderne sunt, deci, o închipuire? Un foc de paie?

- Criteriile pe baza cărora o anume indispoziţie este percepută ca boală, ca şi denumirea sub care ea devine cunoscută printre specialişti, se schimbă de la o epocă la alta.

- Ne puteţi da un exemplu?

- Să ne referim, de pildă, la sen­timentul că eşti complet epuizat şi nu mai faci faţă solicitărilor vieţii coti­diene. Astăzi, îl numim "epuizare to­tală". Cu vreo sută de ani în urmă, exista o boală cu exact aceleaşi simp­tome, însă cu un nume diferit: neur­as­tenia sau astenia nervoasă. La vre­mea aceea, se presupunea că simp­tomele de epuizare ar fi declanşate de evoluţiile tehnice la care oamenii se străduiau să se adapteze -calea ferată şi telefonul. În deceniul patru al se­colului trecut, boala dispăruse. Cinci­zeci de ani mai târziu, psi­hiatrii vor­beau despre sindromul de epuizare ner­voa­să. Se considera că el afectează persoanele cu pro­fe­sii care le epuizează emo­ţional. La rândul său, a căzut în uitare. În prezent, el înre­gistrează, sub numele de "burnout", o revenire spec­taculoasă, însă de astă dată, ca o epuizare căreia îi pot deveni victime toţi cei ce trăiesc în condiţii de stres per­manent.

- De ce depinde ca o anu­­mită stare să fie perce­pută ca boală?

- Mecanismul prin care o afecţiune modernă ca­pătă proporţiile unei adevărate epidemii se datorează, în primul rând, relatărilor din mass-media. Aşa s-au petrecut lucrurile, de pildă, cu primele emisiuni de televiziune unde au apărut femei care au povestit despre experienţele lor cu bulimia. Din ziua urmă­toare, numeroase alte femei au început să se ducă la doctor, deoarece se recunos­cuseră în descrierea res­pec­tivă. Sigur că suferiseră încă dinainte, însă nu aveau un nume pentru suferinţa lor şi de aceea le lip­sea curajul de a se adresa unui medic.

- E bine sau rău să avem impresia că suntem noi înşine bolnavi, îndată ce auzim sau citim despre o boală nouă?

- În primul rând, e bine să consultăm un specialist, în legătură cu problemele noastre de sănătate. Însă există, desigur, şi pericolul manipulării, de exemplu din partea companiilor farmaceutice.

- Cum aşa?

- De pildă, o bună bucată de vreme, s-a discutat mult despre tulburările provocate la bărbaţi de apro­pierea andro­pauzei. Se citau mereu studii care atestau faptul că, de la vârsta de 40 de ani, secreţia hormonu­lui masculin numit testosteron începe să scadă, din care cauză băr­baţii suferă de depresii şi tulburări de somn. Sal­varea promitea să le vină de la un gel pe ba­ză de hor­moni. Mai târziu, s-a aflat că studiile fuseseră plătite şi date publicităţii chiar de firma care producea gelul cu pri­cina. Cercetările indepen­dente, efectuate ulte­rior, n-au confirmat rezultatele pretinse iniţial.

- Excluzând manipulările din mass-media, ce boli moderne, demne de luat în serios, cunosc o răs­pândire deosebită în zilele noastre?

- Epuizarea totală, de care am vorbit la înce­put, fibromialgiile dar şi sindromul deficitului de atenţie şi al hiperactivităţii, precum şi diversele probleme legate de modul cum ne hrănim, cum sunt tul­burările de con­duită alimentară sau intoleranţele alimentare.

- Dar oamenii care trăiesc în alte cul­turi? Au şi ei bolile lor moderne specifice?

- Fireşte. Dacă ne gândim la Japonia, acolo este frecventă o afecţiune cunoscută sub denumirea de "ve­zică reticentă". Majo­ritatea pacienţilor sunt femei care au o frică parali­zantă la gândul că vor fi nevoite să intre într-o toaletă publică, deoa­rece se tem că ar putea, eventual, să pro­ducă zgomote peni­bile. Se ştie că japonezii au oroare de orice dezvă­luire a intimi­tăţilor. Fiind­că retenţia urinară este atât de răspân­dită, multe toalete au fost prevăzute cu un fundal sonor. Iar tinerii japonezi de sex mas­culin suferă de hikikomori, o tulburare psihică exprimată printr-un fel de izolare socială. Tinerii se în­chid în ca­mera lor pentru mai multe săptămâni sau luni, privesc la televi­zor sau îşi consumă timpul cu jocuri pe calculator. Se vorbeşte despre un mi­lion de persoane aflate în această si­tuaţie. Şi se crede că boala repre­zin­tă, de fapt, o reacţie la exi­gen­ţele prea mari ale societăţii.

- Ce recomandaţi cuiva care află de o boală mo­der­nă şi i se pare că ar avea exact aceleaşi simpto­me?

- Nu e recomandabil să ne identificăm spontan cu o simptomatologie pe care abia am descoperit-o. Cine începe imediat să se autotrateze se poate lăsa prins în­tr-un cerc vicios, transformând acea boa­lă într-o ob­sesie. Mult mai înţelept ar fi să stea de vorbă cu un me­dic în care este convins că poate avea încredere.

- Şi cum îşi va da seama dacă medicul îl tratează corect?

- Mai întâi, medicul trebuie să ia în serios suferinţa pacientului. Nu-i e permis nici să-l socotească ipohon­dru, dar nici să-i pună un diagnostic pripit. Un medic bun se va interesa şi de circumstanţe: cum merg lucru­rile în familie, s-a întâmplat ceva cu copiii, cu servi­ciul, există alte griji? Numai aşa el poate afla de unde provin problemele sufleteşti care nasc suferinţa fizică şi cum îl poate ajuta efec­tiv pe omul din faţa lui.

- La ce boli moderne ne putem aştepta pentru viitor?

- Progresul tehnologic, mai ales în informatică, oferă neîncetat spaţiu pentru dezvoltarea noilor de­pen­denţe, precum cea de internet sau de jocurile pe cal­culator. De asemenea, şi tulburările legate de nu­tri­ţie vor mai rămâne un timp în actua­litate. De pildă, ortorexia nervoasă, adică preocuparea excesivă pen­tru calitatea alimentelor consumate, este o boală aflată în plină ascensiune în acest moment. Toate acestea exercită o presiune atât de puternică asupra oamenilor, încât unii dintre ei se îmbolnăvesc.

(În numărul viitor - Fibromialgiile)