- Domnule profesor, sunteți medic și psiholog, specialist în bolile la modă... Ce să înțelegem prin ele?
- Cuvântul "modă" ne induce în eroare, cred eu. Sună cumva peiorativ, ca și cum aceste afecțiuni ar fi un fel de emanații ale spiritului vremii noastre, iar nu niște suferințe reale. E o nedreptate față de pacienți. De aceea, prefer să vorbesc despre "bolile moderne". Sintagma include toate acele afecțiuni care se manifestă cu deosebită pregnanță într-o anumită perioadă, pentru ca apoi să dispară. De cele mai multe ori, este vorba de tulburări psihice sau psihosomatice.
- Bolile moderne sunt, deci, o închipuire? Un foc de paie?
- Criteriile pe baza cărora o anume indispoziție este percepută ca boală, ca și denumirea sub care ea devine cunoscută printre specialiști, se schimbă de la o epocă la alta.
- Ne puteți da un exemplu?
- Să ne referim, de pildă, la sentimentul că ești complet epuizat și nu mai faci față solicitărilor vieții cotidiene. Astăzi, îl numim "epuizare totală". Cu vreo sută de ani în urmă, exista o boală cu exact aceleași simptome, însă cu un nume diferit: neurastenia sau astenia nervoasă. La vremea aceea, se presupunea că simptomele de epuizare ar fi declanșate de evoluțiile tehnice la care oamenii se străduiau să se adapteze -calea ferată și telefonul. În deceniul patru al secolului trecut, boala dispăruse. Cincizeci de ani mai târziu, psihiatrii vorbeau despre sindromul de epuizare nervoasă. Se considera că el afectează persoanele cu profesii care le epuizează emoțional. La rândul său, a căzut în uitare. În prezent, el înregistrează, sub numele de "burnout", o revenire spectaculoasă, însă de astă dată, ca o epuizare căreia îi pot deveni victime toți cei ce trăiesc în condiții de stres permanent.
- De ce depinde ca o anumită stare să fie percepută ca boală?
- Mecanismul prin care o afecțiune modernă capătă proporțiile unei adevărate epidemii se datorează, în primul rând, relatărilor din mass-media. Așa s-au petrecut lucrurile, de pildă, cu primele emisiuni de televiziune unde au apărut femei care au povestit despre experiențele lor cu bulimia. Din ziua următoare, numeroase alte femei au început să se ducă la doctor, deoarece se recunoscuseră în descrierea respectivă. Sigur că suferiseră încă dinainte, însă nu aveau un nume pentru suferința lor și de aceea le lipsea curajul de a se adresa unui medic.
- E bine sau rău să avem impresia că suntem noi înșine bolnavi, îndată ce auzim sau citim despre o boală nouă?
- În primul rând, e bine să consultăm un specialist, în legătură cu problemele noastre de sănătate. Însă există, desigur, și pericolul manipulării, de exemplu din partea companiilor farmaceutice.
- Cum așa?
- De pildă, o bună bucată de vreme, s-a discutat mult despre tulburările provocate la bărbați de apropierea andropauzei. Se citau mereu studii care atestau faptul că, de la vârsta de 40 de ani, secreția hormonului masculin numit testosteron începe să scadă, din care cauză bărbații suferă de depresii și tulburări de somn. Salvarea promitea să le vină de la un gel pe bază de hormoni. Mai târziu, s-a aflat că studiile fuseseră plătite și date publicității chiar de firma care producea gelul cu pricina. Cercetările independente, efectuate ulterior, n-au confirmat rezultatele pretinse inițial.
- Excluzând manipulările din mass-media, ce boli moderne, demne de luat în serios, cunosc o răspândire deosebită în zilele noastre?
- Epuizarea totală, de care am vorbit la început, fibromialgiile dar și sindromul deficitului de atenție și al hiperactivității, precum și diversele probleme legate de modul cum ne hrănim, cum sunt tulburările de conduită alimentară sau intoleranțele alimentare.
- Dar oamenii care trăiesc în alte culturi? Au și ei bolile lor moderne specifice?
- Firește. Dacă ne gândim la Japonia, acolo este frecventă o afecțiune cunoscută sub denumirea de "vezică reticentă". Majoritatea pacienților sunt femei care au o frică paralizantă la gândul că vor fi nevoite să intre într-o toaletă publică, deoarece se tem că ar putea, eventual, să producă zgomote penibile. Se știe că japonezii au oroare de orice dezvăluire a intimităților. Fiindcă retenția urinară este atât de răspândită, multe toalete au fost prevăzute cu un fundal sonor. Iar tinerii japonezi de sex masculin suferă de hikikomori, o tulburare psihică exprimată printr-un fel de izolare socială. Tinerii se închid în camera lor pentru mai multe săptămâni sau luni, privesc la televizor sau își consumă timpul cu jocuri pe calculator. Se vorbește despre un milion de persoane aflate în această situație. Și se crede că boala reprezintă, de fapt, o reacție la exigențele prea mari ale societății.
- Ce recomandați cuiva care află de o boală modernă și i se pare că ar avea exact aceleași simptome?
- Nu e recomandabil să ne identificăm spontan cu o simptomatologie pe care abia am descoperit-o. Cine începe imediat să se autotrateze se poate lăsa prins într-un cerc vicios, transformând acea boală într-o obsesie. Mult mai înțelept ar fi să stea de vorbă cu un medic în care este convins că poate avea încredere.
- Și cum își va da seama dacă medicul îl tratează corect?
- Mai întâi, medicul trebuie să ia în serios suferința pacientului. Nu-i e permis nici să-l socotească ipohondru, dar nici să-i pună un diagnostic pripit. Un medic bun se va interesa și de circumstanțe: cum merg lucrurile în familie, s-a întâmplat ceva cu copiii, cu serviciul, există alte griji? Numai așa el poate afla de unde provin problemele sufletești care nasc suferința fizică și cum îl poate ajuta efectiv pe omul din fața lui.
- La ce boli moderne ne putem aștepta pentru viitor?
- Progresul tehnologic, mai ales în informatică, oferă neîncetat spațiu pentru dezvoltarea noilor dependențe, precum cea de internet sau de jocurile pe calculator. De asemenea, și tulburările legate de nutriție vor mai rămâne un timp în actualitate. De pildă, ortorexia nervoasă, adică preocuparea excesivă pentru calitatea alimentelor consumate, este o boală aflată în plină ascensiune în acest moment. Toate acestea exercită o presiune atât de puternică asupra oamenilor, încât unii dintre ei se îmbolnăvesc.
(În numărul viitor - Fibromialgiile)